Macarons, cele mai iubite deserturi ale momentului . Unde au aparut prima data si cum le recunoastem pe cele originale?

In ultima perioada acest desert a castigat din ce in ce mai multa popularitate si a ajuns sa fie prezent in vitrinele marilor cofetarii, dar si in meniurile de nunta. Faimoasele prajiturele ne incanta privirea prin culorile vii si papilele gustative prin alaturarea de ingrediente rafinate.

Desi majoritatea considera ca ar fi un desert frantuzesc, originile acestei prajituri sunt destul de incalcite, asa cum ii sta bine unui reparat cu istorie. Se spune ca la baza acestui desert s-ar gasi dulciurile care erau preparate in Orientul Apropiat, unde pasta de migdale era folosita adesea ca ingredient principal. In Europa, ar fi aparut abia in Evul Mediu, fiind preluata de italieni de la arabi intr-o forma rudimentara insa, fara a avea culoarea si savoarea macaron-ului de astazi. Italienii ar fi imbunatatit reteta pentru ca apoi, in timpul Renasterii, celebrele macarons sa ajunga in Franta.

Conform legendei, aceasta prajitura ar fi fost prezentata la curtea regala franceza  in 1533, cu ocazia casatoriei  Caterinei de Medici cu ducele de Orleans, viitor rege al Frantei, Henric al II-lea, desertul fiind preparat de bucatarul de origine italiana al Caterinei de Medici.  Totusi, exista numeroase orase din Franta care isi disputa originea acestei prajituri delicioase.

Se pare ca acest desert a fost pentru prima data consemnat in secolul XVI de catre scriitorul francez Francois Rabelais. In secolul XVII apar si primele retete de macarons in cartile de bucate frantuzesti.

Fara sa stim cu exactitate ce popor a dat nastere cu adevarat acestui desert, putem afirma ca francezii l-au dezvoltat si au creat zeci de variante, care mai de care mai apetisante. Orasul Nancy din regiunea Lorena are chiar si o povestioara la baza careia sta ordinul de maici Dames du Saint-Sacrement, carora le era interzis consumul de carne. Se spune ca doua dintre calugarite au inceput sa prepare macarons, pentru ca erau hranitoare, apoi, cand ordinul s-a inchis, au comercializat dulciurile, maicutele ajungand sa fie cunoscute drept Surorile Macarons, in prezent existand chiar si o strada in Nancy care le poarta numele.

Un alt oras francez celebru pentru aceste micute delicatese este Montmorillon, unde exista chiar si un muzeu dedicat prajiturii, precum si cea mai veche brutarie unde se preparau macarons. Se spune ca reteta de macarons de Montmorillon a ramas neschimbata de 150 de ani.

In Amien se prepara inca din secolul XVI un macaron ceva mai diferit, cu miere, migdale si fructe. Acest desert a devenit emblematic pentru orasul Amien iar in 1992 a castigat Marele Premiu al Frantei pentru specialitati regionale in cadrul salonului de patiserie si cofetarie Intersuc .

Initial, macaron era un desert simplu, obtinut din zahar, pudra de migdale si oua, asemanator prajituricilor italienesti amaretti. In secolul XIX insa au inceput sa fie servite cate doua, alaturi de gem si diverse lichioruri, apoi intre ele fiind diverse umpluturi de gem, ganache, crema de unt, acest desert numindu-se gerbet sau macaron de Paris. Desi nu se considera creatorii macaron-ului, cand vine vorba de forma pe care o cunoastem astazi, aceasta este disputata de doi mari cofetari francezi: Claude Gerbet si Pierre Desfontains, patiserul celebrei cofetarii pariziene Ladurée, fondata in 1862 si care functioneaza si astazi, fiind vestita pentru delicioasele macarons.

A nu se confunda macaron cu un alt desert popular in mai multe tari, macaroon, o prajitura oarecum asemanatoare ca si ingrediente cu macaron, incluzand insa si nuca de cocos si avand un singur biscuit.
Citeste mai mult AICI