Am citit ca mai marii federatiei noastre de fotbal s-au gandit si au pus deja in miscare un mecanism care are drept scop sa depisteze, prin tarile dezvoltate fotbalistic, tineri care sa evolueze in echipele nationale de juniori la toate nivelurile. Atentia se indreapta, desigur, spre acei pusti care au o cat de mica legatura cu patria „muma”. O mama, un tata, o matusa de-a doua din partea unui unchi insurat cu o fata din poporul spaniol, francez, german, englez, italian, portughez , patagonez… ma rog… nu conteaza.
Mircea Sandu, omul cu ideea, ne zice ca baietii crescuti pe acele meleaguri ar veni la loturi cu alta mentalitate. Mai departe, dupa ce ar obtine cetatenia, acestia ar trebui sa se constituie in izvorul nesecat pentru nationala mare. Chestia este interesanta si nu este de lepadat numai ca…
Numai ca ma macina o intrebare. Daca un micut „romanas” ajunge sa se faca fotbalist „afara” cum ramane cu ceea ce se intampla „inauntru”? Prin aceasta strategie Mircea Sandu recunoaste, fara sa vrea, falimentul politicii federale in materie de copii si juniori. Daca luam de la altii, inseamna ca ce avem pe la noi prin casa este de proasta calitate.
Daca mergem cu logica mai departe constatam ca “fabrica” oficiala de fotbalisti nu functioneaza.
Ma intreb si va intreb cine este directorul acestei intreprinderi? Nu o fi cumva onorabilul domn Sandu? in 1994, sub domnia inegalabila a aceluiasi Sandu, nationala Romaniei scotea cea mai buna performanta din intreaga sa istorie, fara ca marele sef de institutie sa aiba vreun merit in cresterea unor fotbalisti ca: Hagi, Dan Petrescu, Gh.Popescu… etc. Copiii nascuti in acel an de gratie au acum 16 ani, exact varsta cautata acum. Domnu sef cine trebuia sa se ocupe de astia? Asta ca sa nu apelam la “marfa” altora.