In linie dreapta spre stralucirea de altadata. Ultimele imagini de pe santierul de la Conacul Mocioni din Timis. Foto

TIMISOARA. Se misca lucrurile pe santierul deschis pentru reabilitarea Conacului Mocioni din Foeni, anunta Consiliul Judetean Timis.

CITESTE SI: Concert caritabil sustinut de Corul Avocatilor din Timisoara. Banii adunati vor fi donati pentru renovarea orgii Domului Catolic 

Au fost facute lucrari de consolidare la porticul posterior, s-a lucrat la desfacerea invalitoarei, s-a reparat sarpanta si s-a realizat infrastructura de instalatii.

Reabilitarea, refunctionalizarea si revitalizarea Conacului Mocioni este o investitie de aproape 17 milioane lei si este implementata de Consiliul Judetean Timis.

Finantarea provine din: Granturile SEE 2014 – 2021 prin Programul RO-CULTURA, bugetul judetului Timis, bugetul de stat.

Odata refacut conacul, acesta ar putea adaposti un muzeu dedicat memoriei familiei Mocioni, biblioteca comunala, dar si spatii pentru evenimente culturale si ateliere pentru redescoperirea mestesugurilor traditionale.

Povestea Conacului de la Foeni

Conacul de la Foeni a fost construit in 1750 si este una dintre cele mai vechi cladiri din aceasta parte de tara. Cel mai important membru al familiei nobile care a locuit aici a fost Andrei Mocioni de Foen, stranepotul preotului aroman Constantin. Andrei s-a nascut la Budapesta, in anul 1812.

Jurist de profesie, membru in Senatul Imperial de la Viena, membru fondator al Astrei Romane (1866) si membru onorific al Societatii Academice Romane (1870). In 1869, el mosteneste domeniul de la Foeni, se retrage din viata politica si se stabileste la conac, alaturi de sotia sa, Laura Cernovici. Moare la 24 aprilie 1880 si lasa toata averea Laurei, fapt care provoaca valuri de nemultumiri in familia Mocioni.

Laura Cerniovici avea sa lase conacul mostenire unui nepot de-al ei. Astfel, in 1912, proprietar al fostei resedinte Mocioni era baronul Csávossy Gyula. In 1925, mosieri in Foeni erau Jozsef si Andras Csávossy, cat si Antoniu Mocioni de Foen (marele sambelan al Regelui Carol al II-lea). Conacul a fost rascumparat de Antoniu, care a incercat sa-l transforme in casa de cultura, dar moare in anul 1943, cu el stingandu-se linia directa a familiei Mocioni. Odata cu instaurarea regimului comunist, proprietatea a fost nationalizata. A functionat ani la rand ca baie comunala, gradinita si depozit pentru erbicide si pesticide. In aripa de est a subsolului conacului a fost amenajata o sala de sport. A existat chiar si o sifonarie. Dupa 1990 aici avea sa functioneze o discoteca. Conacul ramane in continuare administratiei locale si e transformat in camin cultural, functie care i-a ramas pana astazi.

Conacul a fost construit dupa planurile arhitectului Otto Wagner, cel care a proiectat de altfel si palatul Mocioni de la Capalnas. Ramura Mocioni de la Foeni a primit domeniul de aici o data cu titlul nobiliar si l-a transformat intr-un leagan politic si cultural pentru afirmarea drepturilor romanilor din Banat.
Conacul este strajuit de porti inalte, frumos asortate cu arhitectura cladirii. Treptele mari, grupate in trei sectiuni, probabil, segmentau conacul in trei zone distincte de locuit. Cladirea centrala, cu coloanele inca semete orientate catre cer, care sustin greutatea frontonului sobru, a ramas inca nealterata.