Cine sunt profitorii Revolutiei de la Timisoara? Revolutionarii s-au dezbinat: unii lupta pentru terenuri si bani, iar ceilalti nu mai cer nimic

TIMISOARA. Revenirea revolutionarilor in pietele publice din Timisoara pentru a protesta impotriva intentiei actualilor guvernanti de a suspenda, de la 1 ianuarie 2012, cu anumite exceptii, indemnizatia de revolutionar ne-a oferit ocazia de a aborda un subiect sensibil, care poate declansa, deopotriva, patimi si resentimente.

Ne-am asumat riscul si, prin urmare, vom incerca sa ridicam voalul ipocriziei, pe care unii revolutionari cu patalama l-au asezat deasupra conturilor si afacerilor personale favorizate de statutul special conferit de Legea 42. Averile acumulate de unii participanti la Revolutie, care s-au transformat intr-un soi de garda pretoriana pentru fostul presedinte Ion Iliescu, risca sa erodeze credibilitatea discursurilor revendicative ce rasuna, in aceste zile, prin pietele Timisoarei, in conditiile in care e greu de crezut ca un revolutionar care conduce un Q7 si detine cateva hectare de teren abia isi duce traiul de azi pe maine.

Desigur, nu discutam aici de marea masa a revolutionarilor care vor fi afectati serios de retragerea sprijinului lunar conferit de legea recunostintei, fiind solidari cu revendicarile acestora. Cititi in in continuare un amplu articol despre momentul in care s-a „valorificat” pentru prima oara Revolutia din Decembrie 1989, despre legea speciala elaborata in acest sens, ce favoruri au fost conferite revolutionarilor si cine sunt cei care au profitat la maximum de statutul de participant cu legitimatie la Revolutia de la Timisoara.

______________________________________________________________________________

De la lupta pentru libertate, au trecut la lupta pentru bani si terenuri, pentru care au batut palma cu politicienii ca sa o castige

Lupta dura pentru terenuri si bani i-a dezbinat pe revolutionari. O parte din ei doresc cat mai multe drepturi, pentru ca au schimbat lumea, in timp ce altii vor sa fie lasati in pace, cu ce au acum, caci si asa pana in ziua de astazi nu au beneficiat de niciun tratament special, desi legea le-ar fi conferit acest drept. Cei care inca isi cauta drepturile sunt si fiii fostilor martiri cazuti pe strazile Timisoarei.

Pentru ca in perioada in care se depuneau acte si documente pentru a primi terenuri si bani inca isi plangeau mortii, nu s-au ales de pe urma Revolutiei decat cu numele de strada al parintilor lor si cu o indemnizatie de 1900 lei.

Este si cazul lui Gabriel Opre, fiul lui Gogu Opre, timisorean ucis in noaptea de 17 decembrie in Spitalul Judetean si apoi incinerat la Bucuresti, dar si al lui Claudiu Dorinel Ciobanu, fiul lui Constantin Ciobanu, si el mort in Revolutie si facut apoi cenusa de Securitate. Din 2005, au tot sperat ca vor beneficia si ei de legile care i-ar fi improprietarit, insa doar astazi, la 22 de ani de la moartea parintilor, au capatat 500 de metri patrati, in zona Mosnita-Plopi, desi multi alti luptatori cu merite deosebite au primit zeci de hectare de teren arabil sau intravilan.

”Ne-au dat acum doua luni 500 de mp si mai beneficiez de o indemizatie de 1900 de lei din 2009. Pana in 2009 nu am avut niciun beneficiu. Noi, copiii de urmasi nu am beneficiat. Restul, in special luptatori si va spun, nu adevaratii luptatori, ci falsii luptatori, au luat si terenuri agricole si spatii comerciale, tot. Noi am primit teren la Mosnita Plopi, cei care au primit la Giroc au avut demult… Eu m-am dus aproape zilnic din 2005 la primarie si mi s-a tot spus: nu avem teren arondat, nu avem nimic. Am vrut si eu sa beneficiez de un spatiu comercial pe care l-am avut legal. M-am asociat, m-am dus la primarie sa depun actele si mi s-a spus sa astept. Si am asteptat pana in ziua de astazi”, povesteste Claudiu.

