Interviu cu city-managerul Timisoarei, Sorin Dragoi: Primul raspuns pe care il primesti cand dai ceva de facut unui functionar public e: ‘Nu se poate’

Sorin Dragoi a intrat in istoria Timisoarei ca primul administrator public al orasului. Venit din mediul privat, omul de afaceri Sorin Dragoi ocupa functia de city-manager al Timisoarei din luna martie a anului trecut. Ce a reusit sa faca pana acum in primarie, povesteste pentru cititorii opiniatimisoarei.ro intr-un interviu.

Cum vedeti lucrurile dupa mai bine de un an de cand sunteti in Executivul Primariei Timisoara?

Recunosc ca le vad intr-un fel diferit, dar acest lucru se intampla cu toti cei ce vin din mediul privat. In administratia publica sunt unele rigori care tin de bariere birocratice ale unor alte institutii ori de faptul ca nu exista inca o descentralizare reala financiara. Si daca e sa va dau un exemplu, imi vine in minte acum rapid cel al finantarii de la guvernul german pentru reabilitarea cladirilor istorice. Vreo 4, 5 ani au trecut doar ca sa accepte Guvernul roman si sa ratifice Parlamentul nostru acordul prin care guvernul german da Timisoarei cinci milioane de euro. Un alt exemplu recent este cel al hotararii de guvern pentru un teren, hotarare pe care o tot asteptam ca sa incepem constructia pietei din zona Soarelui. Avem deja si banii alocati pentru realizarea investitiei in acest an, dar nu ne putem misca pana nu avem acea hotarare de guvern.

Intocmiti un top 3 al celor mai importante realizari din functia de conducere pe care o aveti.

Din calitatea mea de manager public trebuie sa precizez ca realizarile sunt ale noastre, ale echipei si, in ultima instanta, ale orasului. Iar cele mai importante realizari ale noastre sunt marile proiecte aflate in derulare cu finantari europene. Viziunea noastra manageriala este sa continuam atragerea de fonduri europene, pentru ca niciodata de la bugetul local nu vom avea destule resurse financiare pentru a realiza multe mari proiecte deodata, iar Timisoara are nevoie de proiecte de anvergura. Cred ca cel mai important lucru pe care l-am promovat si il promovez in continuare, din aceasta functie, este acela de atragere de surse suplimentare de venit pentru investitii, pe langa bugetul local. Si aici vorbim despre pregatirea proiectelor pentru finantarea 2014-2020 si promovarea in mai mare masura a parteneriatului public-privat.

Intocmiti si un top 3 al neimplinirilor. Sau unde considerati ca ati esuat? 

Eu nu accept termenul de esec in activitatea mea. Poate ca sunt unele amanari la proiectele noastre, dar in niciun caz esecuri, pentru ca nu renuntam. Pana la urma vom reusi sa realizam tot ceea ce ne-am propus. Pot sa va spun ca nu sunt inca multumit de felul in care raspundem cetatenilor, mi-as dori o mai mare operativitate si diminuarea fluxurilor birocratice din primarie.

Functia de city-manager este o premiera pentru Timisoara. Ati intrat in istorie. Nu ati avut un model la care sa va raportati. V-ati inspirat din ceea ce au facut sau fac alti city-manageri din Europa sau din lume? Ce anume din activitatea altor city-manageri ati transpus in munca pe care o depuneti pentru Primaria Timisoara? Sau ce idei ati implementat? Dati-ne cateva exemple. 

Da, sunt primul city-manager din istoria Timisoarei si am inteles ca si la nivel national este un fel de pionierat, noul concept fiind relativ recent, iar implementarea lui nu tocmai usoara, dovada ca exista acum in Romania 300 de administratori publici angajati si 500 de astfel de posturi vacante. Eu fac exact ceea ce s-a vrut prin acest concept: transpunerea in administratia publica a managementului economic, astfel incat sa fie utilizate mai eficient resursele. In aces sens merg pe teren, verific toate lucrarile, toate investitiile, tot ce inseamna licitatii, atragere de fonduri europene, discutii cu investitori straini, cu personalul primariei. Stiu exact care este stadiul oricarei lucrari din oras. Acesta este rolul administratorului public: sa ajute primarul sa isi indeplineasca misiunile, prin eficientizarea activitatii, iar eu exact acest lucru il fac.

