TIMISOARA. Din timpuri de demult, catre sfarsitul lui Gustar si inceputul lui Rapciune, din bucatariile de la tara se ridicau niste mirosuri ce si-acum iti mangaie amintirile din copilaria petrecuta la bunici, in mandrele si frumoasele sate banatene.
Era perioada in care gospodinele pregateau, dupa retete pastrate cu grija din mosi stramosi, neasemuita zacusca, ce avea sa ne faca cu ochiul din spais peste iarna, din borcane asezate pe rafturi cu toata dragostea.
Cine tine la traditie, zilele acestea cu siguranta da o raita prin pietele din Timisoara ca sa cumpere cele trebuincioase.
Din reteta bunicii din Banat nu lipsesc vinetele, ardeii kapia, gogosarii, ceapa si bulionul, precum si o multime de mirodenii care dau o savoare aparte acestui deliciu culinar, cu care ne vom desfata papilele gustative la gura sobei, cand gerul va lovi naprasnic, iar fulgii de nea vor dansa pe la ferestre.
Plina de vitamine si gusoasa pana peste poate, zacusca de Banat poate fi preparata foarte usor si e nevoie doar de putintica rabdare, nicidecum de vreo experienta indelungata in pregatirea conservelor de iarna.
Va propunem mai jos una dintre retetele traditionale din secretele bunicii, asa cum se face ea in satele de ses din apropiere de Timisoara.
Costuri: Aproximativ 30 de lei (Acum in pietele din Timisoara, vinetele se gasesc la 2-2,5 lei/kg, ardeii si gogosarii intre 2,5 si 4 lei/kg, ceapa la cel mult 2 lei, iar o sticla de 1 l de ulei nu depaseste pretul de 10 lei)
Ingrediente pentru 10-11 borcane potrivite:
– 3 kg de vinete
– 2 kg de ardei rosii kapia si gogosari
– 1 kg de ceapa
– 1 litru de bulion
– 500 ml de ulei de floarea soarelui
– 1 lingura de sare
– 1 lingura de piper boabe
– 3-4 foi de dafin
– 3-4 aspirine clasice
– optional cateva lingurite de miere naturala
Modul de preparare:
Mai intai se coc vinetele, ardeii si gogosarii, apoi se indeparteaza pielitele si semintele (din ardei si gogosari). Odata curatate, se trec toate prin masina de tocat.
In acest rastimp, ceapa curatata si maruntita se pune cu uleiul intr-o cratita la foc mic si se amesteca pana cand devine aurie.
Atunci legumele copate si tocate se arunca peste ceapa, se adauga bulionul, sarea, piperul si dafinul si incepe operatiunea de omogenizare.
Toata cantitatea se fierbe la foc potrivit si se amesteca cat mai des cu o lingura de lemn, avandu-se grija sa nu se prinda de fundul cratitei.
Operatiunea de fierbere dureaza aproximativ o ora si jumatate si e gata atunci cand dare de ulei se ridica la suprafata.
La ultimul clocot se pun aspirinele zdrobite praf, pe post de conservant, si se amesteca foarte bine, pentru ca nu cumva zacusca sa se strice peste iarna.
Pentru a se evita orice arsura la stomac, multe gospodine pun si cateva lingurite de miere inainte de ultimul clocot, dar nu este obligatoriu.
Cand e gata, se ia de pe foc intreaga compozitie si se aseaza in borcanele spalate si uscate, apoi se fixeaza etans capacele. Borcanasele se pun apoi intr-un lighean in care s-au asezat niste paturi si se acopera, lasandu-le sa se raceasca in ritmul lor, pana a doua zi.
Asa-i ca nu e greu deloc sa faci o zacusca precum cea din spaisul bunicii?
Pofta mare!
Pareri
mai tu asta ce ai facut articolul si ai pus poze… sa te duci in puii mei ce pofta mi-ai facut de zacusca, dau in diabet, o simt
mersi de articol, serios, e facut special pentru mine, asa am simtit cand l-am citit
Sunt convinsă că, 95℅ din timișoreni, își cumpără zacuscă din magazin !!! Eheee, ce vremuri … Brandul ăsta, cu ,,bunica” , e total depășit ! Nu există comparație, între a face o zacuscă în casă și a mânca una, din comerț … ,,Doamnele” de azi, NU MAI VOR să facă nimic !!! Cunosc ,,n” cazuri !