De cati functionari are nevoie administratia Fritz ca sa trimita timisorenii la plimbare? De 4: Unul intocmeste, unul avizeaza, unul aproba si unul semneaza. S-a rezolvat, nu se poate!

“Unde este lumina, nu se fura” ne anunta, in campania electorala din 2020, candidatul USR la Primaria Timisoarei, Dominic Fritz, care promitea sa construiasca o “primarie cu pereti de sticla” – simbolul unei transparente radicale – in situatia in care ar fi castigat alegerile.

Dominic Fritz si-a atins scopul, insa primaria cu pereti de sticla a ramas doar o metafora. La trei ani de la inscaunare, administratia Fritz isi justifica refuzul de a oferi informatiile solicitate de jurnalisti prin invocarea de termeni colocviali, nu juridici sau, pur si simplu, prin stabilirea dupa bunul sau plac a “relevantei publice” a datelor care i-au fost cerute de presa.

Termen de raspuns la PMT: doua luni si jumatate

Si-acum sa intram in subiect: in 28 iunie 2023, la o zi dupa ce am aflat, de pe pagina de Facebook a viceprimarului Ruben Latcau, ca “Podul Solventul face un pas urias inainte” si ca lucrarile in ansamblul lor vor costa “aproximativ 220 de milioane de lei”, am expediat pe mail-ul Primariei Timisoara o solicitare de informatii.

Iata datele pe care le ceream municipalitatii in baza Legii 544/2001 privind informatiile de interes public: “copie dupa devizul detaliat cu preturile estimative per element (defalcat) din cadrul documentatiei intocmite pentru proiectul C9b Inelul IV Vest: str. Garii – Bd. Dambovita; valoarea totala estimata a proiectului C9b Inelul IV Vest: str. Garii – Bd. Dambovita; in cazul in care exista mai multe variante propuse spre analiza, in cadrul documentatiei intocmite, precizati valoarea totala estimata pentru fiecare dintre variante pentru proiectul C9b Inelul IV Vest: str. Garii – Bd. Dambovita; copie după devizul detaliat cu preturile estimative per element (defalcat) din cadrul documentatiei intocmite, pentru fiecare varianta elaborata pentru proiectul C9b Inelul IV Vest: str. Garii – Bd. Dambovita”.

Asa cum spuneam, solicitarea adresata primariei cu pereti de sticla a fost datata 28 iunie, astfel ca, in cel mult 30 de zile, ar fi trebuit sa primim raspunsul. Acesta n-a venit insa pana in 28 iulie, nici macar pana in 28 august, fiind nevoie de insistente pentru ca, in cele din urma, cea mai transparenta administratie din istoria umanitatii sa ne livreze, in 13 septembrie – adica dupa doua luni si jumatate! – un document care nu cuprindea toate informatiile solicitate.

Practic, noi am cerut un deviz detaliat, iar Primaria Timisoara ne-a trimis, cu mult peste limita legala de asteptare, un deviz general.

Patru angajati pentru patru fraze

In 26 septembrie am mai facut o incercare, solicitand din nou, in scris, devizul detaliat, insa am batut la aceleasi usi inchise ale primariei cu pereti de sticla: in 16 octombrie, ne-a parvenit pe mail o explicatie-refuz de cateva randuri care ne-a adus aminte de celebra intrebare-banc “De cati politisti e nevoie sa schimbi un bec?”. Nu de alta, dar hartia era intocmita de un consilier, avizata de un sef de birou, aprobata de secretarul general si semnata de un director executiv…

Bun, acum sa vedem cum si-a justificat echipa care si-a pus semnaturile pe acest document refuzul de a ne remite o copie a devizului detaliat: “Conform corespondentei electronice purtate cu proiectantul se mentioneaza <<Devizul detaliat cu preturi estimative pentru fiecare articol nu este informatie de interes public. In practica, acest deviz se si intitulează “Deviz Confidential”, fiind pus doar la dispozitia beneficiarului. Acest caracter de confidentialitate este necesar pentru asigurarea tratamentului egal al viitorilor potentiali ofertanti in cadrul procedurilor de achizitii publice din cadrul proiectului, care vor oferta listele de cantitati, fara limitarea la preturile unitare cuprinse de proiectant in cadrul Devizelor pe Obiecte si Devizului General. Mai mult, contractul de proiectare pentru lucrarea de fata prevede fazele SF, PT/DTAC si Asistenta Tehnica, astfel incat preturile unitare pentru articolele de la faza SF pot fi ajustate/modificate la etapa PTh/DTAC, prin urmare in momentul de fata neavand nicio relevanta publica>>”.

Vom demonta, in continuare, pe rand, argumentele PMT, iar in articolul urmator pe acest subiect va vom prezenta si o analiza a devizului general pe care ni l-a trimis primaria, analiza facuta de un specialist in domeniu.

