Miscarea „anti”

Suntem prizonierii mentalitatii nationale. N-am reusit, la mai bine de doua decenii de la Revolutie, sa iesim din tiparele ”anti”, chiar daca, la polemica, cel mai bine cotat post de televiziune este unul care si-a propus sa stimuleze formarea unei generatii ”Pro”. ”Jos!” ”Huo!” ”Afara!” ”Demisia!” Suna cunoscut? Desigur. Uneori ma tem ca primele cuvinte pe care le vor invata pruncii de pe meleagurile mioritice nu vor fi ”ma-ma”, ”pa-pa”, ”ta-ta”, ci ”huo” si … mi-e jena sa reproduc ce se mai scandeaza pe la mitingurile de protest.

Prin sudul tarii, lupta politica s-a reluat recent cu pichetari de sedii de partide. Pe la noi – inca! – mai elegant, cu simpozioane si conferinte de presa inscrise in aceeasi logica, dar fara megafon. Opozitia politica nu e unita? Nici societatea civila nu sta mai bine. Unul dintre fostii lideri din balconul Revolutiei, la Timisoara, Lorin Fortuna incerca, deunazi, sa ”miste” constiintele din sfera civica, pentru o miscare de genul ”Carta 77” care sa se puna in apararea Constitutiei si sa cenzureze puterile din Romania, care se abat (uneori, evident, alteori – subtil) de la slujirea intereselor poporului.  O parte din argumente si din exemple nici n-ar fi de ignorat. Numai ca, dintr-o postura marginala fata de centrele de putere din Romania, asemenea initiative sunt, in cel mai bun caz, pretext de talk-show, nu declansatoare de revolutii.  Asta se vede cu ochiul liber, fara sa mai argumentam de ce. Pichetarile de sedii de partid – intr-un sezon rece si derutant, iarasi nu inspira prea multa incredere. Cat despre protestele spontane din timpul vizitelor oficialilor de la Bucuresti in teritoriu, ele nu au energia de a se transforma in decizii de genul celor din decembrie 1989.

Ne lipseste o generatie noua de lideri. De oameni coerenti, credibili, nesantajabili, cu mesaj clar, cu solutii pe intelesul tuturor. Nu tele-democrati, precum Dan Diaconescu, flamand de audienta si dornic sa interpuna intre sine si justitie mize de politician. Nu finantatori de sport, care, profitand de pasiunea drukerilor pentru fotbal, confisca stadionul si emisiunile sportive in interesul sporirii bunastarii lor financiare. Si nu epigoni, care sa mimeze doar noutatea prin faptul ca au nume si fete diferite de cele consacrate in anii 1990, dar nu si pe un limbaj, un stil si o gandire diferite. Din pacate, ”vechii” sunt, invariabil, tintele miscarilor ”anti”, iar pentru schimbarea de polaritate, pentru o miscare ”pro” catalizatorii se lasa cam mult (si cam de mult) asteptati.