Dragan Petricevici: Timisoara te accepta greu, dar cand te-a acceptat poti fi fericit
Dragan Petricevici. Este antrenorul echipei de baschet masculin Elba Timisoara, prima echipa care a adus in ultimii 20 de ani un trofeu pe Bega
Nascut la Sarajevo, in Bosnia Hertegovina, la 31 ianuarie 1969
Absolvent al Facultatii de Educatie Fizica si Sport din Sarajevo si al scolii de Antrenori din Belgrad.
Starea civila: necasatorit
Domnule Petricevici cum este sa fiti primul antrenor care aduce la Timisoara un trofeu la nivel de echipa de club dupa mai bine de 20 de ani?
Nu vreau sa fiu lipsit de modestie, insa acest statut de antrenor care aduce trofee pentru prima data l-am cunoscut si la Ploiesti, cand am obtinut si Cupa si Campionatul tot pentru prima data, acelasi lucru l-am obtinut la West Petrom Arad, dar sincer, cel din Timisoara are o importanta speciala pentru mine, pentru ca niciunde nu am stat asa de mult ca aici.
Cum ati reusit performanta, in conditiile in care sezonul trecut jucatorii nu si-au primit salariile chiar si cinci luni?
Pot spune ca performanta se datoreaza si relatiei speciale dintre publicul timisorean si aceasta echipa senzationala. Totul a inceput in urma cu patru ani, cand in Sala Olimpia nu veneau mai mult de 200 de oameni. in patru ani am jucat cinci finale, iar acum trebuie sa ocrotim performanta, sa ducem traditia mai departe. Baschetul din Timisoara nu mai are voie sa ajunga sa se bata la retrogradare. Problemele financiare au fost intodeauna la Timisoara.
Ce este mai important, sa fii un baschetbalist bun sau un om bun?
Incercam intodeauna sa aducem si jucatori buni, dar si caractere la echipa. Eu cand iau un jucator ii cer sa fie baschetbalist, nu ginere. Nu doresc sa aduc vedete la echipa. Noi nu suntem vedete. Vedeta e chirurgul care salveaza viata, nu noi cei ce dam cu mingea la cos. Eu doresc ca jucatorii pe care-i antrenez sa fie echilibrati. in doi ani nu am folosit regulamentul de ordine interiorioara, pentru ca nu am avut pe cine si de ce sa amendez.
Acesta este motivul pentru care la Timisoara nu au fost luati jucatori americani, considerati vedete?
Nu din aceasta cauza. Jucatorii americani sunt din start o mare necunoscuta, cum suntem si noi pentru ei. La Timisoara, jucatorii americani nu au fost adusi pentru ca nu au existat conditii. Jucatorii americani nu accepta intarzieri de salarii. Maxim cinci zile. La noi aceasta intarzierea ajungea si la 4 luni. Noi nu le putem oferi americanilor conditii. La Timisoara, ceilalti jucatori au locuit cate 2-3 in apartament, americanii nu vor locui niciodata cu un coechipier. Ei sunt mai retrasi, mai speciali. Totusi in acest an la Timisoara va veni si un jucator american.
White men can’t jump?
(Rade…) De ce nu? Jucatorii de culoare americani sunt specatculosi. Dar eu sunt adeptul spectacolului la circ, la cinematograf, la motocross, nu pe terenul de baschet, acolo unde ne castigam existenta. Eu nu sunt un aventurier, un circar, nu sunt Dani Otil, eu fac treaba asta foarte serios, cu toate problemele pe care le avem.
Va simtiti timisorean?
intr-o oarecare masura da, desi Timisoara nu a fost primitoare cu mine de la bun inceput. Nu la oras ma refer, ci la oamenii de sport din oras. si in ziua de azi sunt foarte multi contestatari, care nu au facut nimic pana acum pentru sportul timisorean decat s-au preocupat de cei nou veniti, si nu cu ce au ei de facut. Eu nu-mi pierd timpul si energia cu ceea ce am vazut ca e la ora asta in sportul romanesc: scenarita. Ma simt timisorean pentru ca am obtinut cateva performante, ca a existat aceasta energie pozitiva care ne-a transmis-o tribuna, care ne-a recunoscut meritele. Timisoara e un oras care te accepta greu, dar cand te-a acceptat poti fi intr-adevar fericit. Pot spune ca sunt fericit ca traiesc intr-un oras ce reprezinta locul celor mai mari realizari ale mele ca antrenor. Pana la Timisoara am mai castigat cinci titluri, dar la Timisoara a fost extrem de greu.
