Iesirea din criza

Devenim tot mai saraci. Pe zi ce trece. Scaderea pretului la imobiliare ne-a facut, brusc, proprietarii unor bunuri devalorizate. Garantiile cu terenuri (fie ele agricole, fie – pentru constructii) nu mai inseamna, nici ele, mare lucru. Scumpirea dramatica a carburantilor, corelata cu mentinerea diminuarii de venit lasa autoturismele personale in garaj si ameninta cosul zilnic de produse si servicii cu sleirea. De ce saracia a devenit o amenintare atat de serioasa, la doua decenii de la Revolutie?

La vremea aceea, nici nu merita sa fii proprietarul locuintei, caci statul socialist multilateral dezvoltat oricand putea sa „faca figura” si sa considere proprietatea doar pe timpul vietii cumparatorului – ca un fel de chirie anticipata, cum s-a intamplat in destule state din blocul comunist. Iar daca Doamne fereste cineva avea mai mult de un apartament, o casa de vacanta si un autoturism, autoritatile repede-repejor i-ar fi luat surplusul. Saracim nu doar pentru ca nivelul de trai scade pe zi ce trece. Saracim, pentru ca s-au inchis multe din posibilitatile de acces la produse si servicii subventionate. Produsele pentru copii, de pilda, care aveau inainte de 1989 preturi derizorii, costa acum considerabil mai mult decat cele pentru adulti. incaltamintea, alimentele, rechizitele scolare, manualele – toate devin produse de lux.

Nu mai vorbim de posibilitatile de dezvoltare a talentului si abilitatilor copiilor in timpul liber: accesul la cercuri artistice, cluburi sportive, activitati recreationale este bine „cenzurat” de forta financiara a parintilor. Intre timp, bancile isi suna clientii – actuali sau potentiali -, imbiindu-i sa faca imprumuturi, sa aiba incredere in viitor, dar conditiile aspre sunt descurajante chiar pentru cei mai temerari. Pe fondul intoarcerii cetatenilor de la interesul pentru viata publica, la mult mai maruntele (dar presantele) griji familiale cotidiene, rearanjarile de pe scena politica au relevanta zgomotului stradal, pe timp de furtuna.

Cine isi mai „arata muschii” la Bucuresti? Ce vor? Cu ce rezultate? Mai ales – cum se reflecta asta in viata cotidiana? Speculand copios depresia simtului civic, politicienii invoca deja obosita galeata electorala si plasa cu alimente contra carora, chipurile, poti obtine voturile in alegeri, dispretuindu-l pe fata pe saracul care, si daca nu va merge la vot, ia din mana jupanului darul de sarbatori. Cea mai dificila problema in alegerile viitoare va fi nu individualizarea candidatilor si a platformelor politice, indiferent de nivelul competitiei – local, national sau european -, ci refacerea increderii dintre alegatori si alesi. Cat timp cei dintai se simt privati de putere, iar cei din urma se cred jupani si zei, iesirea din criza nu va fi posibila.