Inventatorul primei cornee artificiale, profesorul Tudor V. Chirila, a vizitat saptamana aceasta Universitatea Politehnica Timisoara, locul in care si-a facut studiile universitare si unde, recunoaste chiar el, a primit o baza extrem de importanta pentru evolutia sa profesionala ulterioara. Reputatul om de stiinta traieste de peste 30 de ani in Australia, tara in care pasiunea sa pentru domeniu si talentul de cercetator au fost incurajate, sprijinite si recunoscute constant.
C.v.-ul renumitului om de stiinta este unul impresionant.
„In momentul in care l-am contactat pe domul profesor, am vrut sa iau mai multe date si am dorit sa printez c.v.-ul sau. Am dat print si mi-am vazut de treaba prin birou. La un moment dat am sesizat ca imprimanta nu se mai opreste … am verificat si am vazut ca ajunsese la pagina 67 , cuprinzand toate lucrarile … I-am povestit, la modul amical, intamplarea, iar domnia sa mi-a explicat ca c.v.-ul respectiv era din 2011, cel din 2014 este chiar si mai lung, pentru ca si-a mai trecut multe realizari in el” povesteste prof. univ. dr.ing.Viorel Serban, rectorul Universitatii Politehnica din Timisoara.
Tudor V. Chirila s-a nascut la Chisineu-Cris, in Ardeal. Pregatirea profesionala a inceput la Politehnica Timisoara unde a urmat cursurile Facultatii de Chimie Industriala, sectia Macromolecule. In 1975 se inscrie la doctorat tot la Politehnica. Studiiile de specialitate au reprezentat nu doar fundamentul cercetarilor revolutionare pe care avea sa le dezvolte, dar si oportunitatea de a parasi tara si regimul comunist.
El recunoaste ca regimul ceausist si, in special, Elena Ceausescu – care ii era intr-un fel sefa, l-au determinat sa-si doreasca sa emigreze. A reusit sa o faca acceptand o ofera de munca in … Libia. Compania pentru care lucra era insa una vest germana, care a intreprins si toate demersurile pentru ca el sa poata ajunge la Viena, unde a cerut azil politic. Din Austria a ajuns, dupa un an, tocmai in Australia, prima tara care a raspuns cererii sale.
In tara de la antipozi atentia cercetatorului se indreapta spre domeniul biomaterialelor oftalmice, adica, a unor materiale sintetice care pot fi implantate şi acceptate de corpul uman, pentru a trata boli incurabile ale ochiului.
Cercetarile sunt in plina desfasurare, iar scopurile – extrem de ambitioase.
„In acest moment, in realitate, lucrez la ceva care va preveni folosirea corneei artificiale.Corneea artificiala nu este solutia pentru orbire. Atunci cand corneea devine opaca, esti orb … In acest caz sunt doua solutii: transplantul de cornee de la o persoana decedata sau corneea artificiala. Ceea ce am dezvoltat eu a fost un progres pentru ca a fost folosita in cazul a peste 1500 de persoane cu un succes mult mai mare decat tot ce se incercase, similar, pana atunci.Dar acest lucru nu rezolva problema, pentru ca si corneea artificiala a avut cazuri in care nu a fost un succes. Acum lucrez la o solutie prin care, in cazul in care pacientul se prezinta la timp, sa putem sa ‘reparam’ ulceratia sau conditia patologica ce a dus la asta. Luam celule stem, sanatoase, le tratam intr-un anumit fel, si aici este descoperirea, le dezvoltam si le extindem pe suporturi care sunt niste proteine pe care eu le izolez din matase, din coconii de matase…” a povestit Tudor V. Chirila.
Cu ocazia acestei reintalniri si datorita admiratiei sincere pentru contributia deosebita adusa progresului stiintei, conducerea Universitatii Politehnica Timisoara a hotarat sa demareze procedura de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa profesorului Chirila.
„Este greu sa gasesc vorbe potrivite pentru a-mi expirma recunostiinta pentru acest titlu oferit mie de catre institutia unde, de fapt, am primit educatie. Sunt multi ani de cand, tot in aceasta cladire, mi-am sustinut doctoratul si de cand, ceva mai tarziu, am parasit tara. In cariera mea ulterioara, cunostiintele dobandite aici, ca student al UPT, au fost estentiale.Nu a mai trebuit sa studiez deloc, doar sa citesc lucrari stiintifice … ” si-a amintit Tudor V. Chirila.
La ora actuala, pe reputatul om de stiinta il mai leaga de Romania atat familia – mama domniei sale ramanand in tara, cat si colaborari stiintifice pe care si le-ar dori cat mai stranse.