Cum s-a aprins scanteia Revolutiei de la Timisoara, in 15 Decembrie 1989, vazuta de la o fereastra, din Piata Maria?

TIMISOARA. Un sfert de secol se implineste azi de la cel mai important moment de cotitura din istoria recenta a unei natii care a ales sa traiasca liber. S-au scurs exact 25 de ani de la acea seara de 15 decembrie cand, la Timisoara, incoltea in sufletele unor oameni gandul ca s-ar putea descatusa din comunism. Se adunasera cu zecile pentru a impiedica evacuarea pastorului Laszlo Tokes si au inrosit fitilul ce avea peste o zi sa aprinda flacara Revolutiei Romane.

Timisorenii vazusera cum dictaturile Europei de Est cadeau una cate una si au inteles ca statea in puterea lor sa schimbe si ei lucrurile.

1989 – anul in care se prabusea comunismul in Europa

Ungaria demonteaza gardul de sarma ghimpata de la granita cu Austria,  in Polonia Mazowieczki devine intaiul prim-ministru ne-comunist dintr-o tara membra a Pactului de la Varsovia, incepe daramarea Zidului Berlinului, in Bulgaria Todor Jivkov e inlocuit la conducerea partidului comunist, Praga iese in strada si inlatura guvernul. Ce au in comun toate aceste evenimente? S-au petrecut in 1989, cu luni sau zile inainte ca timisorenii sa-si invinga frica.

Anul 1989 gaseste poporul roman in intuneric si teroare. Politica economica si de dezvoltare a lui Ceausescu era considerata principala cauza responsabila pentru saracia in care se zbatea grosul populatiei.

In Romania, factorul declansator al Revolutiei care avea sa schimbe un sistem l-a constituit mutarea pastorului reformat Laszlo Tokes de la Timisoara intr-o parohie din judetul Bihor. Motivul oficial invocat de regim: o decizie a consiliului ecleziastic. In fapt, autoritatile il suspectau de spionaj si tradare. Pusese capac un interviu acordat televiziunii de la Budapesta in care a criticat regimul Ceausescu.

La Timisoara, se dusese vestea din gura in gura ca pastorul reformat Laszlo Tokes avea sa fie evacuat din parohie. In seara zilei de 15 decembrie, Tokes urma sa fie mutat, asa ca prelatul le ceruse la slujba de duminica enoriasilor sa vina martori la momentul scoaterii sale din locuinta.

In ziua de 15 decembrie 1989, cativa credinciosi si un numar mic de cetateni ai orasului au vegheat in fata bisericii din Piata Maria. In acea seara, lucratori ai Securitatii, in civil, au pazit casa pastorului si nimeni nu intra si nu iesea fara sa dea socoteala.

De toate aceste lucruri isi aminteste si Alexandru Cotoc. Un barbat ajuns acum la varsta de 75 de ani, care a locuit si inca locuieste in imobilul de pe strada Timotei Cipariu, acolo unde se afla si Biserica Reformata din Timisoara.

Cotoc practic a fost vecinul lui Laszlo Tokes si cunostea foarte bine povestea lui si ce urma sa se intample cu acesta. Ba mai mult, zilnic saluta lucratorii de la Securitate instalati la poarta principala.

Isi aminteste ca si ieri cum oamenii au inceput sa se adune in Piata Maria, mai intai in statia de tramvai, apoi in fata farmaciei, in incercarea de a-l sustine pe pastorul Laszlo Tokes.

”Stau aici si bunicii mei au stat aici. Am plecat de la serviciu pe la ora 16.00, am lucrat la AEM si incepuse sa se intunece, se facuse ora 17.00 si a inceput sa se stranga enoriasii care asteptau evacuarea preotului reformat Laszlo Tokes. Si prima data s-au strans pe partea cealalta, catre farmacie, 2-3-10 si au aprins si lumanari. Nu vociferau, nu spuneam nimic. In momentul respectiv stateam in casa, aveam mama imobilizata la pat. Stiam de ce sunt adunati acolo, i-am vazut pe fereastra. Nu erau multi, au inceput 5-10, apoi s-au adunat maxim 40”, isi aminteste Cotoc.

Barbatul spune ca fiecare persoană care intra sau incerca sa intre in cladire era legitimata si ca masina Securitatii era parcata la coltul imobilului.

”Nu puteau intra (cei care au protestat – n.r.) pentru ca erau de la Securitate la poarta. Ne legitima pe cei care intram in imobil, ne intrebau cine suntem, cu ce scop suntem acolo. In 15 era destul de ciudat asa, ca lumea s-a adunat. Stateau pasnic, nu vociferau, dar treburile au luat amploare pe 16. In 15 nu a fost mare lucru, decat agitatia din jurul bisericii. Masina Securitatii era pe colt, iar pe scari erau doi care faceau ture. Noi deja ne stiam cu ei. Erau interesati cine vine la pastor”, mai spune Cotoc.

Barbatul a privit, curios, pe fereastra locuintei ceea ce se intampla in strada. A decis sa nu se alature enoriasilor, alegand sa isi ingrijeasca mama suferinda. Oricum, pana seara totul s-a stins.

”In 15 decembrie a durat pana seara, apoi lumea s-a linistit. Nu a fost cazul sa ies alaturi de ei, noi doar comentam ca uite, se aduna lume. Seara tarziu s-a stins totul, oamenii s-au risipit. Insa a doua zi, in 16 au venit in numar mare”, isi mai aminteste Cotoc.

Si asa a si fost. In 16 Decembrie 1989, timisorenii si-au invins cu adevarat teama, au iesit pe strazi, au oprit tramvaiele in centru si au pornit spre Judeteana de partid inlaturand in cale toate simbolurile comuniste. O multime de oameni aveau sa fie ridicati de militie si aruncati dupa gratii, insa un apel la solidaritate transmis din gura in gura avea sa dezlantuie  Revolutia Romana.

Ramaneti pe opiniatimisoarei.ro! Vom reveni cu noi marturii ale acelor zile de foc ce vor ramane in istoria acestui popor drept cel mai important moment al vremurilor sale recente – iesirea la lumina!