Cine sunt falsii luptatori? Cei care au ”aflat” in 1996 ca au participat la Revolutie. ”Sunt foarte multi care in ’96 au descoperit ca in ’89 au fost impuscati. S-a facut in ’96 o revolutie si noi nu stim? Cum e posibil ca un om impuscat, ranit, sa se trezeasca doar in ’96 ca i s-au intamplat toate astea. Noi a trebuit sa ne justificam mortii, sa ducem acte, documente, filmari, in timp ce oricine vine astazi si gaseste doi martori care spun ca a fost in Piata Unirii este declarat luptator. Nu mi se pare normal”, spune si Gabriel Opre.

Le e rusine sa spuna ca parintii lor au luptat in Revolutie

Pentru lacomia cu care alti revolutionari si-au umplut  buzunarele si si-au construit vile, cei care de 22 de ani nu mai stiu ce inseamna sarbatori pentru ca trebuie sa-si comemoreze parintii spun ca sunt zi de zi denigrati si le cer guvernantilor un singur lucru: sa faca ordine acolo unde chiar este cazul.

”Noi din ’89 nu mai avem sarbatori. Nimeni nu-si poate imagina ce inseamna pentru noi Craciunul, Revelionul, cand eu stiu ca nu am cum sa sarbatoresc, fiindca trebuie sa-mi comemorez tatal. Aceste sarbatori nu mai sunt pentru noi sarbatori. Am o fiica de doi ani care isi vede bunicii din partea sotiei si ma intreba pe mine unde e tatal meu si eu ii spun sus si-i arat spre cer. Mi-e rusine sa mai spun ca tatal meu a murit la Revolutie pentru ca sunt catalogat drept milog, cersetor”, marturiseste Gabriel Opre.

Claudiu Ciobanu il completeaza si spune ca guvernul, cand se ia de luptatori, nu face altceva decat sa loveasca in copiii de martiri. Nici lui nu i se pare normal ca urmasii martirilor sa fie aruncati in aceeasi oala cu luptatorii remarcanti, care multi dintre ei sunt falsi.

”Eu nu zic sa nu se faca curatenie, nu la cei 50-60 de copii de urmasi, ci la luptatorii falsi. Guvernantii, politicienii de azi si-au construit scara pe cadavrele parintilor nostri. Noi nu suntem asistati sociali, pentru simplul motiv ca mie legea nu-mi da dreptul sa muncesc. Spre deosebire de luptatori, eu daca muncesc, imi pierd indemizatia. La ei nu e asa. Ei au dreptul sa munceasca, dar sa si primeasca indemnizatie. Daca vor sa faca curatenie sa o faca la luptatori si sa-i descopere pe luptatorii falsi. Eu din sase-n sase luni ma duc la casa de pensii cu acte sa arat ca nu am alte venituri”, conchide Ciobanu.

„Terenurile de la Giroc”, afacerea electorala care a bagat milioane de euro in conturile unor revolutionari

Unul dintre cele mai mari scandaluri imobiliare din zona Timisoarei, care a dus la imbogatirea peste noapte a sute de revolutionari, nu izbucnea niciodata daca fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, nu ar fi promovat, in preajma alegerilor locale din 2004, o hotarare de guvern prin care ofererea revolutionarilor timisoreni 403 hectare de teren.

Intentia era clara – sustinerea in alegerile locale, fapt care a si fost consfintit prin semnarea unui protocol prin care revolutionarii se angajau sa sprijine candidatura candidatului PSD, Horia Ciocarlie, la Primaria Timisoara.