Sunteti un ambasador al Timisoarei?
Eu cred ca da. Sportul, oamenii de sport, mereu au fost ambasadori. De fiecare data cand merg in Serbia, particip la emisiuni la posturile de televiziune si le vorbesc oamenilor despre Timisoara. Nu pot sa spun: «Iubesc Timisoara» pentru ca e un cliseu. Eu cand am venit la Timisoara n-am venit pentru bani, fiindca daca as fi ales banii cu siguranta eram in alta parte. Cand am semnat pentru un an cu Timisoara, iar apoi pentru inca cinci, inseamna ca eu mi-am planificat viata la Timisoara. Sa se inteleaga clar: eu nu datorez Timisoarei nimic si nici Timisoara nu-mi datoreaza nimic. Timisoara e o resursa de dezvoltare, nu un confort pentru mine. Pentru ca in viata am trait si cu mult mai putin, dar si cu mult mai mult.
Daca ar fi sa schimbati ceva in Timisoara ce ati schimba?
Eu nu sunt Silviu Brucan sa fiu profet, dar ar fi de schimbat multe la nivel de tara… As schimba in primul rand grila de programe, care este facuta sa ne indobitoceasca pe toti. Emisiunile abat atentia de la adevaratele valori pe care le avem. Aceste programe ne ofera doar circ ambulant. Asta as schimba si as lucra pentru echilibrarea starilor oamenilor. Trecem mult prea repede de la inmormantare la nunta si invers. Trebuie sa fim mult mai constructivi, mai obiectivi. in Romania au aparut doua categorii de oameni: fraierii si smecherii, iar eu nu-mi doresc sa fiu in niciuna. Din pacate mi-am dat seama ca traim intr-o societate trista, in care vorba lui Octavian Paler, pretentiile depasesc posibilitatile. Societatea romaneasca este a unor oameni care doresc sa fie ceea ce nu sunt. Doar aici vezi ca cineva sa stea intr-o garsoniera inchiriata, dar sa conduca o masina de 70 de mii de euro, doar pentru a fi vazut.
Cum e publicul din Serbia fata de cel din Romania?
E total diefrit. As putea spune ca totul e diferit. Spre exemplu in Serbia foarte rar apare o emsiune mondena. Rar vezi la televizor “vuitoncelele” care sunt in Romania. Vezi acest high life, dar foarte rar. High life –ul ar trebui sa fie profesorii universitari nu mahalageoaicele gen Oana Zavoranu. Cand am venit in Romania acum 15 ani, de tara asta inevitabil te indragosteai. Acum, nu mai poti sa te indragostesti de Romania. Aici doar poti sa lucrezi si sa incerci sa supravietuiesti, pentru a avea ce pune pe masa. in 15 ani s-au schimbat total oamenii.
Veti ramane aici si pe viitor?
Nu depinde doar de mine, dar doresc sa raman aici la Timisoara, sa ma stabilesc. Orasul meu natal va ramane pe veci Sarajevo, dar voi locui aici, chiar daca nu voi fi intreaga cariera antrenor la Timisoara.
Aveti emisiune la radio. E mai simplu sa fii antrenor sau ziarist?
Eu si daca fac emisiuni, nu sunt ziarist, sunt moderator. A fost o provocare, iar mie-mi plac lucrurile noi. N-as face bungee jumping, dar as accepta orice provocare. N-as face in schimb vreodata emisiuni mondene.
O ultima intrebare. Ati fost antrenor atat la baschetul masculin, cat si la cel feminin. Unde v-ati simtit mai bine?
Un om lucreaza acolo unde poate lucra. Eu nu sunt un antrenor de prima mana din Europa sa-mi pot permite sa aleg unde vreau sa lucrez. Uneori in cariera se intampla sa nu ai oferte, sa stai, mi s-a intamplat si stiu foarte bine ce inseamna cand iti vine o oferta. Nu as zice nu unei oferte din baschetul feminin, insa il prefer pe cel masculin, pentru ca e o difernta foarte mare. Cand am antrenat la feminine mi-am dat seama ca femeia in general e un teren minat.
