Mitropolitul Banatului, despre campania electorala de la Timisoara: Sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne lumineze pe toti sa-i alegem pe cei mai buni oameni, pe cei mai credinciosi, pe cei mai iubitori de tara si de familie

TIMISOARA. IPS Ioan, mitropolitul Banatului, crede cu tarie in puterea tinerilor de a lupta impotriva traficului de droguri si face la randu-i tot ce ii sta in putinta sa le fie sprijin.

Despre cum Biserica ajunge sa tina pasul cu vremurile si sa devina o institutie cheie in combaterea consumului de stupefiante, dar si despre cum trebuie sustinuta de catre autoritati pentru a salva cat mai multi tineri din ghearele ‘mortii albe’, vorbeste mitropolitul Banatului intr-un interviu acordat opiniatimisoarei.ro.

In lumina a ceea ce pot face si autoritatile alaturi de Biserica in aceasta problema complexa, dar si in cazul altora ce privesc ajutorarea semenilor, mitropolitul Banatului a facut o serie de indemnuri si candidatilor aflati acum in campanie electorala.

Inaltpreasfintia Voastra, peste tot in Europa exista un curent, nu stiu daca pot sa-l numesc neaparat anticrestinism, dar e un curent progresist care indeamna spre ateism. In partea cealalta, avem Biserica Catolica, una care incearca din rasputeri sa se modernizeze, si avem si biserica Ortodoxa, care trece la randul ei prin furcile caudine ale schimbarii. Si una, si alta par de multe ori incremenite in trecut. Ce-i lipseste bisericii pentru a tine pasul cu vremea?

Nu ne lipseste nimic. Este un paradox. Numai ca legea lasata noua de Hristos si de Dumnezeu nu e o lege tocmita intr-un parlament. Legea bisericii noastre este o lege promulgata si data de Dumnezeu. Noi suntem o institutie divino-umana, deci suntem condusi prin Biblie, prin Evanghelie, adica de Dumenzeu prin cuvantul Sau, si, omeneste, biserica este condusa prin oameni. Stim foarte bine ca oamenii nu sunt toti facuti intr-o linie tehnologica, toti la fel. De aceea, nu spun ca ne lipseste ceva. Ceva care sa spunem, daca am avea eu stiu ce, ar fi altfel. Singurul lucru de fond pe carre il simtim noi ca lipseste este rugaciunea. Orice schimbari care se fac in biserica, daca nu se fac in duhul Evangheliei si al rugaciunii poate sa duca intr-o alunecare a bisericii intr-o parte sau alta. Drumul bisericii este drumul crucii lui Hristos, foarte ingust. Nu avem voie sa facem un pas nici in dreapta, nici in stanga. Cel mai mult duce azi lipsa biserica de rugaciune. De aceea, indemnam mereu la rugaciune, unde fiecare isi gaseste locul lui in relatia directa cu Dumnezeu. La Dumnezeu nu trebuie sa te inscrii in audienta! Niciodata nu vei fi tinut la usa lui Dumnezeu. Oriunde ai fi, la biserica, pe drum, in masina sau in casa ta, poti sa vorbesti cu Dumnezeu.

Sunt multi tineri care isi petrec timpul pe retelele de socializare, pe internet. Cum incearca Biserica sa-i atraga… in Biserica pe tineri?

Avem mai ales nevoie de tineri in Biserica. Daca de la o anumita varsta oamenii se indeletnicesc cu rugaciunea, noi trebuie sa transmitem mai departe duhul lui Hristos si al bisericii prin tineri. De aceea, si in cuvantul pastoral de Pasti, m-am adresat in special tinerilor, si i-am indemnat sa se lupte cu “moartea alba” si sa se salveze, si pe ei, dar si pe prietenii lor.