Nu cred ca vreun city-manager este vreo mare vedeta TV si nici nu ar trebui sa fie. Nici mie nu-mi place sa ies in fata, eu stau mai in spate. Nu sunt un om politic. Eu fac administratie, iar acest lucru nu trebuie sa fie ceva spectaculos, eu sunt adeptul lucrului bine facut. Pe langa aceasta activitate oarecum de rutina, de a rezolva probleme curente, cel mai mult m-am implicat in a gasi solutii pentru atragerea de investitori straini si crearea de noi locuri de munca. Impreuna cu primarul Nicolae Robu, am implementat acel sistem de minimis pentru a acorda facilitati fiscale investitorilor mari si doresc sa punem pe picioare proiecte in parteneriate public-private.

In acest un an de activitate, cu ce se poate lauda city-managerul Timisoarei? Ce idei au pornit de la dumneavoastra si au fost puse in aplicare sau urmeaza sa fie puse in aplicare? Ne povesteati la inceputul mandatului ca timisorenii ar trebui sa urmareasca spectacolul de jocuri de apa, lumini si muzica pe Bega promis de primarul Nicolae Robu dintr-o tribuna. Alte idei pentru Timisoara ati avut in tot acest timp? Ce mai trebuie sa punem in valoare? 

Ceea ce fac administratorii publici nu sunt lucruri spectaculoase, dar sunt acele probleme curente, de zi cu zi, si in fiecare zi avem astfel de probleme. Este vorba despre obtinerea unei aprobari fara de care nu se poate face o investitie, deblocarea unei licitatii, depunerea unei documentatii, plata unei facturi restante. Sigur, in probleme majore ale orasului sau proiectelor mari ale primariei. Noi, city-managerii, suntem cei care trebuie sa facem posibila transpunerea in practica a viziunilor de dezvoltare ale liderilor politici. Pentru aceasta a si fost infiintata, de fapt, aceasta functie.

Sunteti un om de afaceri. In ce masura v-au ajutat experientele dumneavoastra ca om de afaceri pentru functia de city-manager? In mediul privat lucrurile se misca mai bine. V-ati lovit de multa birocratie?

Da, este destul de greu pentru cineva care vine din mediul privat sa se adapteze in administratia publica, deoarece esti obisnuit ca lucrurile sa aiba un alt ritm. Si da, experientele mele de manager in mediul privat imi folosesc foarte mult, pentru ca eu consider ca aceasta este menirea mea: sa fac lucrurile sa evolueze mai rapid si mai eficient. Cel mai socant a fost sa constat ca primul raspuns pe care il primesti cand ii dai ceva de facut cuiva care a lucrat numai in administratia publica este: “Nu se poate”. In mediul economic privat, prima reactie este sa cauti sa rezolvi si numai dupa ce epuizezi toate variantele posibile, poti sa spui ca nu se poate si atunci chiar nu se poate. Acum important este ca reusim in sfarsit sa depasim acest stil si sa schimbam mentalitatile.

Cand erati de cealalta parte a baricadei, ca om de afaceri, inainte sa aveti vreo tangenta cu munca in primarie, ce va deranja cel mai tare in raporturile cu municipalitatea, cu functionarii? Ati trecut printr-o experienta care sa va intareasca convingerea ca lucrurile nu se misca sau s-ar misca mai bine in alta directie in Primaria Timisoara? 

De cealalta parte a baricadei, m-a nemultumit intotdeauna lentoarea cu care se obtin avizele de care ai nevoie. Cred ca am mai schimbat lucrurile si feed-back-ul e pozitiv, adica sunt multi oameni care spun ca lucreaza acum mai bine cu primaria. Ma bucur daca e asa.

Ati dat vreodata vreo „atentie” vreunui functionar din primarie sa va ajute, cand erati doar om de afaceri? 

Nu, niciodata.

Viceprimarul Traian Stoia povestea recent ca de cand este in functie a fost asaltat de diversi „prieteni”, care i-au cerut ajutorul in fel de fel de probleme. V-ati confruntat cu acest fenomen?

Nu am fost asaltat de nimeni, pentru ca eu nu ma las asaltat, iar prietenii mei stiu foarte bine acest lucru.

V-ati facut prieteni in primarie? Dar dusmani? Aveti mai multi prieteni sau mai multi dusmani de cand sunteti city-managerul Timisoarei? 

Pentru fiecare om care ajunge pe o anumita functie se gasesc si multi prieteni noi. As minti daca as spune ca nu am acum mai multi prieteni, e in virtutea unei noi functii. Dar nu imi place sa punem asa problema, eu nu “cantaresc” prietenii si dusmanii la numar. Cati sunt, atatia sunt. Chiar nu ma framant din aceasta cauza.