Fata mutilata a Timisoarei… Capitala Banatului: un oras gri, haotic si trist

Blocul din Piata Marasti este dat drept exemplu negativ studentilor arhitecti din toata tara

„Timisoara este trista”, „Timisoara a ramas in urma”, „Timisoara nu mai vine cu nimic nou”, „Timisoara e haotica”, „Timisoara e in urma Clujului”, „Timisoara nu e un oras de cinci stele” s.a.m.d. Sunt doar cateva dintre lucrurile care se spun tot mai des despre orasul in care traim, studiem sau muncim.

Ruine abandonate in mijlocul Timisoarei, aurolaci aciuati in cladiri parasite, constructii de sticla care estompeaza frumusetea altor cladiri cu traditie, balcoane colorate in nuantele preferate ale cate unui cetatean vesel, tencuiala veche ce se desprinde si pica pe masini sau in capul trecatorilor, piete de legume si fructe ticsite de cersetori care poposesc pe treptele unor cladiri de birouri. Ciment, mult ciment si parca tot mai putina verdeata. Este Timisoara un haos urbanistic?

Incercam sa va aratam Timisoara prin ochii unui arhitect cu experienta. Vlad Gaivoronschi, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, filiala Timis, a definit Timisoara drept un oras „trist”.

Comparatia cu Clujul este tot mai frecventa si o resimt chiar si tinerii, care aleg sa invete, tot mai des, aceasta meserie in capitala Transilvaniei. La Timisoara s-au plans ca nu sunt luati in seama. Totusi, in capitala Banatului, se dezvolta, in viziunea lui Gaivoronschi, si proiecte bune. Din fericire…

Capitala Banatului: oras gri, haotic si trist

In Piata 700 cladirile de birouri de lux se imbina nefericit cu buticurile si piata agro-alimentara spre disperarea arhitectilor

„De la guvernatorul Claudius Florimund Mercy la Stan Vidrighin, primul primar dupa unirea Banatului cu Romania, la cel mai longeviv in  functie, Carol Telbisz, sau la personalitati contemporane, administratorii au contribuit decisiv la dezvoltarea orasului, indiferent de epoca. Timisoara a avut parte, de-a lungul secolelor, de administratori vizionari, inzestrati cu foarte mult simt practic. (…) Fiecare si-a pus amprenta asupra Timisoarei, intr-un fel sau altul. Toti au contribuit la dezvoltarea orasului, indiferent de epoca. (…) De departe cel mai longeviv in functia de primar a fost Carol Telbisz, care a administrat orasul cu succes, vreme de… 29 de ani. A fost si cel mai performant? Raspunsul poate fi gasit intr-o gluma care inca mai circula: daca ar mai fi trait, Telbisz ar fi fost si acum primarul Timisoarei”. Este un citat dintr-o prezentare a oamenilor care au schimbat fata orasului, de pe pagina de web a Primariei Timisoara. Realizarile fostilor primari au fost semnificative, la vremea aceea, administratia timpurilor noastre avand sarcina de a imbunatati si de a pastra tot ceea ce s-a realizat. Daca au reusit aceste lucruri, numai cetatenii pot judeca.

Arhitectii spun ca se putea mai mult. „Timisoara este foare trista, mai ales daca circuli pe afara, daca vezi orase din Austria sau chiar orase unguresti, cand te intorci aici te intristezi”, spune Vlad Gaivoronschi, presedintele Ordinului Arhitectilor din Timis. Exemplul altora este vizibil. Altii au sentimentul spatiului public, la romani pare ca e o lipsa.

„Timisoara a fost un oras in care vocea svabilor, a maghiarilor, a sarbilor a contat. Asa s-a nascut Corso sau alte spatii publice, piete, acestea sunt tipic central-europene. Este un oras condus de ingineri, cu bune si rele, exista traditia lui Vidrighin, au fost si altii. E un oras militar, care a devenit un oras de ingineri, dar uneori mai si gresesc. Sa le ocupi cu tot felul de nazbatii… Va plac acele casute de lemn care inunda Corso-ul? Uitati-va cum arata Piata 700! Un lucru pozitiv e Bastionul. Este de laudat potentarea unui spatiu public care inainte era trist. Ramane sa vedem cum se foloseste”, explica arhitectul.

Pietele – punctele vulnerabile din punct de vedere urbanistic

Piata agro din Balcescu este ca o carie in tesutul urban

In discutia cu Gaivoronschi, abordam tematica locurilor din oras care sunt… „gresite”, arhitectural vorbind. Primul exemplu oferit este bulevardul Tineretii. „Este o opinie a breslei noastre ca bd. Tineretii arata mai bine inainte. Bulevardul s-a sistematizat avand ca si proiect important cel de drumuri, dar nici macar acela nu functioneaza. Faptul ca a disparut esplanada este o catastrofa. Asta ar trebui sa le dea de gandit edililor”.

