Mall-ul de altadata, de la capatul lui ’13’, la Timisoara. Ceasurile cu 7 melodii, vegeta ori blugii, vedetele Ocsko Piatz
TIMISOARA. In fiecare duminica dimineata, troleibuzele liniei 13 care legau centrul orasului de capatul cartierului Mehala erau pline ochi. N-aveai unde sa arunci un ac.
Inghesuiti unii in altii in ‘firul’ 13, prinsi de usi si chiar pe scari, iar de multe ori pe jos, timisorenii mergeau sa-si ia pentru cateva ore ‘ratia de occident’ din mall-ul de altadata: Ocsko Piatz.
Vorbim de talciocul Timisoarei care reprezenta la fiecare sfarsit de saptamana o adevarata evadare din comunism. Oamenii se grabeau nerabdatori sa cumpere marfa adusa din vestul Europei, camuflata printre vechituri adunate de prin casele batrane ale orasului, insirate pe foi de ziar, pe jos, in praful de pe terenul viran de la periferie.
Purtate pe brate, ascunse pe sub haine ori prin genti se gaseau cele mai ‘nepretuite’ lucruri care faceau din Ocsko Piatz a adevarata aventura a shoppingului, intr-o viermuiala continua, plina de descoperiri neasteptate, provenite din Germania, din Italia, Ungaria ori din fosta Yugoslavie.
Un simbol al capitalismului, blugii erau la mare trecere, iar cine prindea o pereche de Levi’s ori Rifle era in culmea fericirii. Oamenii n-apucau sa ii incerce, pur si simplu ii cumparau ‘din ochi’, plasau rapid banii si se pierdeau in multime.
„Doamne, ce bucurie era cand gaseam blugi. Erau unii italienesti, Rifle, eram in stare sa dam si-o leafa pe ei. Ii aduceau indesati in genti de voiaj si n-aveai vreme sa te tocmesti prea mult. Nici nu-i incercam, stiam cat port si ii luam. Mi-aduc aminte ca am dat odata pe o pereche aproape 2000 de lei, cand un salariu era cam 3000„, a povestit pentru opiniatimisoarei.ro o timisoreanca.
„Era o atmosfera nebuneasca acolo. Lume multa, praf cat incape vara, toti alergau din stanga in dreapta sa mai gaseasca ceva. Se cumparau de toate, tot ce nici nu visai vreodata intr-un magazin comunist. Gaseam cosmetice straine, creme de fata, farduri, deodorante, parfumuri. Aia era marfa de contrabanda, cum ii ziceam noi. Mai primeau unii timisoreni de pe la rudele din Germania in pachete ce nu apucau sa fie pradate de vamesi, iar oamenii mai faceau un ban aducandu-le in Ocsko si noi eram in culmea fericirii. Duceam rujurile acasa ca pe trofee„, a povestit o alta timisoreanca.
Zgomotul de multime in miscare era brazadat din cand in cand de cate o tiganca ce striga pe langa grupuri de tinere: ‘Avem antibaby, antibaby, daca vreti!’. Tipatul era insa scurt, pentru ca nu cumva sa ajunga la vreun militian in civil aflat prin preajma, dat fiind faptul ca anticonceptionalele erau interzise in acele vremuri.
Tot printre marfurile prohibite, care insa se gaseau din belsug in Ocsko, se numarau ceasurile. Erau la mare trecere in randul copiilor si tinerilor ceasurile Casio cu melodii, pentru care parintii ar fi dat oricat doar sa le faca odraslelor o bucurie.
Printre comerciantii de ocazie din piata de vechituri se aflau mereu multi sarbi.
„Plin era de sarboaice care ascundeau marfa cautata sub fuste, in san, la ele gaseai vegeta, tigari Vikend, guma de mestecat si ciocolata, era marfa din micul trafic de frontiera care se tot facea in anii comunismului aici la noi. Chiar nu ne mai uitam la etichete, habar n-aveam daca erau expirate au ba, ca toti ne grabeam sa le cumparam, asa ca n-aveau vreme sa se invecheasca„, ne-a explicat un timisorean trecut bine de a doua tinerete, un obisnuit al pietei.
Pe langa blugi ori gecile de blugi purtand marci celebre, timisorenii gaseau in Ocsko Piatz mult ravnitii adidasi ori pantofi de piele cu design modern. Culmea, la Timisoara, in anii ’80 se confectionau adidasi originali, cu 3 dungi, albi ca laptele, din piele fina, cu sireturi sau arici, insa toate perechile luau drumul exportului, iar furturile din fabrica erau aspru pedepsite.
