Inca o lovitura in justitie pentru administratia Fritz. Primarul nu a reusit stramutarea unui proces privind organigrama

TIMISOARA. Convinsa ca judecatorii n-ar putea fi obiectivi, administratia Fritz a cerut recent stramutarea unuia dintre procesele pe organigrama intentate de angajati ai primariei reprezentati de sindicatul condus de Tiberiu Negrei.

N-a avut insa sorti de izbanda, iar joi magistratii de la Tribunalul Timis i-au respins lui Dominic Fritz si municipalitatii solicitarea.

„Respinge cererea de stramutare formulata de petentii Municipiul Timisoara, Primarul Municipiului Timisoara si Consiliul Local, cu privire la dosarul nr. 1386/30/2022 aflat pe rolul Tribunalului Timis – Sectia de Contencios Administrativ.

Respinge cererea de suspendare, ca fiind ramasa fara obiect. In temeiul disp. art 1064 al 4 NCPC, dispune restituirea catre petenti a cautiunii in cuantum de 1000 de lei, consemnata cu recipisa nr 208563505/1 la data de 9.11.2022, la CEC Bank. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimati. Definitiva. Data in Camera de Consiliu si pronuntata in sedinta publica, azi 1- noiembrie 2022„, se arata in decizia judecatorilor de la Tribunalul Timis.

Dosarul a fost retrimis Tribunalului de catre Curtea de Apel spre solutionare, a ajuns la o judecatoare care a mai suspendat organigrama primariei, insa magistratul s-a retras din judecarea acestei spete.

Membrii Sindicatului Liber al Salariatilor din Primaria Timisoara si din Serviciile Publice aflate in subordinea CLT au sustinut in intampinarea cererii administratiei Fritz de stramutare a procesului mai multe argumente cu scopul de a demonta motivele invocate de municipalitate.

„În fapt, argumentele cererii de strămutare se pot rezuma la următoarele idei principale: presiuni locale rezultate din mediatizarea excesivă, luarea de poziție a unor profesori universitari, notorietatea pe plan local a subscrisului sindicat și interesul pe care îl reprezintă judecarea cauzei pentru comunitatea timișoreană.
i. Fundamentul real al cererii de strămutare și suspendare – cerere de recuzare deghizată.

(1) Nemulțumirea reclamanților rezidă din împrejurarea că cererea de abținere a judecătorului cauzei a fost respinsă, după casarea cu trimitere spre rejudecare către Tribunalul Timiș.

(2) Obiectivul aparent urmărit de petenți – strămutarea cauzei reprezintă un instrument de asigurare a imparțialității în înfăptuirea justiției, strămutarea fiind o sancțiune de ultim resort la care se poate apela atunci când pentru menținerea standardului de proces echitabil, este insuficientă recuzarea judecătorului cauzei, bănuiala de imparțialitate extinzându-se asupra întregului corp de magistrați al unei instanțe judecătorești.

(3) Din maniera în care au fost formulate motivele cererii: „apreciem că același judecător nu va face o evaluare obiectivă și corectă asupra cererii de suspendare (…)“, reiese în mod cert că adevărata intenție de reclamanților este de a înlătura judecătorul cauzei de la pronunțarea unei soluții în speță, recuzare ce îmbracă forma cererii de strămutare.

(4) De vreme ce completul învestit cu cererea de abținere a constatat prin Încheierea civilă din 21.10.2022 că nu există vreun motiv de incompatibilitate a Judecătorului Adriana Spătaru în soluționarea dosarului nr. 1386/30/2022*, înseamnă că nu ne putem situa în ipoteza în care să planeze o bănuială rezonabilă asupra imparțialității acestui judecător. Chiar și în condițiile în care o astfel de incompatibilitate ar fi fost constată, nu ar fi fost permisă extrapolarea unui element subiectiv ce privește strict judecătorul cauzei la ansamblul întregului corp profesional al magistraților Secției de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului Timiș. Prin urmare, respingerea cererii de abținere, ca fiind maniera de constatare a lipsei unui pericol concret în ceea ce privește garanția dreptului la un proces echitabil duce la imposibilitatea constatării unui pericol de natură abstractă ce afectează magistrații ce au calitatea de terți față de dosarul disputat.

ii. Argumentul referitor la existența unor articole de presă publicate în decursul ultimelor luni încalcă principii de natură constituțională.

(5) Potrivit art. 30 din Constituția României referitor la libertatea de exprimare:
„(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Cenzura de orice fel este interzisă.
Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
Nici o publicație nu poate fi suprimată.”

(6) Libertatea presei privește desfășurarea activităților specifice presei de strângere și transmitere de informații de interes public prin intermediul canalelor media, fără intervenția autorităților statului. În mod cert, admiterea unei cereri de strămutare a unui anumit dosar ori de câte ori acesta ajunge să fie mediatizat (cu atât mai mult cu cât acesta consta într-un obiect de interes local), ar conduce la situația absurdă în care presei să îi fie interzisă publicarea oricăror materiale ce au legătura cu administrația publică locală, de teama de a nu influența într-o maniera negativă organele deliberative locale, ori instanțele de judecată.

(7) Strămutarea constituie o veritabilă sancțiune ce se aplică unei întregi instanțe judecătorești (în cazul de față Tribunalul Timiș), sancțiune ce intervine în cazul în care s-ar observa iminența unei grave încălcări a dreptului la un proces echitabil.

(8) O astfel de împrejurare trebuie să fie fundamentată pe împrejurări concrete care să pună la îndoiala maniera de realizare a actul de justiție în cadrul respectivei instanțe, sancțiunea strămutării neputând fi aplicată numai la aprecierea superficială și sensibilă a uneia dintre părțile procesului.