Anul trecut, in Timisoara am avut un numar de peste 6.000 de tineri din 29 de tari. Aceasta intalnire nu am facut-o strict teologica. Au fost elemente de istorie, de cultura si de teologie, dar o zi am acordat-o discutiilor despre traficul de fiinte umane si de droguri, si le multumesc celor de la Ministerul de Interne si al Justitiei care ne-au delegat oameni care au vorbit cu tinerii despre acestea. Eu sunt sigur ca niciunul dintre cei 6.000 de tineri prezenti aici nu au fost ‘muscati’ de acest “Sarpe Alb”. Si ei, la randul lor, au devenit vectori si i-au protejat pe prietenii sau fratii lor de acesta.
Le-am spus de atatea ori si profesorilor de Religie sa rupa cateva clipe din ora si, pe langa predarea materiei din programa scolara, sa faca si ‘religia momentului’. Aceasta este una dintre marile provocari ale Bisericii. Trebuie sa contracaram acest curent care, din nefericire, vine dinspre Vest. Noi, dupa ‘89, pe buna dreptate, am privit cu mult interes spre Vest si spre valorile occidentale, si sunt multe si importante, dar sunt si nonvalori. Si nu stiu cum se face ca nonvaloarea, neghina rasare si in mijlocul drumului, dar bobul de grau nu rasare decat in pamant.

Sunt multe voci care spun ca Biserica nu ar trebui sa primeasca bani de la bugetul national sau local. De ce are nevoie Biserica de banii acestia si ce face cu ei?

Nu vreau acum sa ne ducem un secol si jumatate in istorie, cand bunurile Bisericii au fost nationalizate. Ganditi-va ca, in Tara Romaneasca si in Moldova, aproape o treime din pamant era al Bisericii si nu era luat cu japca. Stefan cel Mare, cand ctitorea o manastire, imediat o si inzestra cu padure, cu teren, cu helesteu de peste, ca sa se poata descurca. Dar asta e istorie. Am stat in urma cu ceva timp de vorba cu un ministru si am abordat problema intrajutorarii oamenilor nevoiasi. Mi-a spus atunci ca dintr-o suta de lei pe care Guvernul ii aloca asistentei sociale, doar 30 de lei ajung pe masa saracului, restul de 70 de lei se consuma pe directori, contabili, masini sau chirii. Atunci am discutat cu el ca un procent din buget sa fie acordat Bisericii pentru a-l gestiona. Primim anumite fonduri pentru restaurarea unor biserici si niciodata nimeni nu a descoperit cazuri de deturnari de fonduri la Secretariatul de Stat pentru Culte, insitutie care e supusa controlului Curtii de Conturi. Deci preotii nostri sunt in stare sa justifice cheltuirea banilor pentru destinatia pentru care au fost dati, atunci de ce nu ar fi in stare sa justifice bani chetuiti, bineinteles cu acte, pentru a cumpara o caruta de lemne pentru o femei vaduva sau sa platesca o factura la curent sau incalzire pentru o familie cu multi copii si fara posibilitati materiale? Pentru asta, statul nu ar trebui sa mai plătească pe cineva, o pot face preotii. Si eu, cand am venit aici, nu am inceput repede sa zidesc o biserica. Toata lumea se astepta la asta. Ci am cumparat cateva case pentru familiile unor oameni aflati la inchisoare.
Ca sa concluzionez, Biserica nu are in planul ei, nu are nicio tinta de a se imbogati! Vrem sa ajutam acolo unde putem si unde e nevoie. Nu cred ca e vreo institutie in tara asta care sa cunoască mai bine ca Biserica, ranile acestui popor. Ii rog pe cei care ne judeca sa ia seama si sa-l intrebe pe un preot care a primit un ban de la primarie sau de la guvern ce a facut cu el.

Cine v-a ajutat cel mai mult sa-i ajutati pe altii aici, in Banat?