„Imi aduc aminte de primii <pumasi> (n.r. pantofi sport Puma). I-am gasit in Ocsko. Inainte am mers cateva duminic la rand sa-i caut si a facut cheta toata familia ca sa adun banii pentru ei. Erau o mica avere. Cateva zile nu i-am incaltat decat in casa si dormeam cu ei in pat de bucurie„, ne-a relatat o alta timisoreanca.
Ocsko Piatz era locul in care pentru cateva ore, duminica, schimbai tara. Chiar daca Militia stia ce se intampla acolo, agentii inchideau ochii si adeseori se numarau printre cumparatori.
Ocsko Piatz, raiul hotilor de buzunare
Talciocul de la marginea Mehalei era mana cereasca pentru hotii de buzunare. Acestia se strecurau in inghesuiala din firobuze si se intreceau in taiatul gentilor cu lama. Nu lipseau nici din multimea din piata, unde erau atenti la cei nehotarati care se plimbau prea mult cu banii la ei printre negustori.
Actele si portofelele goale le aruncau apoi in curtea de la Oficiului Judetean de Reproductie si Selectie a Animalelor, aflat in imediata vecinatate a statiei firobuzului 13 de langa piata de vechituri.
„Era un adevarat ritual in fiecare luni dimineata pentru noi angajatii. Primul lucru pe care il faceam, cand ajungeam la serviciu, era sa ne ducem in curte, la gardul institutiei dinspre Ocsko, unde gaseam documentele si portofelele goale aruncate de hoti. Uneori erau cu zecile. Le adunam si le dadeam la sectorist sa-i caute pe oameni sa le dea inapoi„, ne-a povestit o fosta angajata a oficiului.
Ocsko Piatz din Mehala a mai supravietuit cativa ani si dupa 1989.
Pareri
100% adevărat ce scrie în acest articol. Eu mergeam vara la neamuri care stăteau pe Plugarilor. În fiecare duminică eram în Ocsko. Da, blugii erau între 1500 și 2500, pantofii sport de la 2000 în sus (Puma, Adidas) dar mai erau Simod, sârbești care erau buni și mai ieftini. Ceasuri, tricouri, pungi de plastic inscripționate cu diferite branduri occidentale, care costau de la 10 lei în sus….. Așa a fost. Câtă nostalgie când îmi amintesc acele vremuri…🤣
Anterior acestei locatii era piata in perimetrul din spatele spitalului Epidemic-Stadionul Progresul(UMT pentru cei mai tineri)
In spatele Spitalului Epidemic a fost piata in anii 60 si 70 (inainte nu cunosc), tot acolo peste saptamana se vindea cherestea acolo. La inceputul anilor 80 piata de vechituri s-a mutat in Piata Iosefin, peste cativa ani pe strada Mures (si nenumaratele stradute adiacente). In paralel a aparut piata din Mehala, nu stiu cand, sigur in 1985 functiona la greu. Apoi au venit in Timis prim-secretarii agreati de Ceausescu, Cornel Pacoste (care ura piata de vechituri, era locul unde comunismul nu exista) si Ilie Matei, si piata s-a inchis. A re-aparut timid in 1990.
Daaaa , o parte din copilaria mea am trait-o in Printul Turcesc , si duminica mergeam la Ocsko Piatz , asa ca sa vizitam piata , sa vedem ce a mai aparut in afara de ,,fisuri si helanci,, iar cu ocazia asta serveam repede 2-3 mici si o bere , asta asa pina la prinz …. nu inainte de a merge in Platz la Traian , la nemtoici la cafana la varice ,, a mica,, din Traian … faceau cea mai buna caffa din Timisoara , eu eram tare mindru sa merg cu trupa noastra , cu cei mari de care-mi aduc aminte cu mare drag de ei , toti au fost niste oameni minunati , seriosi si foarte corecti …. eu fiind mezinul trupei ! Dupa caffa mergeam acasa sa prinzim , asta fiind pe la ora unu …. si prima parte a zilei sa terminat , iar dupa masa mergeam din doua in doua saptamini , la Haide Poli ! Iubirea noastra fara margini ! Sa auzim numai de bine !
X-man ai dreptate, vremuri, vremuri!; De la acele vremuri multe s-au schimbat, din pacate in rau spre mult mai rau.
Pe vremea aia oltenii carau paine cu sacii din Timisoara in oltenia sa nu moara de foame,, ,nu aveau aere de sefi si nu invadasera Banatul…
Bravo!
Pe vremea aia ca si pe vremea asta oltenii vă vindeau capete de pește s@ deveniti mai deștepți dar tot prosti si fudui ati ramas.
VINMDEAU P DREAQ SARACHIILE !
