Esecul solutiei civice

Din nou in decembrie, din nou la vreme de bilant. Cu ce se incheie anul? Ce drum am parcurs, de la re-numerotarea anilor dupa „marea schimbare” din 1989? Francezii, cu doua secole in urma, redenumisera lunile anului, ca sa marcheze intrarea intr-o alta epoca. Noi n-am mers atat de departe. Dar cei mai multi dintre noi ne judecam viata in cele doua mari sectiuni: inainte si dupa 1989. Ce-a fost inainte, Dumnezeu cu mila.

Intr-un sistem inchis, hiper-centralizat, controlat, dreptul de initiativa si posibilitatea de a schimba  ceva erau foarte aproape de zero. in decembrie 1989 noi, timisorenii, am spus ca vrem o alta legatura cu statul, cu autoritatile, cu tot ceea ce ne inconjoara. Ca suntem gata sa ne asumam responsabilitatea unei alte lumi. Ca am merge chiar pe drumul riscant al experimentului, ca sa testam, in avangarda, modele economice, sociale, politice noi. Cu orice risc. Dar si cu sansa de a ajunge la succes, la satisfactie, la bunastare mai repede decat cei obisnuiti cu prudenta, cu chibzuinta, cu resemnarea mioritica. N-a existat vointa politica si curaj in sfera politico-administrativa centrala pentru asemenea experimente. Descentralizarea s-a facut cu frana trasa, cu atatea piedici si conditionari, incat efectele benefice posibile au fost aproape anulate.

In acelasi timp, insatisfactia populara, privind prestatia politicii pluripartite a crescut exponential. Partidele anului 1990 n-au avut doctrina, n-au avut structurare fireasca si n-au avut (pentru ca nici nu aveau de unde sa aiba) o intemeiere pe grupuri de interese clare. „Ciupercaria de partide” a mai fost rarita, cumva, prin introducerea pragului electoral, care sa nu mai permita ca la nivel central, cel putin, sa asistam la zbaterea cate unui … liber-schimbist, spre pilda, care sa faca imposibile marile directii politice in alegerea solutiilor pentru tara. Am asistat apoi la alte incercari de a „face curatenie” in lumea politica, tot prin schimbarea regulilor electorale: votul pe liste, in care asociatiile civice s-au alaturat partidelor pentru a le arata calea cea dreapta. Rezultatele n-au fost, nici pe de parte, multumitoare. insa cea mai puternica initiativa in domeniul politic, venita dinspre societatea civila a vizat votul uninominal. Suntem la jumatatea mandatului „uninominalilor”.

Este Parlamentul mai coerent, mai puternic, mai curat? S-a stopat, cumva, migratia politica? Avem legi mai bune, responsabilitate sporita, echilibru intre puterile statului mai bine asigurat? Cu umilinta, societatea civila trebuie sa recunoasca esecul: solutia propusa n-a dat rezultatele promise. Ceea ce, in decembrie, ne ridica alte intrebari: unde sa mai cautam energie, idei si formule pentru ca sperantele din 1989 sa nu fie, definitiv, irosite?