Nu primaria si proiectantul stabilesc ce este informatie publica, ci legea

Unu. Faptul ca in “corespondenta electronica purtata (n.r. – de primarie) cu proiectantul se mentioneaza <<Devizul detaliat cu preturi estimative pentru fiecare articol nu este informatie de interes public>>” nu reprezinta un argument legal pentru refuzul municipalitatii de a ne pune la dispozitie informatia solicitata, atata vreme cat Legea 544/2001 stipuleaza ca “prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei”. Or un deviz detaliat primit de o institutie publica de la o firma cu care a incheiat un contract pe bani publici, pentru a fi folosit in organizarea unei licitatii publice face parte, fara doar si poate, din categoria “informatiilor care privesc activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice”.

Potrivit Legii 98/2016 privind achizitiile publice, “caracterul confidential se aplica doar asupra datelor/informatiilor indicate si dovedite ca fiind date cu caracter personal, secrete tehnice sau comerciale sau sunt protejate de un drept de proprietate intelectuala”.

Asadar, cum poate dovedi proiectantul care a redactat devizul detaliat solicitat de noi ca acea lista de preturi estimative pentru intocmirea careia a fost platit din bani publici si care va fi utilizata de catre beneficiarul PMT intr-o viitoare procedura de achizitie publica reprezinta “date cu caracter personal, secrete tehnice sau comerciale”? Raspunsul este unul singur: nicicum.

Doi. Din nou, invocarea de catre o institutie publica a unui termen colocvial, intalnit in practica, precum “devizul confidential”, nu reprezinta un argument valid, atata vreme cat in legislatie nu este mentionat acest termen. Bine, in primaria cu pereti de sticla din Timisoara se poate orice, noi ne referim la lumea civilizata…

Cum a ramas cu “Unde este lumina, nu se fura”?

Trei. Desi administratia Fritz invoca acel asa-zis caracter confidential al devizului detaliat pentru a asigura, pasamite, “tratamentul egal al viitorilor potentiali ofertanti in cadrul procedurilor de achizitii publice din cadrul proiectului”, de fapt, lucrurile stau fix pe dos. Asta pentru ca, daca devizul detaliat devine public pentru toata lumea, nu doar ca nu afecteaza potentialii licitatori, ci chiar împiedica potentiale fapte de coruptie sub forma unor scurgeri de informatii necontrolate dinspre PROIECTANTI sau FUNCTIONARI catre ANUMITI LICITATORI.

Daca preturile estimative sunt publice pentru toata lumea, acea potentiala scurgere de informatii nu mai e posibila și toti licitatorii potentiali au aceleasi unelte in fata, iar publicul are totodata posibilitatea de a evalua masura in care proiectantul si primaria și-au facut treaba in faza de proiectare.

Pentru ca, de fapt, aceasta este discutia: noi vrem sa vedem calitatea muncii proiectantilor (cat de bine au facut estimarea) si a functionarilor primariei (cat de bine au facut verificarea a ceea ce au primit atunci cand au facut receptia documentatiei de proiectare, fie ea si intr-un stadiu intermediar), iar primaria si proiectantul vor sa evite verificarea calitatii muncii de proiectare si calitatea procesului de verificare de catre functionarii municipalitatii a pachetului primit de la proiectant.

De cand decide administratia Fritz daca informatiile solicitate de presa au sau nu relevanta publica?!

Patru. In sfarsit, concluzia la care au ajuns reprezentantii administratiei Fritz, cum ca “preturile unitare pentru articolele de la faza SF” nu au “in momentul de fata nicio relevanta publica”, pentru ca “pot fi ajustate/modificate la etapa PTh/DTAC”, este una care sfideaza insasi esenta Legii 544/2001 privind informatiile de interes public!

Cum au ajuns angajatii Primariei Timisoara sa decida care informatii solicitate de jurnalisti au relevanta publica si care nu?! Doamnelor si domnilor functionari platiti din bani publici, relevanta publica e stabilita de faptul ca publicul este sau nu este interesat de subiect! Explicati-ne, va rugam, cum ati ajuns la concluzia ca publicul nu-i interesat de detalii despre un proiect de 220 de milioane de lei!

Daca un cetatean – indiferent daca e jurnalist sau nu – este interesat sa vada documentatia predata si acceptata de Primaria Municipiului Timisoara de la un contractor extern – in speta, proiectantul care a executat SF-ul – intr-o anumită faza de realizare a proiectarii – in speta, faza SF – atunci comunicarea datelor aferente fazei SF este relevanta. Daca SF-ul il plateste Dominic Fritz din banii familiei, iar receptia / verificarea documentatiei o fac voluntarii USR, atunci e OK, e o treaba privata. Dar atata timp cat Primaria Timisoara plateste proiectantul pentru acele documentatii (fie ele si in faze intermediare), iar documentatiile sunt acceptate sau respinse de functionari ai primariei, un cetatean le poate cere, iar primaria este obligata sa i le prezinte.

Indiferent daca are pereti de sticla sau din beton