Tosaint Ricketts: Fanii sunt cei mai tari la Timisoara. Ii iubesc!

In iarna implineste un an de cand joaca ca atacant la Poli Timisoara. Are 24 de ani si este nascut in Edmonton (Canada). Dupa ce a ajuns sa joace la Poli a intrat si in vederile selectionerului Canadei.

Are deja 7 prezente in prima reprezentativa a acestui stat si a inscris de doua ori.

Cum este sa evoluezi in liga secunda? Nu iti influenteaza negativ performanta la echipa nationala?

Cand am venit la Timisoara am venit pentru ca stiam ca echipa este una dintre primele in liga I. Dupa ce s-a intamplat in vara, nu din cauza performantelor noastre, a fost greu la inceput sa ma impac cu aceasta idee, mai ales ca toti colegii mei evoluau in prima liga. Totusi, cei de la echipa nationala stiu ca Timisoara este o echipa foarte importanta in Romania, un club de top si ca evoluam si in Cupa si avem sanse la cupele europene. Canadienii mai stiu ca am fost retrogradati nu din cauza noastra si respecta ce am facut noi ca fotbalisti. In plus fiecare om din staff  vede cum ma pregatesc la antrenamente, in cantonamente si ca dau goluri in meciurile echipei nationale. Cred ca sunt multumiti cu atitudinea mea de la echipa nationala si voi fi in continuare chemat chiar si din liga secunda romaneasca.

Dupa retrogradare, mai multi colegi de la Poli au plecat. Tu nu ai avut oferte din Romania sau nu ai vrut sa pleci?

Sincer, piata din Romania nu am prea explorat-o, dar au fost cateva oferte din afara, insa nu s–au concretizat, asa ca am ramas la Timisoara. Pentru mine Poli a fost un pas urias. Asta, deoarece in doar 1 an si jumatate am venit de la Universitate in Finlanda, apoi la Poli in Romania. in asa o scurta perioada sa faci atatea inseamna ca ai progresat foarte mult. Retrogradarea a fost insa un pas inapoi. in liga secunda joc meci de meci. Nu e important doar sa ai meciuri, e foarte important si ce jucatori sunt in echipa langa tine, fotbalisti de la care poti invata multe lucruri. Anul trecut am avut o echipa extraordinara. Ce mi-a placut la Timisoara cand m-au ofertat a fost ca m-au vrut imediat. Ma si vazusera deja, stiau cei de la Poli ce pot. Cu celelalte echipe era mai complicat. Trebuia sa merg sa dau probe de cateva saptamani. Poli chiar m-a dorit.

Cat ai fost la colegiu ai facut atletism, iar in tinerete ai jucat si baseball… Totusi, de ce fotbal la nivel profesionist?

Pana sa ajung la colegiu am facut tot felul de sporturi. Am jucat si baseball si am facut si atletism la cel mai inalt nivel. A fost sa fie fotbal, pentru ca m-a atras mai tare, mi-am dat seama ca dintre toate e cel mai greu dintre toate, ca ma solicita cel mai mult. Cand am fost in liceu am avut de ales intre a face parte din echipa de volei sau cea de fotbal. Asa ca am ales fotbalul. in anul urmator am ajuns in echipa nationala, apoi am mers la universitate si a venit si transferul in Finlanda. Cam asta e povestea cu fotbalul.

In Canada soccerul nu e un sport popular. Parintii tai nu te-au indemnat spre alt sport?

Parintii mei sunt nascuti in Jamaica, au crescut acolo pana la 24 de ani, iar acolo fotbalul si atletismul sunt sporturile rege. Asa ca pentru ei nu a fost ceva iesit din comun. Oricum, ei m-au sprijinit de fiecare data cand am vrut sa fac eu ceva.

Esti singurul sportiv din familie?

Mai am trei frati mai mari decat mine. Unul dintre frati joaca fotbal, insa nu e ceva serios. Un alt frate al meu, care m-a inspirat cel mai mult in viata, a primit o bursa la universitate, a terminat-o si acum are cateva afaceri. Toti din familia mea sunt oameni de afaceri in Canada. De altfel, mama mea are doua restaurante, e o chestie de familie. Probabil ca dupa ce voi termina cu fotbalul ma voi reprofila, mai ales ca am si urmat cursurile la facultate.

In Timisoara nu te bagi in afaceri ?

(Rade) Nu stiu foarte multe despre piata economica din Timisoara. Asa la prima vedere, faptul ca sunt multe cafenele, discoteci si cred ca o duc bine oamenii aici.

Vorbind de familie, in franceza, numele tau s-ar traduce toti sfintii! Asta a fost si ideea numelui pus de familia ta?

