Frumusetile tainice ale Banatului: vulcanii noroiosi, la doar cativa kilometri de Timisoara, o destinatie pentru week-end

TIMIS. Putina lume a auzit de vulcanii din judetul Timis. Si mai putini sunt cei care stiu sa ajunga la ei sau au apucat deja sa-i vada. Nu sunt promovati pe harti turistice, nu exista indicatoare sau drumuri amenajate, doar povestile care circula pe internet si indicatiile celor care locuiesc in zona.

La vulcanii noroiosi din Banat se ajunge fie din Seceani, fie din Pischia. In ambele cazuri, drumul asfalatat trebuie parasit la un moment dat si trebuie sa fiti gata sa infruntati o provocare off roads, pe drumuri pe care cel mai sigur mijloc de transport motorizat ramane … tractorul.

Locurile sunt splendide, e multa liniste, iar izolarea are si avantaje: nu se vad pet-uri, hartii sau alte gunoaie lasate in urma de „turistii” prea comozi pentru a aduna in urma lor.

Chiar si pe jos sau cu bicicleta, traseul e destul de complicat. Pe camp se intretaie poteci si drumeaguri agricole si e greu sa alegi la fiecare rascruce calea cea buna. Trebuie sa ajungeti insa in preajma unui podet. Drept in fata, in panta unui deal, se afla o cariera de piatra. Cel mai bine ar fi insa sa gasiti un localnic dornic ca va explice exact cum se ajunge la vulcani sau, mai bine, dispus sa va calauzeasca pana la ei.

Tot localnicii ofera si informatii despre numarul si marimea vulcanilor. Cel mai mare crater e ascuns privirilor aruncate dinspre drum de o salcie, la radacina careia apa bolboroseste infundat, intr-un adevarat jacuzzi natural. Alte cratere, mai mici, sunt raspandite prin iarba inalta iar oamenii sustin chiar ca acestea isi schimba locul din vreme in vreme.

“Vin si turisti, am auzit ca vin unii care cauta. Multi n-au gasit aici, ca nu se stie exact dupa tufele astea unde este. Eu stiu locurile ca am muncit aici o viata intreaga. Acum ma mai plimb cu bicicleta. Pe cine intreaba, il duc la ei. Se vorbea ca o sa se faca ceva aici, sa amenajeze, dar au ramas doar vorbe … “ explica nea Petre, un localnic ce stie locurile ca-n palma.

Cel mai mare crater ca intindere  nu este foarte adanc, abia putin peste un metru, dar are o denumire infricosatoare: Gura Iadului. Dupa ploaie, nivelul apei creste si bolboroseala se inteteste. Cand e seceta, pe fundul vaii ramane doar noroi ce pare sa dea in clocot.

In craterele mai mici apa e mult mai tulbure, mai degraba un noroi gros care bolboroseste. Localnicii spun ca, pe vremuri, apa si namolul din gurile vulcanilor , denumiti in grai popular forocici sau bolboroace, erau folosite drept leac.

“Era pentru oameni din astia care sufereau de ceva boli, acolo era vindecarea lor. Faceau baie, se scaldau acolo, e bun namolul din balta aia de pe vale …” spune o localnica din Seceani.

“Babele s-or mai dus si se dadeau cu apa de acolo. Si-or mai pus si lipitori pe picioare … acu’ nu mai prea merge multa lume, da’ cand eram eu copil imi amintesc ca mergeau la apa aia de ziceau ca-i buna de leac…” adauga o alta.

Locul poate fi insa si periculos, mai ales pe vreme secetoasa, isi mai amintesc localnicii. Nivelul apei scade, iar gazele scapa mai puternic spre suprafata, mirosul de sulf este mai puternic si deseori au gasit vietati mici, de exemplu pasari, prabusite fara suflare pe marginea craterelor.

Specialistii in geologie explica faptul ca, spre deosebire de mai cunoscutii vulcani noroiosi de la Buzau, in campia Banatului noroiul este mai fluid, motiv pentru care nu se formează conuri, ci “caldari”, iar gazele care scapa spre suprafata  fac apa sa bolboroseasca precum cea din bazinele cu hidromasaj.

Vulcanii noroiosi de la Seceani se afla la aproape 40 de kilometri de Timisoara, asadar o excursie de o zi. Pe timp ploios insa, este mai bine sa nu va aventurati spre ei, pentru ca drumurile sunt de pamant si se transforma in fagase pline de noroi la prima rapaiala mai puternica.

Sursa foto: profudegeogra.eu