Legatura nestiuta dintre cladirea Consiliului Judetean si a Prefecturii Timis si Podul lui Apolodor din Damasc

TIMISOARA. Doua constructii total diferite, o distanta in timp de aproape 2.000 de ani intre ele si totusi le leaga ceva cu adevarat uimitor. Vorbim despre cladirea impunatoare din Timisoara care adaposteste Consiliul Judetean Timis si Prefectura Timis si despre o constructie mareata din toate punctele de vedere, din acele vremuri, Podul lui Traian construit de Apolodor din Damasc, a carui ruina mai poate fi vazuta la Drobeta Turnu Severin, pe malul Dunarii.

Cuvantul cheie este ”varul hidraulic”.

Dam foarte putin timpul inapoi si aflam ca in anul 2013 s-a descoperit reteta straveche folosita de romani pentru constructia podului peste Dunare, intre 103-105. Ei bine, in baza acestei retete a fost identificat varul hidraulic, un stramos al materialului folosit de Apolodor din Damasc in ridicarea uneia dintre cele mai importante piese de arhitectura din acele timpuri – Podul lui Traian, pe care imparatul roman avea sa-si aduca trupele pentru cucerirea Daciei, care avea o lungime de peste 1 kilometru.

De ce ne referim acum la varul hidraulic? Raspunsul este cat se poate de simplu: fatada Palatului Administrativ din Timisoara, care adaposteste Consiliul Judetean Timis si Prefectura, a fost reparata tocmai cu acest var hidraulic, un material extrem de rezistent.

”S-au folosit materiale mai speciale la fatada Palatului Administrativ, vorbim de varul hidraulic, un material rezistent, dar si de mica, aceasta din urma dandu-i cladirii o stralucire aparte. In ceea ce priveste varul hidraulic, acesta este varul care intra in componenta mortarului roman sau unii il mai numesc beton roman. Este stramosul materialului care a fost folosit pentru construirea Podului lui Traian peste Dunare, un material foarte rezistent sub apa, in mediu umed. Pe uscat nu are niciun efect deosebit, dar in momentul in care avem umiditate atmosferica, el se intareste si devine tot mai rezistent”, a dezvaluit pentru opiniatimisoarei.ro, specialistul in constructii Sebastian Susaru, cel care a asigurat consultanta tehnica a acestei lucrari de amploare realizata de firma Constructim, castigatoarea licitatiei organizate de Consiliul Judetean Timis.

„Ce a fost greu a trecut deja. Acum asteptam sa ajunga piatra pe care o vom pune pe braul cladirii, care vine din Brazilia. In spate e finalizat, in interior la fel, vom mai avea doar o fatada. Vom avea fatada dinspre strada Filipescu iluminata special, urmeaza sa vina proiectoarele. Noi avem termen pana in vara anului viitor pentru finalizarea lucrarii, dar speram sa terminam pana la sfarsitul lunii ianuarie„, a spus pentru opiniatimisoarei.ro Lucian Perescu, directorul Constructim.

PALATUL ADMINISTRATIV TIMIS

Palatul Administrativ din Timisoara isi da jos, pentru prima data de la ridicare, haina cenusie si imbraca alta, mult mai luminoasa. Lucrarile la noua fatada au inceput in prima luna a anului trecut si se vor finaliza, potrivit presedintelui Consiliului Judetean Timis, Calin Dobra, la inceputul lui 2020.  Costa aproape 8 milioane de lei.

La fatada vechii cladiri a Palatului Administrativ, de-a lungul timpului, s-au facut doar interventii punctuale cand s-au luat masuri urgente de remediere a unor stricaciuni provocate de avarii izolate. Fatada n-a mai fost reabilitata din 1940, cand s-a construit.

Cladirea a fost resedinta rezidentului regal raspunzator de administrarea tinutului Timis (judetele Timis-Torontal, Arad, Caras-Severin si Hunedoara), creat in anul 1938, apoi sediul prefecturii Timis-Torontal.

Imobilul a fost destinat prin proiect si apoi executat pentru a functiona ca scoala de menaj, in perioada anilor ’30, fiind finantata de la bugetul de stat. Din cauza crizei economice din anii 1929 -1933, care a avut influenta asupra economiei Romaniei dar si asupra partii de vest a tarii, nu a putut fi terminat, a fost ridicat in rosu, acoperit si a stat nefinisat pana in anul 1938.

