Ciprian Jichici: Incalcarea regulilor are in spate o doza foarte sanatoasa de interese obscure

Exista ceva in conducatorii natiunii romane (ma refer aici cu precadere la cei de dupa Revolutie), care ii impiedica intr-un fel foarte interesant sa fie consecventi in ceea fac sau in ceea ce spun. Incepand cu nivelul local pana la cel national, si ajungand chiar pana la legea fundamentala a tarii, fiecare si-a imaginat si isi imagineaza ca propria lui gandire si propriile lui idei nastrusnice reprezinta adevarul absolut.

Un adevar pe care, daca nu il pune in practica, isi rateaza menirea mesianica de conducator mai mic sau mai mare de romani. Desigur, de cele mai multe ori, modificarea si incalcarea neintrerupta a regulilor are in spate nu numai convingerea superioritatii propriilor idei ci si o doza foarte sanatoasa de interese obscure si meschine.

Exemplul concludent il avem foarte aproape de noi, chiar in modul in care functioneaza propriul nostru Consiliul Local. Daca este sa fac o retrospectiva a celor trei ani si jumatate din mandatul actual, nu cred sa fi existat vreo luna in care sa nu se fi incalcat macar odata un regulament de functionare. Pentru cineva din exterior, privita prin aceasta prisma, Timisoara pare orasul urgentelor eterne.

Luna de luna, proiecte de hotarari venite cu minute inainte de sedinte, sau chiar sedinte convocate pe genunchi, ar putea sa dea impresia ca orasul este sub asediu constant si o armata de albinute harnice din aparatul primariei lucreaza peste puteri si peste program pentru a-l mentine pe linia de plutire. Realitatea este din pacate cu totul alta, si este o realitate marcata pe de o parte de incompetenta si pe de alta parte de tot felul de interese obscure.

Ceva mai departe de urbea noastra, avem un exemplu emblematic pentru evolutia societatii romanesti in ultimii douazeci de ani. Ati ghicit, vorbesc de invatamant. Incercarea de a identifica un singur ministru de resort care sa nu fi venit cu propriile modificari majore si extrem de importante, este din start sortita esecului. Noua, zece, douasprezece, unsprezece sau opt clase obligatorii, patru, sapte sau cine mai stie cate materii la bacalaureat si tot felul de alte examene aiuritoare sunt numai cateva mostre din aceasta intelepciune ministeriala fara margini. Intre timp, invatamantul romanesc se duce constant la vale si nimic nu mai pare capabil sa il opreasca. Nici macar competenta dincolo de orice indoiala a unui specialist in vitezele de miscare ale pumnului uman.

Daca este sa ne raportam la legile fundamentale ale tarii, cele care ar trebui sa garanteze democratia si separarea puterilor in stat, lucrurile stau la fel de rau. Constitutia Romaniei a ajuns in ultimii ani mai degraba o lege orientativa decat una fundamentala. Nu mai vorbesc de legile electorale care au ajuns un fel de elastic pe care guvernantii il intind in toate felurile posibile pentru a mai stoarce si ultima picatura de mandat.

Colegiile uninominale sunt intinse si rasucite pana la punctul in care seamana mai degraba cu un insectar decat cu o delimitare administrativa. Iar numarul de parlamentarii … ba creste, ba scade, ba e dupa vointa poporului, ba e dupa cresterea halucinanta a populatiei tarii din ultimii ani.
Acest ping-pong constant si extrem de periculos cu orice fel reguli, incepand cu cele de la nivel local si terminand cu legile electorale si cu Constitutia aduce in lumina o carenta grava a societatii romanesti: lipsa totala de control a societatii civile asupra politicienilor.

Evident, controlul principal este exercitat de cetateni, la fiecare patru (?) ani. Insa cred cu tarie ca intr-o tara ca a noastra, acest lucru nu este suficient. Initiativele politice dubioase in orice domeniu nu ar fi posibile daca in Romania ar exista si acele voci independente, atat de necesare intr-o societate sanatoasa, care sa reactioneze dur la orice derapaj al puterii. Imi doresc sa apuc sa fac politica intr-o Romanie in care, pe langa un control mult mai strict al clasei politice si al puterii, sa existe in fiecare domeniu un set de reguli de baza care sa fie respectate de toti, si care sa nu fie schimbate dupa inspiratia, trairile mesianice si interesele obscure ale conducatorilor de moment. Poate ca imi doresc prea mult …