Cum ar putea incepe elevii scoala, din toamna, la Timisoara? Fie invata in schimburi, fie in cat mai multe containere. Solutiile in lucru anuntate de seful ISJ Timis, Marin Popescu
TIMISOARA. Elevii, parintii si profesorii, deopotriva, privesc cu ingrijorare spre luna septembrie cand va incepe noul an scolar. Cu totii se intreaba cum anume vor invata copiii, in conditiile in care epidemia, in loc sa se domoleasca, se extinde. Perspectiva cursurilor online nu ii multumeste, iar, deocamdata, autoritatile nu au prea multe solutii.
Despre toate acestea a vorbit inspectorul general al Inspectoratului Scolar Timis, Marin Popescu, in INTERVIURILE TIMISOAREI, singura emisiune interactiva LIVE pe Facebook din Timisoara, realizata de opiniatimisoarei.ro si Orasul Timisoara din studiourile televiziunii regionale SUD VEST TV.
„In Austria, metoda aceasta de a imparti clasa in doua se foloseste deja. Nu avem spatii in zona urbana… Suntem in discutii si analize. Saptamana trecuta am initiat o intalnire cu platforma anti-Covid TM, ONG-uri, zona de companii, institutii publice, unitati de invatamant, in ideea de a identifica solutii. Nu suntem acum in masura sa spunem: astea sunt solutiile. Sunt unele propuse la nivel local… Cea mai mare problema e legata de Timisoara pentru ca aici e un deficit foarte mare de spatii. Putem merge pe acest tip de a imparti clasa in doua, dar nu la toate unitatile de invatamant. Fiecare unitate de invatamant are specificitatea ei. Intr-un fel vorbim despre Colegiul Banatean care are 2000 de elevi si 100 de cadre didactice si altfel vorbim de o unitate de invatamant care are numar mai mic de copii si de clase… Daca exista unitati de invatamant care au disponibilitate de spatiu, cu siguranta putem sa impartim clasa in doua si atunci un profesor preda live copiilor care sunt distantati fizic in clasa in care preda si transmite live in a doua clasa, a acelorasi copii, tocmai in ideea de a pastra distanta sociala, care sunt tot acolo, dar pe internet. Dar copiii trebuie supravegheati, nu putem lasa elevii singuri in clasa. E o chestiune care tine de orar, de modul de organizare a orarului. Profesori sunt destui, dar nu sunt calificati. Vom gasi o solutie…Suntem in faza de cautare de solutii. Un alt scenariu e ca acolo unde unitatile de invatamant nu au disponibile spatii, cu siguranta trebuie sa impartim clasa in doua, o parte vor sta in clasa o perioada de timp, 2 zile, sa zicem, ceilalti elevi vor sta acasa. Se schimba mai apoi si, in urmatoarele 3 zile, vin ceilalti sa stea, cate o saptamana care sa cuprinda un weekend la mijloc. Aceasta metoda o folosesc scolile din Austria, de exemplu„, a spus Marin Popescu, inspector sef ISJ Timis in INTERVIURILE TIMISOAREI.
Pentru unele scoli, solutia o reprezinta containerele amplasate in curti, unde pot fi organizate mai multe clase.
„Generala 30 a primit intr-o perioada scurta de timp containere pentru unitatea de invatamant in care vor invata 360 de elevi. Dar infrastructura nu tine de Inspectoratul Scolar. Lunea viitoare avem o intalnire la Colegiul National Banatean tocmai pentru a vedea cum sunt configurate spatiile, pentru ca din aceasta perspectiva CNB, cu un numar foarte mare de elevi, este unitatea de invatamant cea mai aglomerata. Acolo ne concentram pe aceasta perspectiva, dar nu numai aceasta a spatiilor, pentru ca trebuie sa recunoastem, avem nevoie de circuite, de stocuri de echipamente, de masti. Nu mai intru in detalii. Lenau e undeva impartit, mai are un alt corp de cladire vizavi de Finante, ceea ce ii permite o marja mult mai usoara vizavi de folosirea spatiilor. CNB e doar acolo si in alta parte nu are. Si CNB va folosi perspectiva containerelor scolare, si la Generala 19 deja se lucreaza la asta, si liceul Antim Ivireanu. Exista aceasta perspectiva a dezvoltarii spatiilor folosind containere, la acest moment. Asta e solutia deocamdata. Trebuie sa recunoastem ca in acest moment nu stim cum o sa evolueze scoala din septembrie. Conteaza foarte mult si contextul epidemiologic„, a precizat inspectorul general al ISJ Timis.