Foarte corect, Hantzi
Dragilor, nu inteleg de unde atâta nostalgie, de unde atâta dramatism legate de piata de vechituri si de marfurile care se vindeau acolo in anii dinainte de ’89? ACUM in Timisoara si peste tot in tara, magazinele cu vehituri din occident au invadat orasele, iar pietele Flavia, Aurora sau Mehala atrag la fel de multi clienti, daca nu chiar mai multi ca atunci. Pietele de vechituri dateaza in marile orase ale Europei din secolele trecute nu sunt o descoperire autohtona, iar o plimbare la sfarsit de saptamana prin ele constituie un remarcabil remember al trecerii inexorabile a timpului.
Cum de unde? De la cei aproape 30 de ani mai putin cat aveam atunci.
Pentru ca de acolo puteai cumpara o multime de lucruri care sa-ti faca viata mai buna, de la haine si pantofi „la moda” (blugi, adidasi, etc) la Vegeta, ciocolata straina, guma de mestecat, casete audio si video, discuri cu muzica buna, scule, aproape orice. Erau lucruri pe care nu le gaseai altfel, preturi mai mari, dar era „la liber”, rareori ma duceam dupa ceva si nu gaseam. Asta in mare contrast cu comertul de stat, specializat in „nu este”. Si erau si lucruri second-hand, cam 50% din piata, unde, din nou, gaseai cam de toate. Din nou in contrast cu magazinele de stat. Era evenimentul saptamanii, intr-o lume cenusie, marcata de lipsuri si cu putine evenimente. La sfarsitul anilor ’80 pana si discotecile, oricum putine in oras, se inchideau una dupa alta, pentru „economie de curent”.
Tanti Geta , când pot sa vin la o ședință de bioenergie? Că mi-au apărut niște bube de la costumul luat de la second din ocsko.
Comunismul de cacat
Mai era si pe strada Mures piata cu astfel de marfa, in timpul saptamanii veneau sarbii cu marfa in iosefin, bisnitarii vindeau cafea ness si kent in zonele apropiate de shop (conti, cina, motel)
HANTZI esti un bou si sa pupi in fund toti oltenii impreuna cu tot neamul tau de labari;
De ce e bou mă? chiar asa era, la Timișoara se dădeau două pîini de persoană nu era rație și se căra în Oltenia cu sacul.
FANEEEEEE,ești un BOU și să ȚUCI în parcea dorsală pră toțî BANAȚĂNII șî neamul lor de mare caracter !Va făcut muica OLTENI?Bine că nu va făcut ceva lîngă gardul de la MEHALA !
Chiar nu are rost sa vă înjurați unii pe alții!In acele vremuri erau o mare bucurie ce găseam in,,Ocska,,!Și ,în plus, aproape totul era de CALITATE!Nostalgia nu este pentru acele vremuri ci pentru …bucuria acelor momente când găseai ceea ce căutai cu emoție și febrilitate!Și nu conta cine eram atunci;bănățeni,sau alții veniți din Oltenia,Moldova,Valea Jiului -ca mine!-…Conta bucuria de a găsi ceea ce căutăm ,care ne înfrumuseța viața sau ofeream bucurii altora:prieteni sau familie…
Altceva ar trebui sa ne preocupe și să ne pună pe gânduri:faptul că am devenit-noi OAMENII- mult mai Răi!!!Mai egoiști!Mai puțin…altruiști!Dovada e chiar în aceste comentarii!Daca nu ne place ce a postat altul,IMEDIAT…
…jigniri,atacuri,răutate!!!Oare,nu se poate altfel!!!???
prezentati denaturat denumirea piatei se numea ocsca piatz ocsca inseamna vechi deci piata de vechituri
Este adevărat, ocska înseamnă vechi, ieftin.
Dar piața se numea Ocsko.
prima astfel de piata a fost organizata la Pad.Verde , pe strada de pe langa epidemic ,acolo-i adevaratul „Ocsko” ,dar asta afost demult cand Timisoara era oras al florilor si al…..banatenilor ,era perioada de inceput al exodului
esti un idiot ….asta ai inteles tu? ce kkt are acea perioada cu comunismul? esti constient ca de nu exista comunismul tu 100% nu te nasteai !!!!
pai ma jane, nu gaseai nimic in magazine din cauza comunismului, daca erau magazinele pline cu de toate, nu mai era asa populara piata de vechituri.
„esti constient ca de nu exista comunismul tu 100% nu te nasteai” legat de asta, zici de parca comunismul ii tac-su
Ócska piac ca să fie mai corectă denumirea 😉
…De antibebi de gabori și de alba- neagra, nu se amintește nimic….
Despre spray-urile umplute cu apa, ca sa para de greutatea corecta, nimic?
plus casete audio inregistrate cu noutati.