Piata Traian, locul dorit de edili sa focalizeze traditiile mestesugaresti, nu prea da roadele scontate. Cu unele cladiri reabilitate si altele nu, din punctul de vedere al arhitectului, lucrurile parca s-au oprit undeva in timp. Sfatul sau este ca Primaria sa isi continue treaba, pentru ca s-au facut si lucruri bune.

Arhitectul Vlad Gaivoronschi - presedinte OAR Timis

Piata Badea Cartan este un loc „complicat”, dar cert este ca zona trebuie asanata, dupa vreo 15 ani de la ultima schimbare la fata. „Putem promova inlocuirea prelatelor, imbunatatirea unor detalii, dar sunt probleme nerezolvate acolo. Noi cand am facut proiectul, mizam pe o parcare, nu a mai fost posibil si nu a interesat mai departe. Sunt lucruri care tin de managamentul orasului, de ceea ce ar face un city manager. Trebuie gandita si relatia dintre piata si biserica. Noi putem sa propunem tot soiul de lucruri, dar nu stiu daca ele pot prinde si contur”, spune presedintele OAR Timis.

Zona Balcescu – Elisabetin – un cartier de traditie al orasului, care merita mult mai mult. „Trebuie sa apara o modernizare pe locul actualei piete agro, care e ca o carie in tesutul urban. S-au facut planuri urbanistice, studii in anii de demult, chiar si la Facultate. E un nod de circulatie complicat, cred ca pe viitor acolo va trebui mers si pe separarea circulatiei pietonale de cea auto si a tramvaiului”, opineaza arhitectul.

Blocul cu etaj din Piata Marasti, care se vede inestetic din Piata Unirii, „a fost dat drept exemplu negativ la generatii de studenti din Romania, la arhitectura. Generatii! Cei care ne predau urbanismul, fostul rector al Universitatii „Ion Mincu”, ne dadea acest exemplu”, precizeaza Gaivoronschi. Omul de afaceri Marius Cristescu a avut, recent, o initiativa de a „modifica” aripa dinspre piata a acelui imobil, printr-un proiect 3D care sa ii schimbe infatisarea in asa fel incat sa se potriveasca perfect in arhitectura zonei. Ideea s-a oprit in birourile din Primarie.

Subiectul cazarmei „U” era inevitabil in acest context, iar arhitectul spune ca pot exista si alte solutii pentru cladirea ramasa in paragina si care a fost cumparata de un investitor privat. Varianta care a nemultumit arhitectii timisoreni a fost de inaltare la 14 etaje. Cetatenii au avut si ei reactii de revolta, ba chiar au creat imaginea turnului de sticla, asemuit cu „acvariul de sticla” din centru.

Piata Unirii, cu turnul de sticla "desenat" de un timisorean. Sursa: www.numisfera.ro

Piata 700 este un melanj intre cladiri de sticla si tarabe cu shaorma si manele. Arhitectii au gandit, inca de acum 3 ani, un proiect de schimbare completa a zonei, insa lucrurile au stat pe loc, parca pentru a respecta „traditia” locala. „Noi ne-am pus problema acelui spatiu ca unul de tranzitie, in care Piata 700 spuneam noi ca trebuie sa isi potenteze vocatia de poarta urbana dinspre vest catre Cetate. Noi am introdus in ecuatie si o posibila transformare si refunctionalizare a Spitalului Militar. Ideea era ca acea cladire sa devina cu totul altceva, o institutie de cultura, daca va apartine Primariei intr-un final, si care sa devina o cladire deschisa in zona ei de parter si subsol, sa poti sa treci prin ea si sa te duci catre centru. Au trecut doi ani de atunci. Ne imaginam operatiunea Piata 700 ca o operatiune comparabila pe zona Corso la final de secol XIX inceput de secol XX”, spune Gaivoronschi.

Nimeni nu are grija de cromatica blocurilor

În Calea Şagului, un proprietar şi-a vopsit exteriorul apartamentului cum a vrut el

Reabilitarea termica a fatadelor blocurilor din cartierele orasului poate lasa impresia unui curcubeu, pentru ca nu exista niciun regulament care sa stipuleze asa ceva. Nu e de mirare atunci si ca apar blocuri unde proprietarul unui apartament si-a vopsit singur fatada apartamentului in ce culoare a dorit el. „Asociatiile de proprietari obtin autorizatii de constructie si asta e. Nu impune nimeni nimic. In strainatate se intampla sa existe regulamente, cum e la Marakkesh, unde totul trebuie sa fie un rosu stins, brun. Noi nu avem un regulament, exista o libertate care poate uneori e exagerat inteleasa, dar astea nu sunt probleme atat de grave, pentru ca se pot schimba. Interesul ar trebui sa fie pe erori care tin de profunzime, de substanta intrinseca a unui oras”, mai spune Gaivoronschi.

