Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae a transmis un mesaj de Craciun credinciosilor

TIMISOARA. La fel ca in fiecare an, mitropolitul Banatului, IPS Nicolae a transmis un mesaj  cu prilejul sarbatorii nasterii Mantuitorului. In Pastorala sa, inaltul prelat aminteste ca sarbatoarea Craciunului inseamna nasterea lui Hristos.

†  Nicolae

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TIMISOAREI SI MITROPOLIT AL BANATULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini si crestine har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos!

„ Va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).

Iubiti credinciosi si credincioase,

Bunul Dumnezeu, de la Care vine „toata darea cea buna si tot darul desavarsit”, ne-a invrednicit sa praznuim impreuna, cu bucurie si cuget curat, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care „a rasarit lumii lumina cunostintei”.

Aceste zile de praznic binecuvantat, luminate de razele stelei minunate, care i-a condus pe magii de la rasarit pana la leaganul Pruncului Iisus, inmiresmate de frumusetea negraita a cantarilor din randuiala sfintelor slujbe si impodobite de armonia inegalabilelor noastre colinde, ne indeamna pe toti sa ne deschidem sufletul ca sa straluceasca in el lumina cunostintei de Dumnezeu si sa intelegem ca, prin Nasterea Domnului, ni s-a deschis calea mantuirii.

In noaptea sfanta a Craciunului, cerul s-a unit cu pamantul, ingerii au vestit pastorilor din Betleem ca „s-a nascut azi Mantuitorul” si Fiul lui Dumnezeu, „intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria”.

Aceasta este cu adevarat marea taina „a dreptei credinte”, scrie Sfantul Apostol Pavel: „Dumnezeu s-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, …” (I Timotei 3, 16). Dumnezeu Atottiitorul, Dumnezeu Atotputernicul, cel vesnic si fara de sfarsit, cel nevazut si necuprins, se lasa cuprins si vazut in chip de om, si la „plinirea vremii” se face intru toate asemenea noua, afara de pacat. Talcuind aceasta taina mai presus de intelegerea noastra, Sfantul Grigorie Teologul spune ca, prin intrupare, „Fiul lui Dumnezeu a ramas ceea ce era (adica Dumnezeu) si s-a facut ceea ce nu era (adica om)”, fiind acum Dumnezeu-om.

Dreptmaritori crestini si crestine,

Planul cel din veci al lui Dumnezeu, de mantuire a lumii, se descopera in Sfintele Scripturi, inca de la creatie. Cartile sfinte ale Vechiului Testament  au pregatit omenirea sute si mii de ani pentru intruparea Mantuitorului, Care sa-l salveze pe om din robia pacatului si a mortii si sa-l repuna in demnitatea de faptura a lui Dumnezeu. in acest sens, Sfantul Atanasie cel Mare scrie asa de frumos ca „Fiul lui Dumnezeu s-a inomenit, ca pe om sa-L indumnezeiasca”, adica sa-l repuna in calitatea de fiu al lui Dumnezeu prin har.

Opera de pregatire a lumii si de mantuire s-a implinit astazi, cand Fiul lui Dumnezeu se naste din Sfanta Fecioara Maria, in Betleemul Iudeii. De aceea, putem exclama si noi, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel ca, „la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea” (Galateni 4, 4-5).

Momentul intruparii Mantuitorului a produs o stare de bucurie nemaiintalnita vreodata. „Cerul si pamantul in cantari rasuna / ingerii si oamenii canta impreuna: Hristos se naste, Domnul coboara / ingerii canta / Magii il adora /”, se aude in aceste zile de binecuvantata sarbatoare, cand toata suflarea crestineasca vesteste prin stravechile colinde „ca s-a nascut Domn frumos / Numele Lui e Hristos”. „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” psalmodiau ingerii in noaptea sfanta a Nasterii Domnului. Pastorii din Betleem si imprejurimi, dupa ce s-au inchinat in fata ieslei Nasterii, au vestit tuturor „cuvantul lor despre acest Copil” (Luca 2, 14 si 17), magii veniti din Rasarit cu daruri scumpe, ca reprezentanti ai tuturor popoarelor dornice de mantuire, „s-au bucurat cu bucurie foarte mare” (Matei 2, 10).

Batranul si dreptul Simeon, care de multi ani astepta „mangiierea lui Israel” (Luca 2, 25), a fost rasplatit cu cinstea de a-L tine in brate pe Pruncul Iisus si de a vesti lumii „mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor”, iar proorocita Ana, „in varsta de optzeci si patru de ani si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni, vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuirea in Ierusalim” (Luca 2, 30-31 si 37-38). Asa a inceput inegalabila opera de propovaduire a invataturii despre mantuire catre toti oamenii, infaptuita de apostolii si ucenicii Domnului, pana la marginile pamantului. Mesajul mantuitor este subliniat in chip minunat de catre Sfantul Apostol Pavel, care scria ucenicului sau Timotei: „El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor, iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea prin Evanghelie” (Timotei 1, 9-10)

Dragi frati si surori in Hristos Domnul,

Sfanta „aratare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la plinirea vremii”, o sarbatorim cu totii in aceste zile binecuvantate, asa cum prevestea inainte cu multe secole Psalmistul (Psalmul 71, 10-11). Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos sau a Craciunului ne cheama la mantuirea sufletului, la bucurie si la pace, la smerenie, la puritate sufleteasca si la dragoste fata de Dumnezeu, la alinarea suferintelor, lipsurilor si a nevoilor semenilor nostri. si astazi, ca si acum doua mii de ani, multi oropsiti isi traiesc viata de pe o zi pe alta, cautand un loc pentru adapost si o bucata de paine. Daca Dumnezeu, din dragoste fata de noi, S-a smerit pe sine si a luat chip de rob, spre a ne readuce la starea paradisiaca pierduta prin pacat, se cuvine ca si noi sa-I aratam, prin viata, credinta si faptele noastre, ca suntem vrednici de iubirea Sa si ca, in sufletul nostru, arde candela nadejdii, a rugaciunii curate, a dragostei si milei fata de suferinzi si flamanzi, de tinerii fara serviciu, de orfani si de vaduve, de varstnicii singuri si de bolnavi, daramand barierele indiferentismului, ale egoismului si mandriei, ajutand „pe cei cu duhul umilit si imbratisand pe cei cu inima franta” (Isaia 57, 15). Procedand asa, sarbatoarea sfanta a Craciunului nu se reduce la petreceri si mese imbelsugate, la purtarea unor haine scumpe, la impodobirea caselor si a localitatilor, la intalnirea cu familia si cu prietenii, ci devine o sarbatoare a sufletului care-L cauta pe Dumnezeu. Astfel ea pune un inceput al mantuirii si al bucuriei vesnice la care ne cheama Biserica: „Veniti sa ne bucuram in Domnul, propovaduind taina ce ne sta in fata. De acum, zidul cel despartitor cade, sabia de foc se indeparteaza, heruvimul nu mai sta de paza la pomul vietii, iar noi suntem partasi ai dulcetei celei din rai, de la care prin neascultare ne-am indepartat” (Vecernia Nasterii Domnului).

Cu aceste ganduri si simtaminte va urez fiecaruia sarbatori binecuvantate si rog pe Pruncul minunat nascut in Pestera Betleemului sa reverse peste noi toti, belsug de daruri duhovnicesti, sanatate, pace si intru toate buna sporire.

† Nicolae

Arhiepiscop si Mitropolit