In 18 Decembrie 1989 a implinit 26 de ani intr-o celula a Penitenciarului din Timisoara!

TIMISOARA. Virgil Hosu si-a sarbatorit ziua de nastere in penitenciar, in timpul evenimentelor din Decembrie 1989 si credea ca acolo ii avea sa-si gaseasca sfarsitul. Acasa il asteptau sotia si copilul sau.

Foto: Adrian Piclisan

Virgil Hosu avea 26 de ani, la Revolutia din Decembrie 1989. Ii implinise chiar in timpul evenimentelor de atunci. Momentul aniversarii nu a fost unul fericit. L-a ”prins” in Penitenciarul din Timisoara. Nu stia daca va mai apuca sa isi vada fetita si sotia care il asteptau acasa, ingrijorate ca nu stiau nimic de el. Habar n-avea nici care avea sa-i fie soarta.

In 16 Decembrie, Virgil se intorsese de la munca acasa, in sanul familiei, insa la indemnul unui vecin a iesit in strada. Un altul li s-a alaturat si … asa a inceput totul.

”Am iesit in strada, in 16 decembrie 1989, dupa orele de serviciu. Lucram la Centrala Electrica de Termoficare (devenita intre timp Colterm- n.r), dupa orele de serviciu m-am intalnit cu un vecin de-al meu, in apropierea blocului unde locuiam, in Zona Soarelui si am auzit de ceea ce se intamplase inainte cu o zi acolo, in Piata Maria. Vecinul mi-a spus: «Dom’le, se incearca ceva acolo». El fiind maghiar, mi-a spus sa mergem si noi sa vedem ce se intampla. Am mai luat cu noi un vecin si in jurul orei 15, am plecat inspre Piata Maria. Nu am ajuns in aceasta piata, ci in apropiere unde am zarit un grup de 20-30 de persoane. Cu totii veneau spre centru. Ne-am alaturat lor, am venit spre primarie cu totii, am discutat din nou despre ceea ce se intamplase in Piata Maria. Acestui grup s-au alaturat tineri, a tot venit lume si strigam cu totii «Jos Comunismul». In aproximativ o ora, in grup deja eram aproape o suta de persoane”, rememoreaza Hosu.

Grupul de revolutionari din care facea parte si Hosu a incercat, in zadar, sa intre cu forta in Primaria Timisoara. Au fost impiedicati de Militie.

”Tot strigand lozinci, am incercat sa intram in primarie. Am vazut atunci ca sunt aproximativ 30 de persoane care faceau parte din Militia romana si care au urmarit grupul din care faceam parte si eu. La un moment dat ne-am trezit inconjurati de militieni care erau insotiti de caini si care au blocat intrarea. Cand am crezut noi ca suntem suficient de multi, am vrut sa fortam intrarea. in acel moment ne-au atacat atat cu bastoane, cat si cu caini. Si aveau si scuturi de plastic. S-a scandat impotriva Militiei. Asta a fost in jurul orei 16.30. Ei au incercat sa ne desparta, dar noi am fugit si ne-am regrupat. Ne-am impartit in cateva grupuri si am luat-o, eu si inca 15-20 de persoane, pe Calea Buziasului cu intentia de a scoate lumea in strada, sa ni se alature. Ne-am incurajat unii pe ceilalti”, spune revolutionarul.

De pe Calea Buziasului, Virgil Hosu povesteste ca a ajuns in zona Garii de Nord, strabatand aproape jumatate de oras. S-a trezit prins in lupta. La propriu.

”Intre noi au fost infiltrati, in mod cert, ofiteri acoperiti. Eram urmariti pas cu pas, am fost urmariti de masini cu numere mici. De altfel, pe una am si atacat-o, am incercat sa o si rasturnam, asta la iesirea de sub pasajul de la Gara de Nord. Am fost atacati cu lopeti, cu cozi de tarnacoape. Loveau cu disperare, iar noi eram cu mainile goale. Ne-am aparat cum am putut, am luat tevi din garduri si ne-am aparat. Cei care au cazut in aceasta lupta au fost bagati in dube si dusi in penitenciar”, a mai spus Hosu.

In tot acest timp, sotia si fiica lui Virgil Hosu erau acasa, speriate ca acesta nu mai dadea niciun semn de viata. Cei doi vecini cu care el pornise spre centrul orasului in dupa-amiaza zilei de 16 decembrie au reusit sa fuga chiar inainte de a fi urcati in dubele Militiei. Au ocolit intreg orasul, au luat-o prin cartierele marginase si au ajuns acasa dupa o zi si jumatate. Oamenii n-au putut spune familiei lui Hosu unde se afla acesta, adancindu-i sotiei disperarea.

In acea noapte, de 16 spre 17 Decembrie, revolutionarul a fost arestat. A fost batut si obligat sa dea declaratii si nu stia daca va mai avea scapare.

”Prima data s-a tras in 17 decembrie 1989. Eram inchis, arestat in Penitenciarul din Timisoara. M-au arestat in acea noapte, de 16 spre 17 decembrie 1989, la ora 3.30, la iesire din Piata Dacia.  Atunci au fost arestate aproape 800 de persoane. Printre aceste persoane ma aflam si eu. La Penitenicar am fost batuti pentru a spune ce am cautat acolo, de ce am iesit pe strazi sa demonstram. Ne-au luat unul cate unul si am fost judecati incepand din data de 17 decembrie. In acea perioada, chiar in 18 decembrie, implinisem 26 de ani, iar eu eram judecat si aveam o fata acasa. Sigur, am crezut ca nu o sa imi mai vad copilul. Sotia nu a mai stiut nimic despre mine”, povesteste cu emotie revolutionarul.

La iesirea din penitenciar nu stia daca urmeaza sa fie eliberat sau executat. Oricum ar fi fost, era cuprins de un sentiment inaltator: luptase pentru libertate.

”Cand am iesit din penitenciar, ne-au scos incolonati pe platoul din fata penitenciarului si am crezut ca urmeaza sa fim executati pentru ca toti cei dinauntru erau inarmati, aveau pistoale automate la ei. Dupa ce ne-au aliniat, au intrat, dupa 20-30 de minute, camioane ale Armatei si ne-au impartit pe grupuri si ne-au urcat in camioane. Nu am stiut destinatia. Masina in care am fost eu s-a oprit pe o strada din Piata Unirii. Soferul a strigat la noi «Sariti jos». Cand am auzit aceste cuvinte, ne-am gandit din nou ca urmeaza sa se ne execute. Sigur, cand s-a oprit masina, am sarit”, isi aminteste Hosu.

A urmat o perioada de confuzie generala. Desi primul gand a fost la familie, Hosu a preferat sa se alature grupului de demonstranti din fata Operei. La fel s-a intamplat si in zilele urmatoare.

Acum are un singur regret, ca nu toate visele de atunci s-au implinit, dar este bucuros ca ”avem libertate” si o spune cu un zambet nostalgic al acelor vremuri de lupta pe strazile din Timisoara.

”Nu toate gandurile curate pe care le-am avut atunci s-au implinit. Avem libertate, trebuie sa stim sa o pretuim. Orice lipsuri am avea, libertatea e cea mai scumpa pentru un popor, pentru o natie”, crede Virgil Hosu.

Acum, dupa 24 de ani de la Revolutie, Virgil Hosu lucreaza in acelasi loc, la Colterm, doar ca la alt departament. Anul acesta a implinit 30 de ani de cand este angajatul regiei de termoficare a Timisoarei. El mai conduce si A.L.T.A.R. 1989, o asociatie de revolutionari din Timisoara.