Acesta crede ca unele blocuri comuniste au valoare arhitecturala si ca ar suscita interesul strainilor. „Pericolul fata de care trebuie sa ne pregatim e sa aplicam mecanic principiile termoizolarii pe cladiri de anii 60 – 70, care au valoare arhitecturala. Exista asemenea cladiri, care pe care chiar daca lumea le considera niste cuburi si care pentru timisorenii burghezi nu reprezinta nimic, dar cei din strainatate raman impresionati de cladirile facute in comunism, sunt cladiri remarcabile”, opineaza Gaivoronschi.

Clujul a luat-o inaintea Timisoarei

O afirmatie care s-a tot facut este aceea ca orasul de pe Bega nu mai are atat de multe de oferit si ca in Cluj, modernizarea a fost mai evidenta. In primul rand, la Cluj s-a terminat pietonizarea Pietii Unirii, in timp ce la Timisoara aceasta idee este doar in faza de proiect tehnic. In discutii intra si stadionul „Dan Paltinisanu”, despre care arhitectul timisorean spune ca poate fi doar „peticit”, pentru ca este construit din pamant si demolarea lui ar costa la fel de mult ca si ridicarea unuia nou. La Cluj, „Ion Moina” are facuta pe structura de beton si a fost mai usor de refacut la standardele secolului XXI.

„Clujul are alt bazin, e o capitala de regiune mai mare, e un oras mai viu, poate asa il percepem noi de aici. Se simte si la nivelul facultatii de arhitectura, se duc mai multi acolo decat vin la Timisoara. Timisoara ar trebui sa isi speculeze pozitia de loc de margine printr-o deschidere mare catre ceilalti, catre Csongrad, catre Novi Sad”, spune arhitectul.

Cand vom avea semnaturi ale unor arhitecti straini?

Ca si capitala culturala europeana, Timisoara ar avea nevoie de semnaturi de arhitecti straini de marca, crede presedintele OAR Timis. Un pas este si faptul ca la noul corp de cladire a Palatului Administrativ a lucrat arhitectul ex-timisorean Serban Sturdza, „E o lucrare puternica, are o autonomie a ei, a limbajului arhitectural. Nu sunt erori, mi se pare o constructie serioasa, are niste calitati interioare deosebite, dar s-a ieftinit pe final lucrarea. Asa patesc arhitectii, banii se baga in betoane cu generozitate, sa reziste la toate cutremurele, in schimb nu mai raman bani de finisaje si se simte putin asta. Ne-am bucura sa mai vina arhitecti din afara”, mai spune Gaivoronschi.

Politistii locali sunt cu ochii pe cladirile istorice. Cei care nu isi reabiliteaza fatadele risca sanctiuni aspre

Politistii locali au, din acest an, atributii de control asupra cladirilor istorice la care s-au facut interventii neautorizate. Nicoleta Popa, purtatorul de cuvant al Politiei Locale Timisoara, spune ca incepand din acest an angajatii institutiei pot verifica singuri aceste probleme, insa cuantumul amenzilor si sanctiunea propriu-zisa este aplicata de catre institutia arhitectului-sef din cadrul Primariei Timisoara.

„In anii trecuti, agentii mergeau impreuna cu inspectorii de la Directia de Urbanism, insa cum din acest an a intrat in vigoare un alt statut de functionare al Politiei Locale, politistii locali pot efectua singuri controalele. Cele mai multe probleme de la inceputul anului si pana acum au fost caderile de tencuiala, pentru care asociatiile de proprietari au fost somate sa ia masuri. Au fost aplicate si trei sanctiuni. Controalele desfasurate in aceasta perioada sunt axate in principal pe zona centrala, dar am primit si numeroase sesizari carora le-am dat curs”, a declarat Popa.

„Piramida” de sticla din Piata Operei ascunde interese politice?

Aparitia unei constructii de metal si sticla in plin centrul Timisoarei, la cativa metri de cladirea Operei Romane, a bulversat de-a binelea activitatea functionarilor din administratia locala. Se tot cauta un tap ispasitor, adica „specialistul” care a girat mutilarea arhitectonica a zonei centrale a orasului, insa, deocamdata, identitatea acestuia e invelita in mister. Se stie doar ca, inainte de a parasi conducerea Consiliului Judetean Timis, in aprilie 2004, pesedistul Dan Ioan Sipos a aprobat ilegal o autorizatie de constructie pentru acoperirea gurilor de acces in pasajul subteran din Piata Operei.

