E zi mare. Se pune varza la murat de Sfantul Dumitru. Iata cea mai grozava reteta de acrit varza la butoi, ca-n Banat

TIMISOARA. De ce ti-e pofta? Ce-ai zice de niste sarmale? De acele minuni romanesti cu carne condimentata, orez si bucatele de afumatura usor rumenite care s-au pierdut printre straturile invelite in varza murata proaspata, stropite cu suc de rosii! Sau poate iti sta gandul la o cana de moare?

Gospodinele nu lenevesc de Sfantul Dumitru. E ziua in care, in mod traditional, se pune varza la acrit, iar in pietele din Timisoara se cantareste oferta de zile bune.

Iata mai jos una dintre retetele traditionale de pus varza la murat in Banat!

Verzele se aleg dupa subtirimea foilor, care, totodata, ar trebui sa nu fie cu mult mai mari de-o palma. Apoi sunt spalate si scobite de cotor. Verzele in butoi se aseaza in straturi, peste care se toarna saramura, o lingura cu varf de sare grunjoasa neiodata la 1 litru de apa.

Dupa ce este umplut butoiul cu verze, se adauga hrean, bete de marar uscat, foi de dafin, o gutuie sau boabe de porumb, care coloreaza zeama, piper, boabe de mustar si cimbru.

In unele parti ale Banatului, printre verze se mai pun si foi gata tocate, numai bune de calit la iarna.

Odata incheiata operatiunea de punere a bunatatilor in butoi, se acopera si se pitroceste o data la 3 zile pana se acreste, adica se sufla aer in butoi cu ajutorul unei tevi sau al unui furtun pentru oxigenarea continutului inferior. Astfel acrirea se va face mai rapid, iar moarea va ramane limpede.

Pentru ca verzele sa fie mereu cufundate in saramura, deasupra se aseaza niste teascuri peste care se pune o piatra.

In functie de locul in care este asezat butoiul in gospodarie, mai cald ori mai rece, varza murata astfel ajunge la savoarea deplina in aproximativ o luna. Pofta buna!