TIMISOARA. Seidi Ahmed Pasa si-a gasit sfarsitul la Timisoara, dupa ce a cucerit mai multe cetati din vestul tarii. Arheologii care cerceteaza zona istorica a Timisoarei spun ca acesta a fost unul dintre cei mai importanti conducatori turci de pe vremea Imperiului Otoman.
O moschee a fost ridicata in onoarea lui Seidi Ahmed Pasa, in Timisoara, intre Piata Libertatii si strada pietonala Marasesti, iar in interior a fost si inmormantat. Din pacate, constructia nu va putea fi scoasa la iveala de catre cercetatori.
„Se presupune ca, in una din moschei, care inca nu a fost gasita, si care se afla, probabil, intre strada Marasesti si Piata Libertatii, se afla inmormantat Seidi Pasa. De fapt, potrivit scrierilor, moscheea ar fi fost ridicata pentru acest pasa si ar fi si mormantul lui acolo„, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro arheologul Constantin Inel.
Acesta a mai spus ca proiectul de reabilitare a zonei Cetate nu prevede sapaturi arheologice in acea zona in care se presupune ca ar fi moscheea Pasei Seidi. Constructia ar putea fi atat sub liniile de tramvai, cat si sub cladirile ce o marginesc. Asa ca, e putin probabil ca mormantul pasei sa fie scos vreodata la iveala.
Potrivit art-historia, „a cincea moschee e in apropiere de poarta hanului si la santul orasului. Este o moschee noua, frumoasa, se numeste Seditzametschie (moscheea lui Seidi, N.N.), cladita de catre Seidi Ahmed pasa, care a fost strangulat de catre Ali pasa la ordinul imparatului turc, iar mormantul sau sta in curtea bisericii, la capatai cu un stalp de piatra cu turban. In ceea ce priveste moscheile din Timisoara, sunt cu totul 8, mari, cu minarete inalte, construite dupa obiceiul lor si acoperite cu tigla, iar turnurile cu plumb„, se arata in scrierile vremurilordemult apuse.
Cine a fost Seidi Ahmed Pasa?
Faimosul pasa a ramas in istorie drept un mare conducator de osti, neinfricat, si un darz cuceritor. Seidi Ahmed Pasa a fost cel care a asediat Cetatea Oradiei in anul 1660, iar acest lucru apare in consemnarile istoricului turc Evlia Celebi.
„In timpul asediului, tatarii pustiau intreg tinutul apusean al principatului. Potrivit lui Evlia Celebi ordinul padisahului era clar: „Cer de la voi cetatea Oradea”. Cu toate acestea, intre asediati moralul era ridicat, tragand nadejdea ca habsburgii vor interveni. Nici contemporanii lor, chemati in ajutor, nu credeau ca cetatea era cu adevarat obiectivul campaniei. In calcul era luata ambitia personala a noului serdar Ali.
La 27 august, dupa 46 de zile de asediu, cei aproape 300 de aparatori ramasi in viata au predat cetatea cu niste conditii. Ei s-au ingrijit de tiparnita si de exemplarele Bibliei in curs de tiparire, de bunurile lor, de arhive si de bunurile Principatului, de siguranta proprie, precum si de reducerea darii Transilvaniei. Predarea fortaretei a fost negociata iar satutul juridic a fost cel de cetate cucerita închinata prin intelegere.
In cele din urma, vestea victoriei turcesti a fost trimisa sultanului de la vremea respectiva cu urmatorul mesaj „Oradea a fost ocupata, Ardealul a ramas fara inima”, dupa cum se arata in scrierile lui Celebi.