Istoria calcatului rufelor: de la metodele rudimentare la statie de calcat

Fierul de călcat, indiferent că vorbim de clasicul fier de călcat sau de o stație de călcat, este astăzi un electrocasnic mic aproape nelipsit din casele noastre. Și considerat indispensabil de aceia dintre noi care pun preț pe aspectul ținutei și, implicit, a imaginii. Dar n-a fost mereu așa… Fierul de călcat, deși nu este o invenție nouă, nu a fost mereu atât de răspândit în gospodării în trecut.

Potrivit dovezilor istorice, strămoșul a ceea ce azi numim fier sau stație de călcat a apărut încă din secolul IV. Chiar dacă și înainte de această perioadă exista obiceiul călcatului hainelor, obiectul cu care se făcea acest lucru nu aducea deloc cu ceea ce cunoaștem azi. Așadar, abia în secolul IV au apărut primele modele de fier de călcat cu aspect și utilizare apropiate de ceea ce avem în prezent.

Se știe că chinezii utilizau un recipient de tablă, umplut cu cărbuni, care avea un mâner care permitea utilizarea sa chiar și când era fierbinte. Multe sute de ani mai târziu, Occidentul a început să folosească obiecte care aveau același scop ca un fier sau o stație de călcat. În secolul XV a apărut utilizarea în Europa a unor obiecte din marmură, sticlă sau lemn – care semănau mai degrabă cu un făcăleț, decât cu un fier de călcat – cu care erau întinse și călcate hainele.

Termenul de ”călcător” dat precursorului unui fier de călcat a apărut în secolul XVII. Aceste aparate erau din metal plin și erau încălzite în foc înainte de folosire pentru călcat. Ulterior, au apărut ”călcătoarele goale”, care erau umplute cu cărbuni, adică ceea ce chinezii făceau încă din secolul IV.

Primul fier de călcat electric a apărut în 1882, mai exact pe 6 iunie. Inventarea sa este atribuită americanului Henry W. Seely, care a și patentat invenția. În 1924, Joseph W. Myers a dezvoltat un fier de călcat cu termostat și în 1926 a apărut primul fier de călcat cu aburi, vândut de compania Elder Co., în New York.

Treptat, cele două modele de fiare de călcat au fost ”îmbinate” într-unul, pentru multă vreme singurele îmbunătățiri aduse fierului de călcat fiind numărul de găuri prin care erau eliminați aburii. De la una, s-a ajuns până la 60 de orificii prin care ieșea aburul. Compania Sears a plusat, ajungând la 70!

Treptat, avansul tehnologic a permis reducerea dimensiunii fierului de călcat, concomitent cu o creștere a performanțelor acestuia. În prezent, există zeci de producători la nivel mondial, cu sute de modele de fiare și stații de călcat, unul mai performant ca altul și una mai performantă ca alta. Iar prețul acestora a ajuns atât de mic, încât oricine își poate permite azi un fier sau o stație de călcat de o calitate mai mult decât decentă, la un cost rezonabil.

De exemplu, pe eMAG, găsiți fiare și stații de călcat la prețuri pornind de la 35 de lei, prețul a două pachete de țigări. O nimica toată, dacă ne gândim la utilitatea și la durata de folosință a unui asemenea electrocasnic.

Cât despre avantajele și dezavantajele fiecărui astfel de electrocasnic în parte, recte fier de călcat sau stație de călcat, depinde de frecvența cu care călcați, de volumul de haine călcate, de prețul pe care sunteți dispuși să-l investiți într-un fier sau o stație de călcat și așa mai departe.

Pentru persoanele care nu calcă foarte des și nu calcă volume mari de haine, un fier de călcat clasic este arhisuficient. Pentru cele care calcă pentru mai multe persoane și volume mai mari, atunci o stație de călcat este soluția mai potrivită.