TIMISOARA. Pentru unii sunt momente de nostalgie, pentru multi insa vor fi imagini pe care poate le vor vedea in premiera.
Muzeul National al Banatului ii asteapta pe timisoreni si turisti sa vada cum se distrau tinerii in anii comunismului in oras.
Fotografii din discotecile de la Liceul de muzica, Termal, 33 (Casa Tineretului), MV 2, 92 KTU (în cladirea ASPC), Discoteca 53 (pe malul Begai), Tehnolemn, Hotel Continental, Flora, Casa Studentilor, Casa Armatei, pot fi admirate in mansarda bastionului Theresia.
Unele dintre localuri erau deschise zilnic, altele de doua-trei ori pe saptamana. La Casa Studentilor intrau doar… studentii, iar la Flora, pe langa biletul de intrare, a fost inclusa si consumatia obligatorie.
Pionierul promovarii muzicii beat și pop, unul dintre primii prezentatori ai acestui fenomen in Timisoara a fost Petru Umanschi. Printre cei cu atestat de liber profesionist cu specializarea de DJ, s-au numarat Sorin Barca, George Milos, Nicu Voin, Colo Ioan Dimitriu, Catalin Apostol, Sergiu Miat, Dan Tatut, Misu Panoiu, Tiberiu Nichici, Mircea Presan, DJ Pogo, Nelu Munteanu, Erwin Fischer, sau DJ Misu.
„Se canta cel putin in douazeci de locuri cu trupe prin 1969 – 1972. Tocmai atunci au inceput si discotecile. La liceul de muzica a fost una din primele discoteci, apoi s-a deschis la MV. Dj-ii aveau obligatia sa prezinte spre aprobare liste cu cantecele pregatite pentru difuzarea forurilor titulare. Doar in urma avizarii favorabile puteau desfasura programul. Evidenta cantecelor nu slujea contorizarii drepturilor de autor(in acea vreme nu se onorau), ci pentru eventuala cenzurare„, spune Sorin Barca.
Fotografiile pot fi vazute in cadrul expozitiei „Fenomenul Timisoara 1965 – 1989”, deschisa in mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia si poate fi vizitata de marti pana duminica intre orele 10:00 si 18:00.
Pareri
Pe vremea lui Ceașcă, cea mai bună discotecă din Timișoara era la Casa Studenților. Avea și un bufet destul de bine dotat pentru vremea aceea. Muzică de calitate și niciodată nu erau scandaluri acolo, pentru că nu putea pătrunde chiar oricine în discotecă. Bilete de intrare îți dădea o doamnă cam dusă cu pluta, mereu cu capsa pusă. Dar îi dădeai banii și erai OK.