La venirea mea aici, foarte multe biserici si manastiri erau in suferinta. Nu primeau bani de la guvern sau de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Nu ii judec pe cei care au fost inaintea mea, dar nici nu cred ca au fost în cele mai apropiate relații cu lumea laica, sau cu parlamentarii, ca sa spun așa.. pe fata. Problema e ca nu doar Biserica nu a fost ajutata, și cred ca si dumneavoastra ati observat ca in Banat, in ultimii 30 de ani, investiile guvernamentale au fost foarte-foarte jos. Si asta in conditiile in care toată lumea stie ca dupa Bucuresti Ilfov, Timisul contribuie cel mai mult la bugetul statului.
Din cate m-am uitat eu in urma, niciodata reprezentarea politica de aici nu a fost la guvernare. Domle’, nu a fost! Asta reprezinta una dintre parghiile si relatiile democratiei. Desi banii ar trebui sa se imparta uniform, in toate judetele țării, si oamenii politici pot avea partea lor de subiectivism.
Nu sunt mahnit ca banii din impozitele si taxele timisenilor s-au dus la judetele mai sarace, trebuie sa avem si principiul acesta al solidaritatii, dar unui judet ca Timisul, unul dintre motoarele economiei tarii, trebuie sa-i dai si lui. Acum, in ultimii trei ani, am avut o reprezentare foarte buna la nivel de guvern si parlament. Nu imi aduc aminte ca Banatul sa fi avut un presedinte al Camerei Deputatilor, cum este domnul Alfred Simonis. Tot in aceasta perioada am avut un prim ministru, e drept pentru putin timp, dar care acum e ministru la Transporturi, domnul Sorin Grindeanu. Eu stiu sigur ca cei doi au mai spus pe sus: <Mai, fratilor, din bugetul de stat prea putin dam prin partile acestea>. Si asa zic eu ca sa face ca au aparut investitii de miliarde care sunt la ora actuala in diferite stadii.
In 2015, cand am venit aici in Banat, am reusit sa convigem la Bucuresti sa se faca un institut oncologic in Timisoara. Abia acum, dupa atata timp, domnul Simonis a reusit sa ‘rupa’ o suma importanta de la Bucuresti, de 200 de milioane de euro, pentru a se construi acest institut, si pe aceasta cale ii si multumesc. Domnul Simonis nu a fost unidirectional, si nu a zis ajut numai Biserica sau numai partea laica. A fost un om de echilibru si a recunoscut rolul Bisericii in stat si in societate, si, cu ajutorul lui, am reusit sa primim fonduri si am cumparat acest complex de langa Mitropolie, unde in fosta cladire a inspectoarului va fi o gradinita, iar in cea a scolii va fi ori un spital de recuperare, ori o scoala.

Peste 3 saptamani vor fi alegeri pentru Parlamentul European, dar si alegeri locale. Se spune ca in Biserica nu e loc de politica. Ce le transmiteti celor care sunt scarbiti de politica si de politicieni?

Grea intrebare… Grea intrebare mi-ati pus. Daca nu mergem la vot, pierdem prin nepasare. Dacă nu iti pasa, de ce la coltul strazii cartesti? De aceea, eu ii indemn, nu partinic, ci ii indemn sa se indrepte si sa mearga la vot. Nu e posibil ca din toti cei care sunt pe lista sa nu cunoasca pe cineva. Si apoi, mila lui Dumnezeu, chiar daca acum in campanie toti se contreaza, pe liniile cu adevarat importante pentru tara, politicienii au stiut sa aibe consens. Asa a fost cand am intrat in NATO, cand am intrat in UE. Sau chiar acum, recent, a fost legea asta cu interzicerea jocurilor de noroc, nu stiu daca nu chiar domnul Simonis a initiat-o, ati vazut a trecut foarte ușor. Sau, tot zilele acestea, a trecut legea asta mai aspra cu cei care consuma alcool sau droguri si se urca la volan. Eu zic sa le dam o sansa. Si vorba aceea, ei mai vin prin comunitate si putem sa-i tragem de mâneca, daca nu fac ce spun.
Sa ne rugam bunului Dumnezeu ca la aceste alegeri, 4-5 cate or fi anul acesta, sa ne lumineze pe toti sa-i alegem pe cei mai buni oameni, pe cei mai credinciosi, pe cei mai iubitori de tara si de familie.

Si celor care candideaza pentru diferite functii ce mesaj le transmiteti?

I-as ruga sa fie sinceri cu oamenii cand se duc la aceste intalniri electorale. Sa fie sinceri cu ei si cu oamenii. Si sa nu promita mai mult decat ceea ce se poate face! Dumnezeu sa-i intelepteasca si sa fie sinceri cu oamenii, si atunci oamenii vor avea din nou incredere in clasa politica.