Daca pandemia va continua, iar elevii si profesorii vor fi in pericol, scoala va continua cel mai probabil si din toamna online.
„Plecam de la filozofia foarte simpla ca securitatea si sanatatea elevilor, profesorilor si parintilor este cea mai importanta. Daca sanatatea e pusa in pericol, sa ne indreptam spre activitati didactice online. Daca contextul epidemiologic e favorabil unui demers astfel incat sa aducem copiii la scoala, dar pastrand distantarea fizica, sunt de acord sa facem acest lucru„, a mai spus Marin Popescu.
Intrebat daca nu cumva aceste masuri vor conduce la o generatie de elevi cu mari lacune in educatie, inspectorul general a recunoscut ca exista acest pericol.
„Daca privim din perspectiva a doi ani de zile, da„, a declarat Marin Popescu. Inspectorul sef al ISJ Timis a spus ca in aceasta situatie, pentru a diminua ‘pierderile’, va fi nevoie de ajustarea programei scolare.
„Putem sa o suplinim prin diminuarea continutului, nu avem alta solutie„, a conchis inspectorul general.
Profesorul Marin Popescu, inspectorul sef al Inspectoratului Scolar Timis, a fost invitatul emisiunii INTERVIURILE TIMISOAREI, singura emisiune interactiva transmisa LIVE pe Facebook si pe TV, realizata de Orasul Timisoara si opiniatimisoarei.ro.
https://www.facebook.com/247timisoara/videos/633717390570578/
INTERVIURILE TIMISOAREI poate fi vizionata pe pagina de Facebook Orasul Timisoara, pe site-ul opiniatimisoarei.ro si pe canalul televiziunii regionale SUD VEST TV in fiecare joi seara de la orele 20.00.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
Solutia exista, elevii impartiti in mai multe grupuri si profesorul sa-si faca treaba de la distanta. Asta presupune ca in clase sa existe table inteligente care sa fie conectate la internet si, clar, trebuie umblat la „metodica” si „continutul” materiei. Nu stiu daca profii sunt pregatiti pentru asa ceva!!
Mulți nu au internet, calculatoare, aparatură.
Dar și în cazul celor care au apar foarte multe probleme:
1. Familii cu mai mulți copii – ai nevoie de aparatură și SPAȚIU pentru fiecare. Orele sunt cam toate în același timp, copiii mai mici au nevoie de asistența părinților. Dacă ai 3 copii de vârste micuțe cum te împarți între ei? Dar dacă ai 5? Știu că-s puține familiile cu mulți copii. Dar ele există. Imaginați-vă o familie în care 5 copii își fac orele online. Simultan. Eventual în timp ce părinții lucrează?
2. Nu poți obliga elevul să deschidă camera – nici nu ar fi normal să o faci: nu-i poți invada intimitatea, mai ales că orice poate fi pozat, înregistrat și să devină sursă de bullying online – DAR dacă nu îi vezi nu știi câți sunt de fapt prezenți. Mulți vor deschide într-o fereastră „școala” și în alte ferestre se vor ocupa cu ce îi interesează mai mult. Nu mai zic că este o senzație foarte stranie să vorbești singur unui ecran pe care nu apare chipul nimănui.
3. Presupunând bunăvoința și interesul copiilor, presupunând că ei toți sunt plini de chef de muncă și atenți pot să apară fluctuații ale internetului și să nu audă câte ceva esențial. Sigur că le trimiți materiale suport… dar dacă ar știi să învețe singuri din materialele suport nu ar mai fi nevoie de școală, nu?
