Jucatorii de la Poli si membrii Asociatiei de suporteri Drukeria au oferit cadouri oamenilor necajiti din tot judetul

Nu toti semenii nostri se pot bucura, in tihna, in aceste zile, de apropierea Sarbatorilor de Iarna. Saracia, singuratatea, nevoile sau suferintele sunt tot atatea motive pentru care multi dintre romani parcurg aceste zile la fel de monoton ca oricare zi a anului. Exista, insa, oameni pentru care spiritul acestor sarbatori, spiritul minunii Nasterii Domnului Iisus Hristos, este sfant.

Din multul sau putinul lor, membrii Asociatiei de suporteri Drukeria, cu sprijinul clubului Poli, au ales sa daruiasca miercuri cadouri unor familii necajite din mai multe localitati din judet. Printre ele s-a numarat si Giulvazul, localitate in care Mos Craciunii au ramas impresionati de ce au vazut: multa, multa saracie, insa un suras din tot sufletul, atunci cand nevoiasii au primit pachetele.

Nicu, fotbalistul din Rudna

In saracia lucie in care-si duce traiul de azi pe maine, la Rudna, alaturi de parintii sai si alti 5 copii, Nicu a gasit bucuria doar in mingea de fotbal pe care o are de cand se stie. El le-a explicat fanilor de la Poli ca s-ar putea ca intr-o buna zi sa ajunga sa fie adulat pe stadionul Dan Paltinisanu. „Toata ziua nu face altceva decat sa bata mingea pe strada. Joaca si la scoala si acasa, numai fotbal are in cap„, explica mama baietelului de numai 10 ani. „Intr-o zi o sa apara si poza mea in ziare jucand pe stadion. O sa vedeti voi ca voi fi un mare atacant„, le-a spus Nicu, baietelul de doar 10 ani in timp ce-si dribla fratele de sapte ani mai mic.

A inteles imediat, de la Ioan Mera, ca trebuie sa fie adulat de suporteri, i-a dat ”craci” fratelui sau, apoi a pupat cu patos stema alb-violeta ce-i iesea de sub straturile de namol ale treningului cu Poli, nespalat de multa vreme, pe care Nicu-l poarta cu mandrie prin sat, primit in dar de la un alt consatean. Multumit de prestatia elevului sau, Mera i-a strans mana pustiului. Nu-l stia pe fotbalist de la televizor, pentru ca tatal lui e fan Steaua, dar a auzit pe ulitele din Crai Nou vorbindu-se despre fundasul Politehnicii si i-a multumit pentru cadouri.

Pixul, scaparea din mizerie

O alta casa, alt sat, Giulvaz, aceasi saracie si mizerie. In curte cinci tanci, de toate varstele asteptau cu zambetul pe buze ziua aceasta. Parintii lor nu le-au oferit decat un brad artificial care trona distrus in curte. O curte goala, namoloasa, in care pustii il asteptau pe Mos Craciun ca pe Dumnezeu.

Din casa un tip de 1 metru 80, tatal tuturor acestora, proaspat trezit din somn, desi era de mult trecut de miezul zilei, iese in pragul casei si le multumeste celor veniti sa-i aduca cadouri. Din pacate, pentru Mera si fanii Politehnicii, si el e tot fan Steaua, insa promite ca se va uita cu alti ochi la meciurile Politehnicii. O pustoaica, de doar 12 ani, cauta in plasele cu cadouri ceva care parca sa o scoata din mizeria in care parintii sai au aruncat-o. Nu o intereseaza portocalele, napolitanele, ci un banal pix.

Radiind de fericire, le arata celorlati frati cadoul primit: „In sfarsit pot si eu sa scriu la scoala„, le multumeste Alina celor care i-au luminat Sarbatorile. Si pentru a le arata celor care au cadorisit-o ca singura solutie de a iesi din mizeria in care n-a avut nicio vina ca s-a nascut, incepe sa le spuna acestora zeci de poezii. Ceilalti frati ai sai prind si ei curaj si impreuna canta colinda Mos Craciun. Va fi probabil primul si ultimul cadou pe care-l vor vedea in acest an. Vizita la Giulvaz se incheie, iar polistii pornesc spre alte sate sa ofere celor mai putin norocosi o clipa de bucurie, in ton cu sarbatorile care vin, sa le smulga un zambet si sa le insenineze zilele Craciunului si ale Anului Nou.

GALERIE FOTO!