Timisorenii sunt revoltati ca acvariul din centru nu a fost inca demolat

Dosarului, in baza caruia s-a avizat monstruoasa constructie, ii lipseau cateva documente importante, printre care Planul Urbanistic Zonal, avizul Comisiei de Monumente si dovada organizarii unei dezbateri publice pe aceasta problema. Cu toate acestea, piramida de sticla a crescut nestingherita, in ciuda criticilor publice venite din partea timisorenilor.

La un moment dat, s-a obtinut o sentinta vremelnica de demolare, insa operatiunea a fost tergiversata pentru ca proprietarii „piramidei” sa-si rezolve treburile in instanta. „Aici scrie ca trebuie sa demolam 15 stalpi de metal amplasati in teren, pe CF 2, nr. topo 1193, intre vomitoarele strazii Alba Iulia si restaurantul McDonalds. Noi am numarat stalpii, sunt 30, uniti prin traverse aeriene. Eu ce sa fac acum, ce sa demolez?”, se intreaba retoric directorul Nicusor Miut. Ultima solutie avansata de unii consilieri se refera de cumpararea constructiei de catre Primarie si demolarea ulterioara.

Autorizatii de constructie penale

Secretarul Primariei Timisoara, Ioan Cojocari, a ajuns in atentia procurorilor anticoruptie de la DNA tocmai din cauza unor autorizatii de constructie. Fostul avocat Teofil Drugarin, care s-a reprofilat pe mansardarea de blocuri, l-a reclamat pe Cojocari ca refuza, inexplicabil, sa-i semneze o autorizatie de constructie pentru mansardarea unui bloc din zona Dambovita. „Dupa ce am incetat sa dau spaga in Primarie, mi s-au blocat toate lucrarile angajate deja cu locatarii unor blocuri!”, spunea la vremea respectiva reclamantul, dezvaluind ca fiecare semnatura pe autorizatiile de constructie l-au costat 5.000 de euro.

FOTO: Dariana Dragos

Nimeni nu are grija de cromatica blocurilor

In Sagului un proprietar si-a vopsit balconul cum a vrut

Reabilitarea termica a fatadelor blocurilor din cartierele orasului poate lasa impresia unui curcubeu, pentru ca nu exista niciun regulament care sa stipuleze asa ceva. Nu e de mirare atunci si ca apar blocuri unde proprietarul unui apartament si-a vopsit singur fatada apartamentului in ce culoare a dorit el. „Asociatiile de proprietari obtin autorizatii de constructie si asta e. Nu impune nimeni nimic. In strainatate se intampla sa existe regulamente, cum e la Marakkesh, unde totul trebuie sa fie un rosu stins, brun. Noi nu avem un regulament, exista o libertate care poate uneori e exagerat inteleasa, dar astea nu sunt probleme atat de grave, pentru ca se pot schimba. Interesul ar trebui sa fie pe erori care tin de profunzime, de substanta intrinseca a unui oras”, mai spune Gaivoronschi.

Acesta crede ca unele blocuri comuniste au valoare arhitecturala si ca ar suscita interesul strainilor. „Pericolul fata de care trebuie sa ne pregatim e sa aplicam mecanic principiile termoizolarii pe cladiri de anii 60 – 70, care au valoare arhitecturala. Exista asemenea cladiri, care pe care chiar daca lumea le considera niste cuburi si care pentru timisorenii burghezi nu reprezinta nimic, dar cei din strainatate raman impresionati de cladirile facute in comunism, sunt cladiri remarcabile”, opineaza Gaivoronschi.

Clujul a luat-o inaintea Timisoarei

O afirmatie care s-a tot facut este aceea ca orasul de pe Bega nu mai are atat de multe de oferit si ca in Cluj, modernizarea a fost mai evidenta. In primul rand, la Cluj s-a terminat pietonizarea Pietii Unirii, in timp ce la Timisoara aceasta idee este doar in faza de proiect tehnic. In discutii intra si stadionul „Dan Paltinisanu”, despre care arhitectul timisorean spune ca poate fi doar „peticit”, pentru ca este construit din pamant si demolarea lui ar costa la fel de mult ca si ridicarea unuia nou. La Cluj, „Ion Moina” are facuta pe structura de beton si a fost mai usor de refacut la standardele secolului XXI. „Clujul are alt bazin, e o capitala de regiune mai mare, e un oras mai viu, poate asa il percepem noi de aici. Se simte si la nivelul facultatii de arhitectura, se duc mai multi acolo decat vin la Timisoara. Timisoara ar trebui sa isi speculeze pozitia de loc de margine printr-o deschidere mare catre ceilalti, catre Csongrad, catre Novi Sad”, spune arhitectul.