Ispitirea – varsta 21-28 ani

Ioan Coriolan Garboni

In cea de-a patra perioada de sapte ani a vietii noastre, omul are noi experiente. Toata lumea este a noastra. Incep „anii de ucenicie”, incepe scoala vietii. Adunam experienta, adesea amara. Dorinta de aventura ne face cateodata sa parasim casa parinteasca, s-o pornim in lumea larga, dornici de cunoastere, gata sa ne luam cu viata la tranta, gata sa castigam totul, orice si pe… oricine. Pericolele acestei perioade sunt exaltarea, superficialitatea, inconstanta.

Acum suntem atrasi de alti oameni, de nou, de arta, de literatura, natura, tari si popoare indepartate… de necunoscut. Intrebarea noastra, esentiala este: Cine sunt eu in raport cu lumea si cum inteleg eu lumea? Cel mai mare pericol al acestei etape de sapte ani este acela de a ne pierde pe noi insine in” superoferta” de oportunitati ale lumii. Cum sa ne pierdem? Usor. Sa confundam ceea ce suntem si vrem, cu moda vremii, idealurile parintilor, prejudecatile, esecurile, sa nu avem taria de a fi noi insine. Golul si plictisul pretind trairi si placeri noi, mereu altele, din ce in ce mai „tari”. Steiner spunea ca:..” in jurul varstei de 27 de ani la cei care nu si-au gasit drumul si nu au invatat sa traiasca din propriile forte creatoare, apare isteria. Pana la aceasta varsta omul e sustinut de energii cosmice si de capacitati dezvoltate de om in evolutia omenirii.

Daca pana la 28 de ani omul nu-si dezvolta o facultate de percepere a spiritualului in lume, devine prada absurdului, care-l duce la viciu si dependenta trupeasca si sufleteasca” Acum, ne hotaram sa ne intemeiem o familie, sa ne gasim perechea, sa ne continuam studiile si sa ne stabilim coordonatele carierei, Ce vrem sa fim, ce sa devenim, alaturi de cine? Ne preocupam de familie si cariera in acelasi timp. In aceasta etapa, ne traim viata din plin, fara rezerve, cu bucurie maxima. In acest moment al vietii, latura sociala devine importanta, Grijile financiare, familiale, profesionale, vanitatea, invidia, rautatea, rivalitatile, sentimentul nedreptatii franeaza formarea caracterului nostru. Acum, parintii nostrii (deveniti intre timp chiar… bunici) sunt deosebit de importanti pentru echilibrul nostru familial dar si individual. Cred ca in aceasta perioada, cele mai importante momente sunt: terminarea studiilor, casatoria, nasterea copiilor si sentimentul de plenitudine, de sanatate fizica si speranta in viitor.

In tarile avansate, pana la 28 de ani trebuie sa-ti dovedesti calitatile profesionale, trebuie sa te “cateri pe scara ierarhica. Daca nu reusesti sa avansezi pana la 35 de ani ca director oportunitatile devin tot mai mici. De multe ori tinerii devin “workaholici” (drogati de munca!), renuntand la orice pentru cariera. Nu se casatoresc, nu au curajul unei relatii stabile si chiar daca ajung la o reusita socio-profesionala importanta, inlauntrul lor sunt goi, vestejiti si macinati de intrigi si invidii carieriste. Acum ne pregatim de saltul etapei urmatoare, cel al responsabilitatilor si al maturitatii, intre 28 si 35 de ani.