In lume sunt aproximativ trei sute de milioane de diabetici!

Prof. dr. Viorel Serban este membru al Academiei Oamenilor de stiinta Romania. Autorul unor premiere in medicina romaneasca, printre care fondarea Centrului Medical Clinic de Evaluare si Recuperare pentru Copii si Adolescenti „Cristian Serban” de la Buzias, unic in tara.

Prof. dr. Viorel Serban
Nascut in localitatea Urdari, jud. Gorj
Situatia civila: casatorit
Absolvent al Facultatii de medicina, Universitatea de medicina si Farmacie Timisoara, promotia 1966. Este pe rand medic de dispensar, cercetator, doctor in medicina, asistent universitar, conferentiar, profesor universitar, medic primar medicina interna, supraspecializare in diabetologie pedriatica. 37 de carti, din care 29 ca redactor si autor, 8 ca si colaborator, cu teme din bolile metabolice si medicina interna. Distins cu diverse diplome si titluri atat in tara cat si in strainatate.
Hobby: literatura

Domnule Viorel Serban, in limbajul cotidian se foloseste foarte frecvent cuvantul diabet, el definind o boala. De ce este asa de temut aceasta afectiune?

Observatia frecventei acestei boli care se numeste diabetul zaharat este adevarata, dar si justificata. As mai cita alaturi de diabet frecventa cuvantului tensiune. Despre diabetul zaharat se discuta in ultimele decenii din ce in ce mai mult din cauza ca frecventa acestei boli este in continua crestere. Acest lucru n-ar fi foarte periculos, daca diabetul zaharat netratat, sau incorect tratat, n-ar produce niste complicatii care altereaza calitatea vietii si  scurteaza durata ei. Nu vreau sa dau un semnal negativ pacientilor nostri, pentru ca la Centrul de diabet Timisoara se trateaza aproximativ 20.000 de oameni, dar trebuie sa spun ca daca glicemia nu este controlata de ani de zile, complicatiile sunt foarte posibile si imbolnavesc diverse organe  importante, cum sunt inima, rinichii, ochii. Aceasta este justificarea temerii de aceasta boala.

Cand trebuie sa decida cineva ca este necesar sa se controleze?

In general populatia ar trebui sa fie mai avizata si mai grijulie in legatura cu sanatatea. De pilda, exista categorii de oameni care au risc mare de a face diabet, cum ar fi copiii, fratii, parintii, unor diabetici cunoscuti. Acestia sunt obligati, daca-si au grija de sanatate sa-si controleze glicemia chiar in momentul in care au aflat, sau la scurt timp dupa aceea.

Aceasta boala este transmisibila?

Diabetul nu este contagios, dar este transmisibil genetic. Au o componenta de predispozitie genetica toate categoriile de diabet, si cel netratat cu insulina si cel tratat cu insulina.

Se transmite genetic in ramura directa sau si indepartata?

Cu cat gradul de rudenie este mai apropiat cu atat riscul este mai mare. Cu cat omul inainteaza in varsta, de asemenea si riscul este mai mare. Din aceasta cauza organizatiile stiintifice internationale spun ca dupa varsta de 45 de ani, cel putin o data la un an, fiecare om ar trebui sa-si controleze glicemia. La cei cu greutate supranormala, cu cat surplusul ponderal de greutate este mai mare, cu atat riscul de a face diabet este mai mare. Cu cat activitatea fizica este mai redusa, cu atat riscul este mai crescut. Exista o serie de factori de risc pentru diabet, dar foarte importanti sunt predispozitia genetica, obezitatea si sedentarismul.

Stresul nu este un factor de risc?

Stresul nu face decat sa accentueze un diabet de care omul nu stie. Favorizeaza cresterea glicemiei, dar nu determina diabetul.

Domnule profesor, ati fost prudent, afirmand ca nu trebuie sa alarmam populatia, dar poate ca ar trebui sa se alarmeze factorii de decizie pentru un program mai riguros educational privind aceasta boala, nu?

Exista un program national de diabet care asigura in mod gratuit pacientilor deja cunoscuti medicatie de cea mai buna calitate si suficienta. Cu privire la precocitatea sau stabilirea diagnosticului, este foarte adevarat ca ar trebui nu sa se organizeze actiuni de mare amploare si foarte costisitoare de genul celei care a avut loc acum doi-trei ani, pentru depistarea diabetului, ci fiecare medic de familie ar trebui sa-si sfatuiasca pacientii, ba chiar mai mult, sa le determine glicemia ei insisi, cu niste aparate foarte simple si apoi sa-i trimita la specialisti. Pentra asta ar fi nevoie de mai multa educatie medicala efectuata si in cadrul sistemului medical dar si prin mass media de orice fel.

