In urma cu 2000 de ani a avut loc cea mai mare catastrofa naturala din istoria Europei: Pompei!

In ziua de 24 august anul 79 d.Hr, cu aproape doua milenii in urma, se producea cel mai mare dezastru natural cunoscut in istoria Europei – eruptia vulcanulul Vezuviu, care avea sa acopere cu cenusa si lava topita trei orase romane: Pompei, Herculaneum si Stabiae.

Cenusa si lava, asternute intr-un strat de cativa metri, au pastrat vestigiile intacte de-a lungul celor doua milenii, ferindu-le atat de urgia intemperiilor, cat si de lacomia jefuitorilor, incapabili sa decoperteze straturile, noteaza Infoniac.

Descrierea unui martor ocular

Descoperit cu totul intamplator in anul 1748, orasul Pompei a ajuns sa fie cel mai cautat site arheologic al Italiei, datorita in principal cantitatii enorme de infomatii despre viata citadina a romanilor, intr-un moment cand Imperiul Roman se afla la culmea dezvoltarii sale.

Intamplarea face sa existe astazi marturiile unui contemporan, care a asistat la catastrofa. El este cunoscut in istorie sub numele de Pliniu cel Tanar si, in timpul eruptiei, se gasea la oarecare distanta de fenomen intr-o barca, iar unchiul sau, Pliniu cel Batran, vaslea intr-o alta barca.

Din pacate, soarta nu i-a fost favorbila acestuia din urma, care a pierit in valuri, in urma unui fenomen caruia ii spunem astazi tsunami si care a urmat cutremurului determinat de eruptia vulcanului. In schimb, barca lui Pliniu cel tanar, un adolescent de 17 ani, a reusit sa reziste valurilor.

El a descris cu lux de amanunte scena la care a asistat, in doua scrisori trimise istoricului Tacitus in anul 104, la 25 de ani dupa eveniment. Pentru pitorescul descrierii si pentru minutiozitatea amanuntelor, merita reprodus aici macar un scurt pasaj, care descrie dezastrul:

„Era greu sa-ti dai seama de departe din care anume varf de munte tasnise norul. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca izbucnea din muntele numit Vesuvius. Forma sa se poate compara cu cea a unui copac infrunzit, penru ca, dupa ce trunchiul lui s-a ridicat sus de tot, deodata a inceput sa se dezvolte, raspandindu-se precum coroana pomului.

Imi inchipuiam ca un curent subteran violent il impinge in sus si ca o forta impetuoasa il sustine. Dar, pe masura ce impulsul initial slabea treptat, acest urias nor incepea sa se lase doborat ca de propria greutate, incepea sa se dilate si sa se raspandeasca in jur.

Parea la un moment dat alb, apoi se innegrea ca un nor obisnuit care vesteste ploaia, sau se nuanta in cele mai diferite culori, pana cand devenea cenusa si cadea pe pamant”.

In Patrimoniul UNESCO

Istoricii au reconstituit cele intamplate, apreciind ca, in acel moment, barca lui Pliniu cel Tanar se afla la aproximativ 32 mile de vulcan. Tot ei au estimat, in limite destul de largi, populatia orasului in ziua dezastrului. Orasul Pompei avea intre 10.000 si 25.000 locuitori, in timp ce Herculaneum avea probabil 5.000 de locuitori.

Pare putin fata de aglomerarile urbane de astazi, dar orasele antice nu se compara nici pe departe cu populatia celor actuale. Chiar si 5.000 de locuitori insemna mult in antichitate.

In Pompei, au fost gasite 1.150 de corpuri umane, in parte carbonizate, dar ulterior bine conservate sub stratul de cenusa si lava. Altii probabil s-au raspandit sau au reusit sa se salveze, speriati de cutremurele prevestitoare.

Au fost dezgropate de sub cenusa locuinte, institutii, localuri publice si numeroasele case de toleranta, cu care era bine inzestat orasul Pompei. Totul constituie astazi un site arheologic intrat in Patrimoniul Mondial al UNESCO si, dupa unii, constituie cea mai de interes atractie turistica a Italiei.