Dupa ce au refuzat mai multe locatii din judet, liderii revolutionarilor au solicitat „pomana electorala” in imediata apropiere a orasului, in localitatea Giroc, zona construibila, unde un metru patrat de pamant ajungea, la vremea respectiva, la 30-40 de euro.

Exista un singur incovenient, faptul ca in localitatea Giroc peste 200 de fosti proprietari isi revendicasera vechile amplasamente si nu fusesera pusi in posesie din lipsa de teren. Pentru a depasi aceasta problema, o suprafata de 403 hectare a fost luata din administrarea Statiunii de Pajisti Timisoara, trecuta din proprietatea publica a statului in proprietatea privata a Girocului si oferita revolutionarilor.

Nu mai conta ca taranii din zona aveau documente din care reiesea clar ca si acele pamanturi au fost ale parintilor si bunicilor lor. Imediat au aparut tot felul de samsari in intermedierea si cumpararea de parcele din zona, printre care si fostul lider al Asociatiei Luptatorilor din Timisoara Arestati in Revolutie (ALTAR), Costel Bursuc, care a reusit sa ia partea leului: nu mai putin de sase hectare, in valoare de aproape doua milioane de euro, cu doar cateva zeci de mii de euro.

„Am recunoscut ca am cumparat sase hectare de teren in zona Giroc, cu bani pe care i-am imprumutat de la un prieten din Austria. Nu am santajat pe nimeni pentru a-mi vinde pamantul. Eu am facut o afacere! Am oferit mii de euro pe un teren care, desi in documente aparea liber de sarcini, ulterior am aflat ca este revendicat de vechii proprietari. Eu am reprezentat interesele societatii civile si nu m-am gandit niciodata la afaceri. Dar, m-am gandit, de ce sa profite de oportunitati doar oamenii politici si cei din jurul lor? Asa ca am hotarat sa fac si eu ceva pentru familia mea”, spune Costel Bursuc, unul dintre revolutionarii imbogatiti dupa 1990.

Un alt revolutionar care a achizitionat zeci de hectare de teren la Giroc a fost si Petru Juravle, care ulterior si-a investit o parte din bani in imobilul care gazduieste Asociatia „Memorialul Revolutiei” si a incercat, in mai multe randuri, sa evacueze cladirea. Printre cei care au contestat vehement afacerea electorala de la Giroc s-a numarat si actualul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabara.

„Eu nu am niciun interes acolo, spre deosebire de Bursuc. Este o chestiune ilegala, abuziva si selectiva in favoarea unora. Are un iz politic…”, a precizat domnia sa, inainte de a depune la Ministerul Agriculturii un referat prin care a solicitat anularea respectivei hotarari de guvern.

Ce indemnizatii au revolutionarii?

In Timisoara sunt 1.300 de revolutionari cu acte in regula, care detin certificate care atesta faptul ca au participat la Revolutia din 1989. Insa nu toti beneficiaza de indemnizatiile acordate de stat. Legea spune ca, un detinator de certificat de revolutionar care este angajat la stat sau la privat si are salariul mediu brut pe economie, nu mai poate primi indemnizatia de revolutionar.

Aceste ajutoare sunt acordate in functie de gradul de invaliditate si variaza intre 2.000 si 2.200 de lei. De ele beneficiaza ranitii in Revolutia din Decembrie 1989 si urmasii eroilor care inca mai sunt la studii. Indemnizatia celor care au fost raniti in Revolutie variaza si ea, tot in functie de gradul de invaliditate, insa in medie este la fel, de 2.000 de lei, cu conditia ca veniturile sa nu depaseasca salariul mediu brut pe economie.

In judetul Timis, aproximativ 1.000 de persoane beneficiaza de aceste indemnizatii. Guvernantii au propus recent un proiect de lege de suspendare a platii acestor bani pentru copiii de urmasi si luptatorii cu merite deosebite, fapt ce i-a nemultumit pe revolutionari si chiar i-a determinat sa iasa in strada.

Autori: Gheorghe Ilas, Caius Seracin, Liliana Iedu