(9) Publicarea articolelor de presă nu reprezintă altceva decât o manifestare a dreptului cetățenesc la informare în ceea ce privește administrarea unității administrativ teritoriale de referință, drept amplificat de libertatea de exprimare a presei, mai ales când în cauză se află interesul public local.

(10) Rolul presei în a prezenta speța este incompatibil cu noțiunea de presiune, pe care o invocă reclamanții, ei sugerând astfel o rea credință din partea diverselor oficii de presă, fără însă de procedeze la dovedirea acesteia.

(11) Maniera ideală în care ar trebui să se realizeze exercițiul prerogativelor de drept public este transparența, or aceasta se realizează inclusiv prin intermediul organelor de presă ce facilitează accesul publicului larg la situația și stadiul în care se regăsește un proiect de natură să afecteze buna funcționare a Municipiului Timișoara.

(12) Mai mult de atât, Municipiul Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara sunt părți în numeroase procese ce nu au legătură cu sindicatul subscris și care reprezintă un real interes pentru publicul local, făcând obiectul multor articole în presă. Un exemplu recent extrem de mediatizat, atât în fața primei instanțe, dar mai ales după respingerea recursului, îl constituie dosarul cu nr. 1295/30/2022, soluționat definitiv, având ca părți Agenția Națională a Funcționarilor Publici – în calitate de reclamant, și Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și Bedelean Rebeca Ioana – în calitate de pârâți. (v. anexe).
iii. Miza procesului nu poate constitui un criteriu de apreciere în decizia de strămutare a cauzei.

(13) În completarea celor menționate la punctul de mai sus, învederez instanței faptul că este firesc ca Secția de contencios administrativ a Tribunalului Timiș să judece numeroase procese în care este implicat municipiul reședință de județ ori primarul acestui municipiu.

(14) Raționamentul utilizat de către părți se traduce prin faptul că niciodată o instanță judecătorească aflată în aceiași rază teritorială cu autoritatea emitentă a unui act administrativ nu s-ar putea pronunța asupra legalității respectivului act, întrucât acesta este de interes local, iar instanța ar putea fi influențată miza pe care o are respectivul dosar.

(15) Acest raționament contravine ideii de instituire a unei competențe judecătorești teritoriale.

(16) Nu poate fi pusă la îndoială intenția legiuitorului de plasare a câte unei instanțe judecătorești din fiecare grad în fiecare formă de organizare teritorială și stabilirea unei competențe teritoriale bazată pe interesul de a eficientiza realizarea justiției prin proximitatea dintre actorii săi și obiectul diferendului.

(17) Potrivit art. 10 din Legea nr. 544/2004 ce reglementează competența în materia contenciosului administrativ: „3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

iv. Opiniile profesorilor universitari nu sunt de natură a influența un întreg corp de magistrați în pronunțarea unei soluții într-un anumit litigiu.
(18) Postările realizate de către particulari în mediul rețelelor de socializare constituie un răspândit fenomen în ultimii ani, fenomen ce doar constituie o manifestare a libertății de exprimare.

(19) În prezent, rețelele de socializare pot fi considerate o piață non-economică prin care se realizează schimbul de opinii, fiind la latitudinea oricărui astfel de „consumator” ce opinii vor fi însușite, respectiv respinse.

(20) Câtă vreme materialele ajunse în spațiul public nu constituie o atingere a drepturilor/imaginii unei alte persoane ori instituții, exprimarea liberă a opiniilor nu poate fi restricționată pe considerente ce țin lipsa de asumare din partea autorităților locale a unor erori de legalitate în privința actelor administrative emise ori adoptate.

(21) În jurisprudența Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, se regăsesc cereri de strămutare a unor dosare fundamentate pe ideea de conflict dintre imparțialitatea judecătorilor și relația student – profesor din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara.

(22) Precum se poate intui, aceste cereri au fost respinse, instanța apreciind că prestigiul de care se bucură o instituție dintr-o țară, ori a profesorilor săi, nu poate reprezenta un motiv de îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor, nici măcar în procesele în care acea instituție publică ar fi implicată. Totodată se arată că împrejurarea că în cadrul Universității de Vest din Timișoara există Facultatea de Drept, instituție în care au absolvit studiile universitare o parte din judecătorii instanțelor din Timișoara, nu poate reprezenta un motiv care să creeze suspiciuni în legătura cu imparțialitatea judecătorilor.1
v. Afirmația privind simpatizarea fostului primar N. Robu de către subscrisul sindicat este nereală, nu a fost dovedită și nu are legătură cu obiectul prezentei cereri.
(23) În fine, în susținerea cererii de strămutare, reclamanții invocă și argumentul potrivit căruia notorietatea subscrisului sindicat derivă din susținerea fostului primar Nicolae Robu, fără a proceda la motivarea legăturii dintre această afirmație nesusținută și cererea de strămutare.
(24) Acordul încheiat de sindicat cu candidatul Nicolae Robu avea menirea de a stabili, în caz de câștigare a alegerilor, a unui dialog firesc între partenerii sociali, în limitele legii, pentru protejarea membrilor de sindicat prin desfășurarea de negocieri colective, inițierea de proiecte de hotărâri de consiliu local pentru modificarea organigramei și a statului de funcții și pentru a se debloca cotizațiile membrilor de sindicat, sistate în mod nelegal de fostul primar în funcție, pentru a fi virate în contul sindicatului.

Pentru toate cele prezentate mai sus, solicităm instanței respingerea cererii de strămutare și suspendare a dosarului cu nr. 1386/30/2022*.

În drept, art. 205 din C.proc.civ.„, se arata in intampinarea depusa de sindicat.