Trei locuri din Romania se numesc Piatra (ori Stanca) Dracului. Sunt incarcate de taine sumbre si marcate de intamplari inexplicabile.
Piatra Dracului din tinutul Neamtului ascunde o legenda infricosatoare, de care localnicii nu se indoiesc.
E imposibil sa o ratezi, daca mergi spre Durau, caci sta chiar in mijlocul apelor, la confluenta Bistricioarei cu Bistrita, in locul numit de localnici „Gura Largului”.
O stanca atat de inalta, ca nicio viitura nu a trecut peste crestetul ei, un monolit de care se izbesc valurile, fara nicio izbanda. I se spune „Piatra Dracului”, insa, parca pentru a mai imblanzi legenda nascuta in jurul ei, omul i-a fixat o cruce deasupra.
Chiar si asa, cei care ii stiu povestea, nu trec pe acolo fara sa-si „stucheasca” in san, privind piezis, sa nu fie cumva diavolul in preajma. si asta pentru ca piatra cu pricina cica si-ar schimba locul in fiece noapte, miscata de insusi seful Tartarului, potrivit realitatea.net.
Legenda spune ca sufletul oamenilor asa se inraise si credinta lor asa de tare se stirbise, ca Dracul s-a dus la Dumnezeu cu o cerere: „Nu-i vezi cat de netrebnici sunt, Doamne, ce trebuinta mai ai de ei? Da-mi-i mie!”, ar fi zis.
Iar Dumnezeu s-a invoit, cu o singura conditie: sa smulga o piatra sacra de pe varful Ceahlaului si, pana la cantatul cocosilor, sa o puna la Talpa Iadului.
Zis si facut. Tartorul a smuls piatra si a plecat cu ea spre taramul lui. Dar pe cand era deasupra apelor – desi inca nu se ivisera zorile – un cocos nu stiu ce vis avu ca s-a trezit si s-a pornit pe cantat (Diavolul ar fi acuzat mai apoi un siretlic al lui Dumnezeu, care trimisese o geana de lumina pe la ochii cocosului, dar cine sa-l dovedeasca!).
Cert e ca la cantecul rebel, dracul a dat drumul pietrei din maini si ea s-a rostogolit chiar acolo, in locul in care valurile celor doua rauri se ciocnesc.