Jucatorul RCM Timisoara, Andrei Mahu, un moldovean hotarat: Ma socot roman. Cum a lasat baschetul pentru rugby!

Andrei Mahu este din Republica Moldova, are o inaltime de 2,06 m si a facut baschet pana acum patru ani, cand a decis sa lase sala pentru terenul de rugby. S-a remarcat la Nationala U20, iar acum face parte din Nationala mare a tarii sale, alaturi de care a obtinut locul I la Campionatul European ENC, grupa 1B. A venit in Romania anul trecut pentru a juca la Farul Constanta si a ajuns sa evolueze in prezent pentru echipa de rugby, campioana a Romaniei, RCM Timisoara.

-Andrei, cum a inceput povestea ta cu rugbyul?
-A inceput dupa examenul de bacalaureat, cand trebuia sa trec la universitate. Eu pana atunci am facut baschet si mi-am propus sa merg la Universitatea unde era cea mai buna echipa de baschet. Am mers, insa un antrenor de la mine din orasul natal facea atunci echipa de rugby la Universitate si mi-a propus printr-o cunostinta sa incerc si eu.
-Cum ti s-a parut?
-In primele doua-trei luni m-am prezentat la antrenamente, dar nu vedeam nici un farmec, era un sport greu de inteles. Tavaleala, murdar, mi se parea urat, nu-mi placea deloc. Asta pana la primul meci, cand am luat o bataie buna si spiritul de razbunare m-a impins sa ma implic mai mult. Si de atunci fac rugby. Acesta e al patrulea an.
-Au fost momente cand ai regretat ca ai urmat drumul asta si ai renuntat la baschet?
-Deloc! Am ajuns sa joc la echipa campioana din Romania si fac totul cu placere.
-Cu baschetul cum a fost? Cum ai ajuns sa joci baschet?
-Baschetul m-a ales el pe mine. Eram cel mai inalt baiat din scoala si directorul, un om caruia ii port toata stima, era fan al tuturor sporturilor, m-a luat la baschet pentru ca m-a vazut asa, inalt. Era atunci o competie intre scoli. M-am descurcat si am ramas sa practic baschetul. Am jucat pivot, am practicat baschetul cativa ani si chiar am vrut sa merg mai departe, dar apoi am dat de rugby…
-Acum mai urmaresti meciuri de baschet? Ai fost la vreun meci al echipelor din Timisoara?
-Nu am fost, nu am apucat. De cand am inceput cu rugby-ul nu am mai jucat deloc baschet. Nici nu prea am timp, nici cu cine, s-a schimbat si cercul de prieteni…
-Cum ai ajuns sa joci rugby in Romania?
-Antrenorul Mircea Paraschiv care a fost la Farul, fiind si la echipa nationala de rugby a Moldovei si eu fiind convocat acolo, mi-a propus sa incerc sa vin la Farul. M-am gandit ca e o oportunitate buna sa fac un pas inainte si anul trecut am semnat cu ei, am jucat un an acolo iar dupa aceea am primit cateva oferte si am ales Timisoara.
-Te-a atras faptul ca este echipa campioana…
-A fost si acesta un motiv. Mi s-a parut o provocare sa vin aici. Orasul nu-l stiam. Dar m-am intalnit cu domnul Borzas, ne-am inteles, am acceptat si am semnat.
-Cum te-ai acomodat la Timisoara?
-Foarte bine, baietii sunt de treaba, este un colectiv unit, conditii sunt foarte bune…tot ce e neceasar pentru performanta. Sunt foarte multumit.
-Ti-ar placea sa te stabilesti in Romania?
-Nu stiu, am acolo familia, parintii, mai multe lucruri care ma atrag spre Moldova.
-Care este la tine acasa perceptia despre Romania?
-La noi, tara e impartita in doua, sunt cei care sunt atrasi de Romania si cei care resping ideea. Acestia din urma sunt insa cei care nu au fost niciodata in Romania. Pentru ca daca ar veni si ar petrece ceva timp aici, sunt sigur ca le-ar place. Eu am crescut intr-o familie de moldoveni, intr-un oras cu un procent mai mare de populatie rusa, dar nu a contat chestia asta. Chiar daca vorbesc fluent si rusa, eu ma socot roman.
-Ce iti propui in rugby pentru perioada urmatoare?
-Performanta! Deocamdata, abia am venit la Timisoara si vreau sa demonstrez aici, pe urma, vedem, nu vreau sa fac planuri. As vrea mai intai foarte mult sa castig si eu un titlu aici.