Destinatii turistice cam neglijate: Kremlinul

Ororile savarsite de potentatii Kremlinului, mai intai sub obladuirea Marilor Duci, apoi a tarilor si, in sfarsit, a conducatorilor comunisti, au provocat atata dezgust, incat curiosii n-au fost si nu sunt nici astazi ispititi spre acest obiectiv turistic, nu numai impresionant, dar si unic in lume.

Astazi, Kremlinul este un mic oras interior, in centrul Moscovei, cu o suprafata de 27,5 ha, inconjurat cu un zid de caramida si piatra, bine conservat, avand in exterior o platforma, cunoscuta sub numele de „Piata Rosie”.

„Rosie sau Frumoasa?”

Contrar convingerii incetatenite, denumirea nu dateaza din perioada comunista. Este vechea denumire a pietei din fata intrarii principale, trasmisa peste secole, asa cum i s-a spus initial in limba slava, care folosea acelasi cuvant cu semnificatia de „rosu” si de „frumos”.

Ca urmare, traducerea din slava in rusa si din rusa in romana nu s-a facut corect. Denumirea straveche era „Piata Frumoasa”. Probabil, regimului comunist i-a convenit s-o faca „rosie”, prin confuzie.

Cat de frumoasa era piata la inceputul inceputului, este discutabil. Pe de o parte, zidurile si turnurile Kremlinului sunt impozante, catedrala din fata lor este fascinanta, iar pe de alta parte mica platforma circulara de la intrarea spre catedrala, lasa un gust amar: acolo erau decapitati condamnatii.

Este un simbol al atrocitatii vremurilor si chiar al conducatorilor Rusiei medievale, care vroiau sa se convinga cu ochii lor ca cei condamnati au fost si executati.

Incinta palatelor si a catedralelor

Traditia spune ca piatra de temelie a Kremlinului a fost pusa de Marele Kneaz Ivan Kalita, in jurul anului 1330. De atunci, incinta s-a dezvoltat, zidurile de lemn au ars de mai multe ori, au fost reconstruite din caramida si piatra, au fost intarite cu turnuri de observatie, iar in interior au fost construite trei catedrale cu cupole aurite, trei palate care si astazi incanta ochiul vizitatorului si inca trei constructii, cu destinatii functionale.

Una din catedrale era consacrata incoronarii tarilor, alta constituie necropola a peste cincizeci de membri ai familiei imperiale, iar a treia – mai putin impunatoare, dar impresionanta ca arhitectura – era biserica de inchinaciune a tarinei si altor femei din familia imperiala.

Tunul urias si clopotul mamut

Pentru turistul dornic sa descopere monumente inedite, Kremlinul adaposteste doua unicate tehnice. Cel dintai este „tunul tarului”, turnat in 1586 la Moscova, prezentand, la acea data, o performanta tehnica: lungime 5.34 m, calibru 890 mm, greutate 39.312 tone.

Afetul a fost realizat mult mai tarziu si are cam aceasi greutate. Tarul a dispus confectionarea tunului pentru a-l folosi ca arma nimicitoare contra turcilor, dar el nu a putut fi niciodata deplasat din Moscova.

Cea de a doua curiozitate este un clopot, creat la ordinul imparatesei Ana I-a, nepoata lui Petru cel Mare, pentru indeplinirea dorintei bunicului ei, Alexis I, care si-a dorit un clopot atat de mare, incat sunetul lui „sa se auda pana la Dumnezeu”.

Din pacate, sunetul nu s-a auzit niciodata nicaieri, intrucat la terminarea lucrarilor de turnare, s-a incercat o racire fortata, ceea ce a determinat fisurarea si, in cele din urma, desprinderea unui ciob din partea inferioara.

In aceasta stare, cu ciobul desprins alaturi, clopotul este expus si astazi in Kremlin. Este cel mai mare clopot care s-a turnat vreodata in lume, cantareste 216 tone, are inaltimea de 6.14 m si diametrul de 6,6 m.

Pentru specialisti, este o curiozitate cu totul deosebita faptul ca, in secolul XVIII, s-a putut realiza turnarea unei piese de asemenea dimensiuni.

De la Lenin la Stalin

In timpul invaziei lui Napoleon, armata franceza a tinut Kremlinul sub ocupatie intre 2 septembrie si 11 octombrie 1812, dupa ce, in retragere, tarul ordonase distrugerea Kremlinului.

Cu acest prilej, numeroase monumente de arhitectura si valori interioare au fost distruse de explozii si de foc. Exploziile au continuat inca trei zile. Din fericire, ploaia a deteriorat explozibilul si astfel amploarea distrugerilor s-a diminuat. Dupa retragerea lui Napoleaon, lucrarile de restaurare au durat trei ani (1816 – 1819).

Desi Moscova era un centru important al tarii, in secolele XVIII si XIX, capitala a functionat la Sankt Petersburg, mutata acolo de Petru cel Mare, in dorinta sa de orientare a Rusiei spre civilizatia europoeana.

Dupa faimoasa revolutie, la 12 martie 1918, Moscova redevenit capitala Rusiei, Kremlinul resedinta lui Lenin, iar, in continuare, de acolo au transmis ordine toti conducatorii statului rus, apoi sovietic, iar in prezent, din nou, rus.

In perioada lui Stalin, interioarele palatelor Kremlinului au fost deteriorate sau chiar distruse, atat din lipsa de resurse financiare, cat si din dispret fata de trecutul imperial sau de cel reliigios.

Istoria insangerata a Rusiei

Astazi, Kremlinul si piata, frumoasa sau rosie, din fata sa, cu pitoreasca asezare de pe raul Mscova, cu zidurile impunatoare si cu turnurile ridicate la colturi continua sa fie o atractie turistica pentru aceia care socot ca Moscova este, totusi, o atractie.

Acestia nu sunt multi. Pentru turisti, Moscova este situata departe, nu pare destul de atragatoare si, mai ales, este scumpa. Hotelurile din Moscova sunt mai scumpe ca cele din Paris sau Madrid, unde nu gasesti un Kremlin, dar nici nu te poti plange ca n-ai ce vizita.

Privit din exterior, Kremlinul apare ca un unicat medieval, dominat de turnul Spasski, unul din simbolurile Moscovei, dar si de platforma pentru decapitari, un alt simbol al istoriei insangerate a acestei tari.