Les latrine

In limba franceza, privata se numeste latrine adica toaleta, WC  sau chiar latrina. Am stat eu si m-am gandit daca o privata e latrina, atunci un privat e un latrin si uite asa m-am gandit eu ca omul de afaceri intreprinzator, adica privat, s-ar putea numi latrin.
Latrinul este intreprinzatorul de succes care are lantul de aur de doua degete, un mertzan sau un gip – nu mai nou de 8-9 ani – o taraba in piata la Badea Cartan, Iosefin sau 700, o nevasta grasa si fardata excesiv care vorbeste pitigaiat si nu in ultimul rand, are un cont in banca, mai tot timpul gol.
Latrinul nu plateste dari la stat, pentru ca se invarte, isi scoate contabilitatea – luna de luna – pe 0 (zero) sau chiar pe minus dar este cel mai mare si vehement critic al puterii, oricare ar fi aceasta, latrinul este – in opinia lui si numai a lui (eventual al nevestei, aia pitigaiata) – un expert in bugete, finante si/sau macroeconomie. Latrinul este cetateanul indignat de la spital, care injura sistemul sanitar si guvernul pentru lipsa de eficienta in colectarea taxelor si bugetarea corecta a spitalelor. Latrinul este cel mai intelept vecin de pe casa scarii si de la scara cealalta, el explica – invariabil – cu voce tare care ar fi solutiile iesirii din criza. Bineinteles ca latrinul s-a implicat in viata publica, aproape seara de seara apare la televizor si ne explica ce-ar face el daca ar fi la putere.
Latrinul a intrat, aproape pe nesimtite, in viata noastra publica si privata ba mai mult, atunci cand a inteles ca oamenii cu o anumita educatie se sfiesc sa-l puna la punct sau sa-l apostrofeze, atunci si-a arogat calitati de lider si a inceput sa ne conduca.
Cam asa arata evolutia latrinului pe scara socio-profesionala, tristetea mare este ca latrinul are dreptul, conform legii, sa se inmulteasca…