4. Volumul de muncă este ENORM. Pe lângă orele propriu-zise mai faci pentru FIECARE lecție o tonă de materiale suport, iar apoi îți distrugi ochii în ecrane corectând mult mai multe chestii decât la o oră normală.
5. Există un decalaj enorm între elevi, decalaj care se accentuează teribil online – la clasa de informatică îți poți face ora, în timp ce la clasa de filologie îți petreci majoritatea orei încercând să ajuți copiii să folosească instrumentele digitale. (Atâta cât poți și tu, că să nu uităm că nici profesorii nu sunt toți străluciți la IT) Nu vreau să îmi imaginez cum se descurcă cei de la clasele mici, cei de la sate, cei care nu au folosit anterior un calculator/o tabletă/ un smartfon. Chiar și dacă presupunem că toți cei care nu au așa ceva le vor primi de la stat, ceea ce nu pare foarte credibil, cine îi învață să le folosească?
6. Există lucruri care nu pot fi transmise online. Dincolo de clasele mici, unde nu-mi imaginez cum s-ar putea desfășura o primă zi/săptămână/lună de școală… Câtă fizică vor învăța fără să facă ei un circuit? Câtă chimie fără experimente? Câtă biologie fără un microscop? Cum înveți un copil un instrument? – există școli de muzică- Cum îl înveți să repare o priză? Să facă aluatul? Să taie pânza? – există licee tehnologice.
Mă rog până la urmă om vedea ce o fi, și vom face ce vom putea. Dar toți cei care cred că școala online este simplă – pui table inteligente și împarți copiii și pac s-a rezolvat totul… Nu-i chiar așa.
Doamna leana, imi place sa vad oamenii care-si argumenteaza opinia, in acelasi timp imi plac si dezbaterile.
Ma voi rezuma la punctul 5.
Nu sunt de acord cu faptul ca elevii de filologie nu ar fi destul de buni la instrumente digitale comparativ cu cei de la info. Pornim de la o premiza foarte gresita. In acceptiunea mea, informatica se ocupa studiul ”avansat” al calculatoarele, iar la noi se axeaza pe programare.
Toti elevii ar trebui sa fie capabili sa utilizeze instrumentele digitale la care faceti referire, iar orice minus se datoreaza exclusiv amatorismului profesorilor de TIC / info pe care i-au avut elevii de la filolofie. In orice tara care se respecta utilizarea instrumentelor digitale e un lucru elementar nu destinat celor de la info. Cei de la info sa invete java, C++, python, IoT…nu sa utilizeze Google Classrom si inca vreo 2 aplicatii mediocre.
Raspunsul meu tine de instrumentele digitale generale nu de aplicatii avansate gen Chemsketch, Wordmat, Maple care in mod normal ar trebui sa fie cunoscute si utilizate atat de profesori cat si de elevi. De ce? Pentru ca sunt utilizate de catre elevii din alte tari europene inclusiv la examene.
Concluzia argumentarii mele este acele clase de ”filologie” care nu sunt capabile sa utilizeze instrumente digitale sunt clase care au avut profesori (de tehnica de calcul, Info, TIC sau ce s-o mai preda in zilele noastre) prost pregatiti.
