Copiii il iubesc mai mult pe Dumnezeu decat oamenii mari si vrem o generatie a luminii, nu a intunericului in scolile noastre. Mitropolitul Banatului, mesaj pentru elevi, parinti si profesori la inceputul unui an scolar in pandemie

TIMISOARA. Ca in fiecare toamna, la inceputul anului scolar, gandurile IPS Ioan se indreapta spre copii, parinti si dascali. Cum in acest an pandemia a suspendat toate festivitatile dedicate inceperii scolii, Mitropolitul Banatului le transmite un mesaj de incurajare si ii indeamna sa invete, rugandu-se pentru ca Dumnezeu sa le lumineze sufletele si mintile, iar familiile sa le fie sanatoase.

Iata mesajul Mitropolitului Banatului la deschiderea noului an scolar, la Timisoara

„Cu dragoste părintească, binecuvântăm cu harul lui Dumnezeu și prin lucrarea Preasfântului Duh pe toți elevii, părinții, învățătorii și profesorii din învățământul preuniversitar, la începutul anului școlar 2020-2021.

Cunoașterea înțeleasă ca viață, are un caracter existențial: ca viață în iubire. Sfinții Părinți numesc cu preferință cunoașterea „vedere”, iar ceea ce e cunoscut „lumină”, ca ceva ce se vede direct, ce răspândește prin prezența ei lumină. Lumina aceea iradiază veșnic din prezența lui Hristos, e auto-descoperire a realității tainice a lui Dumnezeu. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul prezintă iubirea în legătură cu cunoașterea: „Precum lumina soarelui atrage ochiul sănătos la sine, tot așa cunoștința lui Dumnezeu atrage mintea noastră în mod firesc spre Sine, prin iubire” (Capete despre dragoste I, 32, Filocalia, vol. 2, Humanitas 2004, p. 58). Mintea nu vede numai dincolo de sine lumina dumnezeiască, ci o vede și în lăuntrul său, este capax divini. În acest context, dacă, potrivit lui Aristotel, „Educarea minții fără cea a inimii nu este educație deloc”, atunci și noi pledăm pentru sufletul educației, iar nu pentru o educație fără suflet.

Copiii îl iubesc mai mult pe Dumnezeu decât Îl iubim noi, oamenii mari, de aceea și rugăciunile copiilor sunt ascultate de către Dumnezeu. Și fericită este mama care, din fragedă pruncie, îi împreunează mâinile copilului, îl pune în genunchi, dimineața și la apusul soarelui, învățându-l o rugăciune către Bunul Dumnezeu! De aceea Dumnezeu Se descoperă copiilor, pentru că ei au ochii, mintea și inima curate. Iată că acești copii nu cer semne, nu cer minuni, pentru că ei, dacă trăiesc în curăție, în sfințenie, Îl văd mai îndeaproape pe Dumnezeu care este acolo în mijlocul lor, este chiar în jocul lor. O carte este o casă a Logosului, este o casă zidită din cuvinte. În acest sens, copiii scriu cu inima, nu cu condeiul la școală. Elevii trebuie nu doar să trăiască în aceste case, ci și să le construiască, să zidească ei înșiși lăcașuri din cuvânt.

Astel, participarea preoților la fiecare deschidere a noului an școlar reprezintă, în fapt, o „sfințire a cărții”, iar nu numai o sfințire a timpului și a spațiului destinat cunoașterii în școală. Preoții noștri găsesc, an de an, în școlile noastre o lumină aprinsă, un foc sacru, o candelă aprinsă a culturii noastre românești, prin care se oferă lumină din lumină minților aflate pe tărâmul cunoașterii. Hristos ne-a lăsat, aici, această candelă aprinsă, din care să luăm și noi lumină și s-o oferim elevilor, dacă vrem să avem o generație a luminii și nu a întunericului. De aceea, Hristos trebuie să fie acceptat ca Dascăl sau Pedagog în școlile noastre românești.

Societatea de astăzi trebuie să se întrebe: Ce fel de om dorește să lase în urma ei? Un om al fatalismului sau o societate care privește dincolo de asfințitul soarelui. În situația pandemică de astăzi, omul a descoperit, pe lângă frica de ceva din lume, și frica de golul lumii, adică de a se confunda în lume. Prima este frica de a pierde ceva din lume – a nu pierde prilejurile de plăcere care l-ar întoarce la intimitatea sa, la trăirea prin sine însuși. Cea din urmă frică, aceea de a fi înecat în lume, îi revelează, însă, caracterul său de ființă spirituală făcută pentru legătura cu Dumnezeu. În frica de Dumnezeu deci se manifestă conștiința destinului nostru etern de a nu ne asimila cu lumea, perspectiva pierderii totale în ea.

Libertatea de conștiință și de exprimare religioasă, garantată de Constituția României, creează cadrul legal de împărtășire a valorilor morale tinerilor. În cadrul instituțional al școlii, fiind prevăzută o oră de religie pe săptămână, se dă posibilitatea școlarilor de a cunoaște aspecte din realitatea creației și a mânturii omului. Clasa devine pentru o oră biserică, devine casă a lui Dumnezeu, în care El coboară cu sfinții Săi. Din păcate, unii părinți își condamnă copiii la necunoașterea lui Dumnezeu și la împărțirea lor în creștini și atei încă din timpul școlii. Bunul Dumnezeu să întoarcă din țări îndepărtate pe părinții copiilor din țara aceasta ca să-și crească pruncii în iubirea Lui.

Trebuie să cunoaștem, să știm ce este lumina. În fața unui izvor bem apă în mod diferit, proporțional cu setea noastră. Același lucru este și aici, pe cât Îl iubim pe Dumnezeu, pe atât Îl și luăm. Întreaga viață va trebui să ne întrebăm: „Am primit oare Duhul Sfânt?” (FA 19, 2). Aici este descoperirea sau trezirea sinelui, pe care îl simt sau nu, El există, este sinele meu, este Dumnezeul meu.

Dreptul la transcendență trebuie reafirmat într-o lume în care se dorește să trăim închiși într-un prezent fără prezență, cu un trecut fără memorie și un viitor fără speranță. Această „barbarie” intelectuală e responsabilă de instalarea lumii postmodene în post-cultura, post-adevărul, post-binele timpului nostru. Anularea posibilității de a transcendende dincolo de lumea aceasta, conduce la epuizarea culturii și orbirea vederii lucrării lui Dumnezeu, care se manifestă în creație. Cultura animi este, însă, o cultură completă – deopotrivă un ideal pedagogic și existențial, o morală și o filosofie, o metafizică și o religie.

Azi, o parte a lumii se îndepărtează de Hristos, însă, dacă și a doua oară Îl va pierde pe Hristos, precum L-a pierdut odinioară Adam in Rai, cum își va putea omul găsi alinare în suferințele și greutatea zilei?

Cu prilejul începutului noului an școlar 2020-2021, rugăm pe milostivul Dumnezeu Să îi ocrotească pe toți elevii, părinții, învățătorii și profesorii, să le dăruiască sănătate și să le lumineze mintea către toată învățătura cea bună, întru slava lui Dumnezeu și spre binecuvântarea familiei creștine, a școlii și a întregului neam românesc”, a transmis IPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului.