Mariana Cernicova
Tot mai multe evenimente, in ultimele zile, sunt dedicate oblojirii mandriei ranite a Banatului. O fi criza, o fi rau, or fi fiind sumedenie de falimente (personale sau de firme), dar chiar asa rau s-o ducem? Cine suntem, de unde venim, incotro ne indreptam? Suntem, de pilda, aceia care, in urma cu 160 de ani, in plina criza economica (e ceva nou sub soare?), cu o viata industriala plapanda, cream prima camera de comert pe teritoriul Romaniei de azi. Meritele sunt ale curtii imperiale vieneze in primul rand. Dar daca aici n-ar fi fost sol propice, ideea ar fi rodit cat o samanta pe piatra stearpa si s-ar fi irosit ca atatea alte inceputuri. Suntem aceia care, cu 92 de ani in urma, dezbateam daca sa avem, postbelic, monarhie ungara, sarba, republica independenta sau sa ne unim cu Romania. Suntem aceia care, cu 90 de ani in urma, am urnit – invatamantul superior tehnic, care sa dea imbold nou industrializarii Banatului. Suntem aceia care au reusit sa pastreze, peste ani, zestrea multiculturala in splendoarea ei, chiar in pofida politicilor nivelatoare ale regimurilor care s-au perindat. Suntem aceia care, in urma cu 20 de ani, am spus primii, cu voce tare, „nu” unei directii anti-umaniste in politica romaneasca. Suntem cei care am fortat cat s-a putut, fara sa incalcam legile, politici de cooperare transfrontaliera. Cu toate riscurile, am mentinut, spre pilda, caile dialogului cu Serbia chiar in conditii de embargou international si am facut pasii mici in colaborari culturale macar, daca in schimburi economice si politice n-am putut face, aproape un deceniu, mare lucru. De acolo venim. Dintr-o traditie de deschizatori de drumuri, de exploratori ai unor solutii noi, de fidelitate fata de valorile proprii. De dialog pasional, dar la finalul caruia solutiile sunt pragmatice si au termen lung de valabilitate. Cascada de aniversari din aceasta perioada, serile banatene, expozitiile din rezervele muzeale, cartile propuse publicului, in abundenta, toate sunt menite sa reconfirme faptul ca Banatul este nu doar un loc, o provincie istorica distincta, ci si un brand atractiv, o garantie pentru oricine s-ar apropia de oamenii zonei si de cultura lor spirituala si materiala. Cu cat mai confuza, mai stranie si mai discontinua este politica de la Bucuresti (din ce in ce mai istovitor si mai contra-profitabil de urmarit), cu atat mai tare se strang randurile in jurul valorilor locale. Nu ne putem mandri, probabil, cu prea multe realizari nationale in ultima vreme. Nu putem relationa cu efemerele propuneri de brand de tara (turistice, culturale, economice sau de alta natura). Dar cu faptul ca suntem si ramanem banateni – da!
Tot mai multe evenimente, in ultimele zile, sunt dedicate oblojirii mandriei ranite a Banatului. O fi criza, o fi rau, or fi fiind sumedenie de falimente (personale sau de firme), dar chiar asa rau s-o ducem? Cine suntem, de unde venim, incotro ne indreptam? Suntem, de pilda, aceia care, in urma cu 160 de ani, in plina criza economica (e ceva nou sub soare?), cu o viata industriala plapanda, cream prima camera de comert pe teritoriul Romaniei de azi. Meritele sunt ale curtii imperiale vieneze in primul rand. Dar daca aici n-ar fi fost sol propice, ideea ar fi rodit cat o samanta pe piatra stearpa si s-ar fi irosit ca atatea alte inceputuri. Suntem aceia care, cu 92 de ani in urma, dezbateam daca sa avem, postbelic, monarhie ungara, sarba, republica independenta sau sa ne unim cu Romania.
Suntem aceia care, cu 90 de ani in urma, am urnit – invatamantul superior tehnic, care sa dea imbold nou industrializarii Banatului. Suntem aceia care au reusit sa pastreze, peste ani, zestrea multiculturala in splendoarea ei, chiar in pofida politicilor nivelatoare ale regimurilor care s-au perindat. Suntem aceia care, in urma cu 20 de ani, am spus primii, cu voce tare, „nu” unei directii anti-umaniste in politica romaneasca. Suntem cei care am fortat cat s-a putut, fara sa incalcam legile, politici de cooperare transfrontaliera. Cu toate riscurile, am mentinut, spre pilda, caile dialogului cu Serbia chiar in conditii de embargou international si am facut pasii mici in colaborari culturale macar, daca in schimburi economice si politice n-am putut face, aproape un deceniu, mare lucru. De acolo venim. Dintr-o traditie de deschizatori de drumuri, de exploratori ai unor solutii noi, de fidelitate fata de valorile proprii. De dialog pasional, dar la finalul caruia solutiile sunt pragmatice si au termen lung de valabilitate. Cascada de aniversari din aceasta perioada, serile banatene, expozitiile din rezervele muzeale, cartile propuse publicului, in abundenta, toate sunt menite sa reconfirme faptul ca Banatul este nu doar un loc, o provincie istorica distincta, ci si un brand atractiv, o garantie pentru oricine s-ar apropia de oamenii zonei si de cultura lor spirituala si materiala.
Cu cat mai confuza, mai stranie si mai discontinua este politica de la Bucuresti (din ce in ce mai istovitor si mai contra-profitabil de urmarit), cu atat mai tare se strang randurile in jurul valorilor locale. Nu ne putem mandri, probabil, cu prea multe realizari nationale in ultima vreme. Nu putem relationa cu efemerele propuneri de brand de tara (turistice, culturale, economice sau de alta natura). Dar cu faptul ca suntem si ramanem banateni – da!
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
