E complicat, in situatii confuze, sa-ti alegi cuvintele, sa nu starnesti panica

Dan Negru

Am privit mitingurile din Bucuresti doar prin ochiul celui care lucreaza in breasla televizunii, nimic altceva… Am zapat de pe un canal pe altul doar ca sa vad reactile, discursurile, temerile si emotiile corespondentilor de front… Candva, stateam la taclale cu Mile Carpenisan, jurnalistul de razboi, si ascultam povestile lui de prin Irak sau Jugoslavia…
E complicat, in situatii confuze, sa-ti alegi cuvintele, sa nu starnesti panica, dar nici apatie, sa nu fii subiectiv, sa gasesti interlocutorii ideali… Toate astea, un corespondent de razboi trebuie sa le faca la secunda, totul se construieste sub ochii lui, acolo… Un jurnalist de front trebuie sa aibe forta psihica si fizica…
Am povestit cu Mile, de cateva ori, despre cel mai faimos corespondent de razboi, omul care a prins trei razboaie, Primul Mondial, Al Doilea Mondial si Razboiul Civil Spaniol. Din toate trei a stiut sa aleaga esentialul… E idolul oricarui corespondent de razboi din lume… Viata lui a fost un veritabil front de lupta… Tatal, Clarence, s-a impuscat in cap in 1928. Ursula, sora lui, a murit de supradoza de pilule contra durerii, iar Leicester, fratele sau, s-a impuscat si el.  Cea de-a treia sotie a lui, Martha Gellhorn, o celebra jurnalista de razboi, s-a sinucis cu otrava …
„Sa stie sa descrie bataia unei sageti“, asta a spus-o Hemingway, intrebat fiind ce trebuie sa stie sa faca un corespondent de razboi… Razboiul corespondentilor imi pare mai atractiv decat celelate…
Cum vi s-au parut corespondentii de razboi urban?