In cadrul sistemului medical se face acest lucru, acum?

Nu suficient. De exemplu, in Romania, timpul pe care un medic il acorda unui pacient venit la consultatie pentru a-l educa, nici macar nu se plateste. Casa de asigurari pentru sanatate nu plateste consultatia pentru educatia pacientului. La noi nici nu exista profesia de educator in diabet care in strainatate exista, la noi nefigurand nici in nomenclator. Ne luptam de ani de zile pentru acest lucru, ca sa fie oameni platiti anume pentru aceasta munca. Sunt putine locuri unde se face educatie stiintifica constienta cum este de exemplu, la Centrul medical pentru evaluarea copiilor si tinerilor cu diabet zaharat de la Buzias.

Ce loc ocupa diabetul pe o grila privind gradul de mortalitate?

Diabetul se afla printre primele cinci cauze de imbolnaviri si de deces in lume.

Romania pe unde se afla?

in Romania, de-adevaratelea se trateaza 500.000 de bolnavi, dar sunt cu mult mai multi, care, fie ca nu stiu ca sunt bolnavi, fie stiu, dar renunta la tratament din motive subiective. Fata de restul Europei stam cam la fel, cu o frecventa variata. in Romania exista diferite date, depinde de cine le publica. Se vorbeste de un procent de 9% din populatie, mie mi se pare mult, dar inregistrati sunt cam 3% din populatia de peste 18 ani. in lume sunt actualmente aproximativ 300 de milioane de diabetici.

Cum poate fi stopata extinderea in masa a acestei boli?

Mai intai modul de viata. Cu genetica nu te poti lupta. Dar poti sa faci ca acea predispozitie sa-si intarzie aparitia sau sa nu apara de loc. Se stie ca 80% dintre diabetici au fost sau sunt obezi. Daca-si pastreaza greutatea normala si au activitate fizica chiar moderata, dar regulata, daca nu fumeaza, au un somn satisfacut, pot preveni aparitia diabetului.

Iar regimul alimentar?

Cu calitatea alimentelor avem o problema, pentru ca in ultimele decenii alimentatia s-a schimbat foarte mult. A devenit hiperconcentrata caloric si cine stie, aditivii si conservantii ce efecte mai au?!

In alta ordine de idei, sunteti si profesor, de ce se mai indreapta azi tinerii spre medicina?
Din pacate, azi la medicina intra mediocrii sau submediocrii, nu mai intra spuma absolventilor, cum era in tineretea mea. Examinez studenti de vreo 30 de ani si realizez foarte bine calitatea mai scazuta a celor care vin la medicina.

De ce vor tinerii sa faca medicina?

Pentru ca se intra usor, iar apoi, multora le place sa li se spuna „domnul doctor”! Unii dintre ei sunt buni. Dar poblemele medicinii de azi sunt complexe. in afara de cea discutata, este exodul medicilor, si al celor buni, si al celor mai putin buni, si al asistentelor. Va fi o problema foarte mare in viitorul foarte apropiat.

Daca acum ati termina liceul, stiind in ce stadiu este medicina in tara noastra, spre ce v-ati indrepta?

Mi-e greu sa spun, pentru ca nu pot sa fac abstractie ca am o jumatate de secol de medicina in spate. Eu sunt in mare parte satisfacut de ceea ce am facut in medicina. Am o profesie care mi s-a potrivit. Multa munca, invatatura, cum se zice,  multe examene, multa munca la patul bolnavilor, suferinta cat cuprinde in jurul tau. si chiar daca as sti ce cuprinde medicina, eu cred ca tot spre medicina m-as indrepta. Eu nu sunt deceptionat de profesia medicala, ci de alte lucruri, si anume de incapacitatea generala a medicinei de a rezolva  foarte multe boli, cum am dori, astfel incat sa sufere mai putina lume. si sunt de asemenea deceptionat de conditiile in care suntem obligati sa lucram acum. Cu toate ca spre deosebire de alte specialitati, diabetologia si pacientii cu diabet zaharat nu duc lipsa de medicamente. Deocamdata, ceea ce este foarte important.