Odata cu infiintarea tinutului administrativ Timis si a numirii rezidentului regal in fruntea acestui tinut, se punea problema gasirii unui sediu adecvat acestuia, astfel s-a ajuns la solutia schimbarii destinatiei acestei cladiri, din scoala in Palat Administrativ. Fiind insa o cladire cu destinatie scoala, au fost necesare mai multe modificari in toata structura cladirii.

Reproiectarea cladirii, pentru a fi functionala ca sediu administrativ, s-a facut de renumitul profesor universitar de la Politehnica timisoreana, arhitectul Victor Vlad, in colaborare cu arhitectul Corneliu Liuba.

Lucrarile de reamenajare la cladire au inceput in anul 1938 si s-au incheiat la inceputul anilor ‘40. Asa cum ni se infatiseaza astazi, cladirea Palatului Administrativ este o constructie monumentala in stil modern.

In exterior dominante sunt insa elementele clasice, intr-o realizare cu materiale moderne. Cladirea impune prin proportii, volum si elemente decorative. Coloanele clasice cu capitel corintic decoreaza fatada, la care fusul este finisat in terasit, restul fiind lucrat in piatra artificiala.

Din orice parte ai privi-o, ti se arata maiestuoasa, reprezentativa, in care specificul national este pus in evidenta fara ostentatie intr-o judicioasa compozitie de volume simple, agrementate cu elemente plastice de origine locala.

De-a lungul timpului, cladirea a suferit o serie de modificari interioare prin recompartimentarea spatiilor si redistribuirea functiunilor, mentinandu-se profilul administrativ. in perioada anilor 1968-1989, cladirea a fost folosita si de catre Comitetul Judetean Timis al PCR si UTC, Uniunea Judeteana a Cooperativelor Agricole de Productie si Garzile Patriotice.

In prezent cladirea este folosita ca sediu pentru Consiliul Judetean Timis si Institutia Prefectului Judetului Timis, fiind in proprietatea publica a judetului Timis si administrarea Consiliului Judetean Timis.

PODUL LUI TRAIAN

Podul lui Traian a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei lui Traian, intre primavara anului 103 si primavara anului 105 in apropiere de orasul Drobeta Turnu Severin, in judetul Mehedinti. Scopul constructiei a fost de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian si a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei regelui Decebal.

Locul de construire a podului a fost ales cu pricepere, intr-un loc unde apele Dunarii, iesite din defileul Cazanelor, sunt mai linistite, iar albia raului, formata dintr-un pietris de consistenta tare, permite sustinerea greutatii podului. De asemenea, in locul unde s-a construit podul, latimea si adancimea apei erau favorabile unei asemenea constructii. S-a folosit o suprastructura din lemn fixata pe douazeci de stalpi din piatra legata cu ciment roman si caramida( aceastea din urma avand consistenta si soliditatea pietrii, fiind facuta chiar pe santier). De mentionat ca cimentul, dupa caderea Imperiului Roman de Apus, s-a ratacit in uitare fiind redescoperit peste aproximativ un mileniu. Pana de curand chiar formula acestuia era secreta, doar cu analize de laborator a putut fi descoperita compozitia exacta a acestui material-minune.

Stalpii aveau forma paralelipipedica si se aflau la aproximativ 56 de metri unul de celalalt. In ianuarie 1858 Dunarea a scazut atat de mult astfel incat Podul lui Traian a putut fi examinat de aproape, moment in care a fost descifrat un secret al construirii: in zidarie erau gauri in care fusesera asezate barne de stejar, conferindu-i astfel capacitate de absorbtie la socuri. Pentru a putea pune bazele podului de la Drobeta, romanii au deviat partial cursul Dunarii folosind albia unui afluent sudic care poate fi vazut si azi, in Serbia, la est de orasul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicati pe uscat. La constructia celorlalti s-au folosit cofraje din barne de stejar cimentate si sisteme de pompe. Pe Columna lui Traian se poate distinge o imagine stilizata a podului, cu mai putini piloni, dar in principiu conforma surselor scrise si care permite recunoasterea tehnicii de imbinare a lemnului si pietrei. Podul masura 1135 de metri lungime, acoperind astfel distanta de 1127 de metri dintre maluri, Danubiusul avand la mijloc adancimea maxima de 30 de metri.

Conform scrierii lui Cassius Dio podul avea aproximativ 18 metri inaltime si 12 latime, cat sa permita trecerea, ca pe uscat, a unei legiuni de cavaliere in mars.

La cele doua capete ale Podului, sudic (Pontes) si nordic (Drobeta), au fost construite arcuri de triumf, porti monumentale, expresie a maretiei si puterii romane imperiale. (Sursa: istorie-pe-scurt.ro)