„Colonelul Preda, sa traiti!”. Puiu Preda activeaza ca maseur la Poli inca din 1985!

„Colonelul Preda, sa traiti!”. Asa se prezenta actualul maseurul echipei Poli Timisoara imediat dupa Revolutia din ’89 in vama, cand alb-violetii ieseau din tara la cate un meci, fie el si chiar oficial. Cand stai cu el de vorba te priveste de la inaltimea de doi metri. Impune respect, are gatul gros, ca de securist, brate vanjoase de barbat lucrat in salile Securitatii si burta de ofiter de DSS capatata in birourile respective.

Nu-i de mirare ca pe 25 decembrie 1989 a fost ridicat de catre fortele de ordine si dus la unitatea militara de pe Calea Girocului. Mai mai sa fie linsat in momentul retinerii de catre multimea adunata pe Calea Girocului in acele zile. Acum cand isi aduce aminte zambeste, dar atunci parca nu s-a simtit in largul lui. “M-au vazut asa mai mare la inaltime, eram tuns chel, de fapt periuta, aveam si atunci fata aia de dur, io nu zic, dar parca asa se vede si cum multi nu m-au cunoscut, ce sa zic, au vrut sa ma omoare”, isi aminteste Puiu Preda. L-au tinut doua nopti in arestul unitatii dupa care iau dat drumul.

“Colonelul” putea astfel sa-si continue activitatea intr-o Romanie libera. Prea putini stiau ca Puiu Preda, absolvent al Institutului de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti activa ca maseur la Poli Timisoara inca din 1985, adus la clubul de pe Bega de catre Jackie Ionescu. Pana atunci lucrase la Directia de Posta si Telecomunicatii Timis.  Acolo si-a primit porecla de securist, intregind astfel tabloul pe langa caracteristicile sale fizice. “Tin minte ca mergeam pe stadion cand avea Poli meci si aveam grija sa nu apara probleme, sa cada firele, curentul, doar era vorba de chestiuni foarte serioase. Doamne fereste sa se intample ceva.  Era vorba de siguranta statului, de structurile militarizate ale tarii”, isi aminteste cu umor Puiu Preda rememorand episoade din trecut. Pe intai martie a implinit 56 de ani si cand se uita inapoi o face cu mandrie.
Planton impotriva rusilor

Isi aduce aminte cu placere de perioada cand “functiona” sub comanda profesorului Jackie Ionescu. “El era mai aspru asa, mai ales cand echipa avea meciuri in deplasare. Tin minte ca odata am mers intr-o deplasare cu echipa si pentru ca profesorul Ionescu era deosebit de atent cu atmosfera din jurul echipei, m-a pus sa stau planton pe etajul unde eram cazati, in usa liftului. Era plin de rusi in hotel, aia faceau galagie toata noaptea cand erau beti si atunci eu a trebuit sa pazesc usa liftului sa nu iasa niciunul la noi pe etaj. A fost groaznic, am crezut la un moment dat ca ma iau de gat cu unii dintre ei atat erau de insistenti. Nu intelegeau cine sunt eu si de ce nu ii las sa coboare din lift”, spune maseurul lui Poli.
Merceologul echipei

Firea sa bonoma l-a facut pe Puiu Preda sa-si faca nenumarate relatii, cam peste tot. Asa se face ca de fiecare data cand era nevoie de serviciile lui, conducatorul de la vremea respectiva de la echipa apela la el.

„Rezolvam de vitei, porci, cartofi, ceapa, morcovi, banane, portocale, mere, branza. Cel mai mult a fost nevoie de mine cand a fost Toni Dobos la echipa si Eugen Seracin. Pe vremea lui Seracin stiu ca aveam un presedinte de fost CAP in Cenad de la  care luam de toate”, mai spune nea Puiu. Nu poate uita nici perioada petrecuta alaturi de regretatul Costica Radulescu. “Ce mai chefuri trageam la Herculane dupa cate un meci castigat! Taiam un vitel atunci si nici nu simteam, ne bucuram, mancam, beam si inapoi la Timisoara pentru meciul urmator,” recunoaste cel mai in etate angajat al clubului timisorean.
Daca vreti sa aflati ce cadou au primit fotbalistii lui Poli inaintea meciului cu Atletico Madrid dar si unde putea sa ajunga Puiu Preda in urma cu cativa ani, cititi in numarul viitor.