Lupta de la Posada

Viorel Screciu

Asemenea stramosilor, fotbalistii nostri se ascund in paduri si de acolo incearca, evident, cu tot ce au la indemana, sa stavileasca iuresul adversarilor care, tot evident, ne coplesesc numeric. O imagine care imi apare acum cand echipele noastre au intrat sau intra in focul cupelor europene. Un campionat in care ierarhiile se stabilesc de ani de zile in afara terenului, cu mijloacele pe care le stim, nu are cum sa produca valoarea necesara confruntarii cu un adversar mai tot timpul superior din toate punctele de vedere. Din aceasta cauza nu ne ramane, asa cum scriam mai sus, decat sa ne baricadam si sa asteptam momentul favorabil in care sa „ciupim” ceva.

Dupa ce ca valoric stam prost, federalii,in urma deciziilor luate in ultima vreme, au reusit sa dilueze si mai mult competitia asta amarata. Scoaterea completa a Craiovei din circuit, retrogradarea Timisoarei, stoparea Bihorului si promovarea, pe criterii numai de ei stiute, a unor echipe de mana a doua sau a treia au contribuit la adancirea in mediocritate a „intrecerii” fotbalistice. Sa imi fie cu iertare, dar chestia asta numai competitie nu se mai poate numi. Condamnat la inferioritate de catre propriii conducatori, fotbalul nostru se scufunda din ce in ce mai rapid intr-o mlastina urat mirositoare.

Mirosul este atat de puternic incat iti muta nasul din loc si ajunge pana in…Argentina. Nationala tarii lui Maradona nu mai vine la Bucuresti pentru inaugurarea Marelui Stadion pentru ca selectionerul a fost dat afara si pentru ca jucatorii importanti au treaba la niste cluburi „anonime si anodine” cum ar fi Barcelona si Real. Sanchi! Problema este, cum spune prietenul Liviu, ca suntem tratati ca boschetarii din parc. Aia care miros urat si stau cu punguta la gura. Nu poti cere respectul altora atata vreme cat tu insuti nu te respecti. Sandu cauta acum inlocuitor. Culmea este ca Gica Popescu stia de doua saptamani ca argentinienii raman acasa. Suntem acum in situatia ostenilor lui Basarab care, ascunsi printre stanci, il astepta pe Carol Robert. Din nefericire acesta s-a razgandit si uite asa batalia nu se mai tine.

La Poli apele sunt inca tulburi.Pleaca Uhrin si se cauta antrenor. Am auzit ceva de Edi Iordanescu. Sper sa nu fie adevarat. Nu am nimic cu baiatul asta, dar in situatia data cred ca solutia cea mai valabila este Cosmin Contra. Raman la parerea ca in iarna, cand a fost inlaturat, s-a facut o greseala si o mare nedreptate. Poate o dregem acum. Ce zici, nene Iancule?