Nu. Este un nume dat de un frate al meu. Inainte de a ma naste eu, fratii impreuna cu familia s-au adunat seara si unul din ei a spus ca a auzit un nume care i-a placut foarte mult: Tosaint. Mamei care statea intinsa pe pat i-a placut si ei, asa ca asta a ramas. Deci fratele meu m-a botezat.

Cum este Europa in comparatie cu Canada?

Cea mai mare diferenta este aceea de multiculturalitate. Canada este multiculturala. Acolo vezi toate culturile prezente. De exemplu in Edmonton, orasul meu este o mare comunitate de romani. In Europa simt ca e o singura cultura cu influente mici din alte culturi. In Canada sunt foarte multe culturi care au o influenta foarte mare.

Ce-ti place in Timisoara?

Cel mai mult si cel mai mult m-a impresionat dragostea asta pentru fotbal. Pasiunea suporterilor pentru fotbal in Timisoara este ceva ce nu se poate descrie. Este cam asa cum e in Canada cu hocheiul. Toata lumea iubeste hocheiul, toti vorbesc doar despre hochei, toate ziarele sunt numai despre hochei.

Este o presiune pentru voi faptul ca suporterii sunt asa pasionali?

Fanii sunt cei mai tari la Timisoara. Ii iubesc. Presiunea este tot mai mare in fotbalul de astazi, insa din punctul meu de vedere presiunea este a fiecarui jucator in parte sa joace cat mai bine, sa dea totul pentru echipa in asa fel incat cariera sa sa devina tot mai importanta, decat presiunea facuta de fani. Este o presiune pozitiva, atunci cand lucrurile merg bine, cand lucrurile nu merg bine, nu e chiar asa pozitiva, dar e normal sa fie cand esti sportiv.

Ce zici de faptul ca presedintii cluburilor din Romania sunt toata ziua la televizor, nu fac altceva decat sa-si dea cu parerea despre jucatori?

Nu sunt de acord sa fie toata ziua acolo. Uitati-va in Anglia. Acolo nu vezi patroni la televizor. si fotbalul romanesc ar trebui sa o ia spre marile ligi din Europa: Anglia, Spania, Germania, acolo unde fotbalul se joaca pe teren nu pe la televizor. Acestea sunt ligi de top dintr-un motiv.

Ce nu-ti place in Timisoara?

Nu sunt foarte multe  lucruri care sa-mi displaca, insa cel mai mult si cel mai mult e faptul ca poti fuma oriunde in spatii inchise: mall, baruri, restaurante. In Canada e un pic diferit. Poti fuma doar afara si cred ca asa este cel mai corect si civilizat.

Care e echipa ta favorita?

FC Barcelona. Tot timpul mi-am dorit sa joc acolo, pentru oricine e un vis, insa stilul lor nu mi se potriveste. Ei au stil de pase foarte scurte, in timp ce mie imi place sa joc mult mai direct. Ar fi un vis. Stilul meu s-ar potrivi cred mai bine in Germania, Anglia.

Dupa ce ai vazut ca  Chauncey Hardy, baschetbalist la Giurgiu a decedat in urma unui scandal, nu ti-e teama ca ai putea pati ceva in Romania?

Nu. In primul moment cand am aflat mi-a parut foarte rau de el si de familia lui. Dar cred ca in momentul in care esti sportiv si mergi in alte state in care nu esti obisnuit cu limba sau cu altele e bine daca vrei sa iesi in oras sa-ti alegi foarte bine anturajul si sa eviti pe cat posibil aceste scandaluri. La el cred ca a fost ghinion.

In momentul in care ai venit in Romania te-ai sfatuit cu Lars Hirschfeld, jucator care a evoluat in Romania la CFR Cluj?

Nu. De fapt nici nu stiam ca el a jucat in Romania. Culmea e ca el e din acelasi oras cu mine si e si prieten cu fratii mei mai mari.

Cat vei sta la Timisoara ?

E greu sa spun, sa promit, pentru ca de cele mai multe ori nu depinde doar de mine. Agentul meu cauta de fiecare data oferte tot mai bune, din toate punctele de vedere. Pentru mine este foarte frumos aici, dar sa ne mai gandim si ca ar fi ca cei de la club sa doreasca sa ma vanda. Iar eu nu voi avea ce face.

E orasul in care te vei stabili? iti vei intemeia o familie aici?

(Rade) Am doar 24 de ani. Cred ca mama mea m-ar ucide.

Cum e o zi normala din viata lui Ricketts?

De obicei dorm. Imi place sa stau pe net, sa ma joc Call of Duty sau War World III. Mai joc Fifa, cu ceilalti colegi si cand sunt obosit imi place sa ma relaxez.

FOTO: Dariana Dragos