Dragan Petricevici. Este antrenorul echipei de baschet masculin Elba Timisoara, prima echipa care a adus in ultimii 20 de ani un trofeu pe Bega
Nascut la Sarajevo, in Bosnia Hertegovina, la 31 ianuarie 1969
Absolvent al Facultatii de Educatie Fizica si Sport din Sarajevo si al scolii de Antrenori din Belgrad.
Starea civila: necasatorit
Domnule Petricevici cum este sa fiti primul antrenor care aduce la Timisoara un trofeu la nivel de echipa de club dupa mai bine de 20 de ani?
Nu vreau sa fiu lipsit de modestie, insa acest statut de antrenor care aduce trofee pentru prima data l-am cunoscut si la Ploiesti, cand am obtinut si Cupa si Campionatul tot pentru prima data, acelasi lucru l-am obtinut la West Petrom Arad, dar sincer, cel din Timisoara are o importanta speciala pentru mine, pentru ca niciunde nu am stat asa de mult ca aici.
Cum ati reusit performanta, in conditiile in care sezonul trecut jucatorii nu si-au primit salariile chiar si cinci luni?
Pot spune ca performanta se datoreaza si relatiei speciale dintre publicul timisorean si aceasta echipa senzationala. Totul a inceput in urma cu patru ani, cand in Sala Olimpia nu veneau mai mult de 200 de oameni. in patru ani am jucat cinci finale, iar acum trebuie sa ocrotim performanta, sa ducem traditia mai departe. Baschetul din Timisoara nu mai are voie sa ajunga sa se bata la retrogradare. Problemele financiare au fost intodeauna la Timisoara.
Ce este mai important, sa fii un baschetbalist bun sau un om bun?
Incercam intodeauna sa aducem si jucatori buni, dar si caractere la echipa. Eu cand iau un jucator ii cer sa fie baschetbalist, nu ginere. Nu doresc sa aduc vedete la echipa. Noi nu suntem vedete. Vedeta e chirurgul care salveaza viata, nu noi cei ce dam cu mingea la cos. Eu doresc ca jucatorii pe care-i antrenez sa fie echilibrati. in doi ani nu am folosit regulamentul de ordine interiorioara, pentru ca nu am avut pe cine si de ce sa amendez.
Acesta este motivul pentru care la Timisoara nu au fost luati jucatori americani, considerati vedete?
Nu din aceasta cauza. Jucatorii americani sunt din start o mare necunoscuta, cum suntem si noi pentru ei. La Timisoara, jucatorii americani nu au fost adusi pentru ca nu au existat conditii. Jucatorii americani nu accepta intarzieri de salarii. Maxim cinci zile. La noi aceasta intarzierea ajungea si la 4 luni. Noi nu le putem oferi americanilor conditii. La Timisoara, ceilalti jucatori au locuit cate 2-3 in apartament, americanii nu vor locui niciodata cu un coechipier. Ei sunt mai retrasi, mai speciali. Totusi in acest an la Timisoara va veni si un jucator american.
White men can’t jump?
(Rade…) De ce nu? Jucatorii de culoare americani sunt specatculosi. Dar eu sunt adeptul spectacolului la circ, la cinematograf, la motocross, nu pe terenul de baschet, acolo unde ne castigam existenta. Eu nu sunt un aventurier, un circar, nu sunt Dani Otil, eu fac treaba asta foarte serios, cu toate problemele pe care le avem.
Va simtiti timisorean?
intr-o oarecare masura da, desi Timisoara nu a fost primitoare cu mine de la bun inceput. Nu la oras ma refer, ci la oamenii de sport din oras. si in ziua de azi sunt foarte multi contestatari, care nu au facut nimic pana acum pentru sportul timisorean decat s-au preocupat de cei nou veniti, si nu cu ce au ei de facut. Eu nu-mi pierd timpul si energia cu ceea ce am vazut ca e la ora asta in sportul romanesc: scenarita. Ma simt timisorean pentru ca am obtinut cateva performante, ca a existat aceasta energie pozitiva care ne-a transmis-o tribuna, care ne-a recunoscut meritele. Timisoara e un oras care te accepta greu, dar cand te-a acceptat poti fi intr-adevar fericit. Pot spune ca sunt fericit ca traiesc intr-un oras ce reprezinta locul celor mai mari realizari ale mele ca antrenor. Pana la Timisoara am mai castigat cinci titluri, dar la Timisoara a fost extrem de greu.