Sunt perfect de acord. Orice elev ar trebui să se descurce să folosească niște aplicații simple. Și orice profesor. Dar nu așa stau lucrurile. Am avut, din păcate, o clasă de uman la care elevii nu se descurcau să găsească teme, să intre la oră, să nimic. Numai trimițând link direct pe Whatsapp puteam să îi determin să intre la oră. Unde nu se descurcau să folosească tabla, șamd. În condițiile în care teoretic făceau toate orele pe aceeași Google Classroom ei nu reușeau să trimită teme, să intre la oră, samd decât prin Whatssapp. Eu nu spun că așa se întâmplă mereu, și nu spun că este normal. Dar dacă la o școală considerată foarte bună, în municipiu de județ, elevi de liceu nu se descurcă …. nu-s deloc curioasă ce se întâmplă în alte condiții – clase mici, sate, profesionale samd. Și da, sunt sigură că există și excepții – am avut și elevă de tehnologic pe care am prins-o citind J. St. Mill în timpul orei pe sub bancă, și elev de profesională de 10 curat, si o școală de sat de la care ajungeau la liceu elevi extrem de bine pregătiți – dar sunt excepții. Învățământul se presupune că este de masă. El nu este pentru toți dacă în marte ni s-a spus că 40% dintre elevi nu au acces la școala online. Nici profesorii și nici elevii nu sunt pregătiți să se descurce online iar soluțiile bune nu vor fi simple
Doamna Leana va multumesc pentru raspuns. Elevii „speciali” de care vorbiti sunt oarecum tot rodul muncii profesorilor dedicati.
Sa ma iertati, dar daca elevii de liceu nu se descurca cu Google Classroom atunci problema este grava. Am o fetita in clasa a IV-a care dupa 5 minute de training (din partea mea si recunosc ca nu am vocatie de trainer) a invatat sa utilizeze platforma pentru accesarea materialelor, pentru trimiterea temelor si comunicare.
Nu va fi suficient sa reformam sistemul educational prin update-ul si upgrade-ul infrastructurii si al programei scolare, avem nevoie si de un restart al cadrelor demotivate si ineficiente, din cauza carora unele scoli si majoritatea elevilor din aceste scoli obtin rezultate dezastruoase si nu stiu ce drum sa aleaga. Aceste cadre sunt sustinute fie din naivitatea parintilor (cadou, pliculet. clasicul merge si asa), prietenia cu directorasul / „duamna” directoare sau au pe „cineva” la inspectorat. Poate a venit vremea sa exludem si sa marginalizam incet-incet parintii bagaciosi, directorii corupti/coruptibili si inspectorii de partid ineficienti. Doar asa putem scoate sistemul educational de pe ultimul (sau penultimul) loc din Europa.
Zilele trecute citeam un articol despre un profesor de romana din zonana rurala (Moldova) unde a avut un numar imens de note mari, printre care vreo 7-8 elevii (?!) care au obtinut nota 10 la examenul de Evaluare de anul acesta. Deci se poate. Tin sa felicit acest profesor si ar trebui sa fie un exemplu pentru multe cadre didactice.
Perioada urmatoare va fi foarte dificila si va avea urmari nu tocmai placute pentru foarte multi dintre participanti fie ca vorbim despre elevi sau vorbim despre profesori. Speranta noastra, a parintilor este sa avem parte de cat mai multi dascali care-si iubesc meseria si doresc sa-i ajute pe elevi. E greu, dar impreuna, dar cu multa vointa si dedicatie putem trece si pe acest obstacol.
Mult succes in continuare.
PS: punctul 2 mi-a atras atentia din postarea Dvs. initiala si sunt perfect de acord. Cum evitam bullying-ul online?
Nu am nici cea mai vagă idee. 🙂 Cât despre profesorii excelenți – ei există. Întotdeauna omul sfințește locul. Sau dimpotrivă. Dar întrebarea relevantă este ce se întâmplă la nivel sistemic – se încurajează profesionalismul și corectitudinea sau nu. Se caută motivează și încurajează acei oameni? Sau dimpotrivă? Se încearcă evaluarea corectă a elevilor sau se promovează ideea „să treacă toți”, să ne lăudăm cu notele mari chiar dacă asta conduce la generații slab pregătite? (Mie chiar nu îmi vine să cred că în urma teleșcolii toți au devenit atât de buni că notele au urcat la cer… mai degrabă suspectez o evaluare diferită decât o pregătire MAI BUNĂ a elevilor în absența cursurilor, așa cum s-a afirmat de sus). Se caută rezolvări sau țapi ispășitori? Părinții sunt interesați de informațiile și competențele copiilor sau de notele lor? Mă rog, o să mă opresc aici că ar fi multe de spus 🙂