Sunteti un ambasador al Timisoarei?
Eu cred ca da. Sportul, oamenii de sport, mereu au fost ambasadori. De fiecare data cand merg in Serbia, particip la emisiuni la posturile de televiziune si le vorbesc oamenilor despre Timisoara. Nu pot sa spun: «Iubesc Timisoara» pentru ca e un cliseu. Eu cand am venit la Timisoara n-am venit pentru bani, fiindca daca as fi ales banii cu siguranta eram in alta parte. Cand am semnat pentru un an cu Timisoara, iar apoi pentru inca cinci, inseamna ca eu mi-am planificat viata la Timisoara. Sa se inteleaga clar: eu nu datorez Timisoarei nimic si nici Timisoara nu-mi datoreaza nimic. Timisoara e o resursa de dezvoltare, nu un confort pentru mine. Pentru ca in viata am trait si cu mult mai putin, dar si cu mult mai mult.
Daca ar fi sa schimbati ceva in Timisoara ce ati schimba?
Eu nu sunt Silviu Brucan sa fiu profet, dar ar fi de schimbat multe la nivel de tara… As schimba in primul rand grila de programe, care este facuta sa ne indobitoceasca pe toti. Emisiunile abat atentia de la adevaratele valori pe care le avem. Aceste programe ne ofera doar circ ambulant. Asta as schimba si as lucra pentru echilibrarea starilor oamenilor. Trecem mult prea repede de la inmormantare la nunta si invers. Trebuie sa fim mult mai constructivi, mai obiectivi. in Romania au aparut doua categorii de oameni: fraierii si smecherii, iar eu nu-mi doresc sa fiu in niciuna. Din pacate mi-am dat seama ca traim intr-o societate trista, in care vorba lui Octavian Paler, pretentiile depasesc posibilitatile. Societatea romaneasca este a unor oameni care doresc sa fie ceea ce nu sunt. Doar aici vezi ca cineva sa stea intr-o garsoniera inchiriata, dar sa conduca o masina de 70 de mii de euro, doar pentru a fi vazut.
Cum e publicul din Serbia fata de cel din Romania?
E total diefrit. As putea spune ca totul e diferit. Spre exemplu in Serbia foarte rar apare o emsiune mondena. Rar vezi la televizor “vuitoncelele” care sunt in Romania. Vezi acest high life, dar foarte rar. High life –ul ar trebui sa fie profesorii universitari nu mahalageoaicele gen Oana Zavoranu. Cand am venit in Romania acum 15 ani, de tara asta inevitabil te indragosteai. Acum, nu mai poti sa te indragostesti de Romania. Aici doar poti sa lucrezi si sa incerci sa supravietuiesti, pentru a avea ce pune pe masa. in 15 ani s-au schimbat total oamenii.
Veti ramane aici si pe viitor?
Nu depinde doar de mine, dar doresc sa raman aici la Timisoara, sa ma stabilesc. Orasul meu natal va ramane pe veci Sarajevo, dar voi locui aici, chiar daca nu voi fi intreaga cariera antrenor la Timisoara.
Aveti emisiune la radio. E mai simplu sa fii antrenor sau ziarist?
Eu si daca fac emisiuni, nu sunt ziarist, sunt moderator. A fost o provocare, iar mie-mi plac lucrurile noi. N-as face bungee jumping, dar as accepta orice provocare. N-as face in schimb vreodata emisiuni mondene.
O ultima intrebare. Ati fost antrenor atat la baschetul masculin, cat si la cel feminin. Unde v-ati simtit mai bine?
Un om lucreaza acolo unde poate lucra. Eu nu sunt un antrenor de prima mana din Europa sa-mi pot permite sa aleg unde vreau sa lucrez. Uneori in cariera se intampla sa nu ai oferte, sa stai, mi s-a intamplat si stiu foarte bine ce inseamna cand iti vine o oferta. Nu as zice nu unei oferte din baschetul feminin, insa il prefer pe cel masculin, pentru ca e o difernta foarte mare. Cand am antrenat la feminine mi-am dat seama ca femeia in general e un teren minat.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
