Monografia Cerneteazului: despre istoria locului, oameni si grai intr-o carte de suflet

TIMIS. Ce secrete poate ascunde un sat de langa Timisoara, cum vorbesc oamenii locului si ce superstitii au? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care putem gasi raspuns, rasfoind cartea Cerneteaz. File de istorie banateana.

Scoala noua din Cerneteaz a fost neincapatoare pentru cei aproximativ trei sute de localnici, fii ai satului, invitati, veniti sa ia parte la acest eveniment.

Aflat la portile Timisoarei, Cerneteazul a avut o istorie foarte bogata, dar care n-a fost niciodata culeasa, sistematizata si pusa in valoare printr-o lucrare de acest gen. Sonia Seracin, care a fost profesoara de istorie la Timisoara, provine dintr-o veche familie din Cerneteaz. La pensie, s-a reintors „acasa” si a decis sa adune tot ceea ce a reusit sa afle in decursul anilor despre satul natal.

Eforturile sale au prins contur si cu ajutorul lui Gabriel Baici, un alt cernetezean extrem de pasionat de istoria locului, care s-a ocupat de documentare, dar si cu sprijinul familiei care a ajutat-o pe profesoara sa puna manuscrisul intr-un format atragator.

Cartea a vazut lumina tiparului cu sprijinul Asociatiei Pro Cerneteaz, care militeaza pentru promovarea acestui mic sat banatean.

Istorie scoasa la lumina

Prezentarea cartii a fost facuta de profesorul Ioan Munteanu, cel mai important istoric al Banatului in viata, care a ghidat-o pe Sonia Seracin in alcatuirea lucrarii. „Le-a daruit locuitorilor din Cerneteaz o carte valoroasa, care reprezinta un compendiu al vietii si activitatii din aceasta asezare. Lucrarea este deosebit de documentata din punct de vedere stiintific. Este o lucrare originala in totalitatea ei, in care interventiile personale ale autoarei in nararea continutului da farmec aparte textului, da credibilitate celor scrise”, a spus istoricul.

Un alt invitat de marca a fost scriitoarea Aquilina Biraescu, fiica a Cerneteazului. „Sunt putine satele din Romania care au asa ceva. Asemenea lucrari stau la temelia istoriei noastre. Este foarte importanta nu numai pentru Cerneteaz, este importanta pentru Banat in general”, a spus aceasta. Ea a felicitat si Asociatia Pro Cerneteaz pentru contributia adusa, dar si pentru ca s-a implicat in salvarea podului din Cerneteaz, indemnandu-i sa continue in aceeasi nota si sa promoveze includerea bisericii din localitate, in lista monumentelor istorice. „Este pictata de Ioan Zaicu, ar merita sa fie declarata monument istoric” a spus scriitoarea, si a incheiat: „Le multumesc sarancezenilor si cernetezenilor ca m-au recuperat”.

Banatul, „patria mea restransa”

La lansare a fost prezent si Viorel Marineasa, editor care a contribuit la publicarea a zeci de monografii de localitati. „Doamna Sonia Seracin reuseste sa introduca, pe langa aceasta rigoare, un ton colocvial, placut, lipsit de morga, un mod de a povesti aceasta istorie a satului, care suna bine la ureche si se indreapta catre suflet, iar acest lucru nu este deloc putin, pentru ca de multe ori avem de-a face cu monografii destul de rigide”, a spus acesta. El le-a spus  celor prezenti ca „Sever Bocu, vorbea despre Banat ca despre „patria mea restransa” si tot o portiune din aceasta patrie o reprezinta satele si comunele noastre. Cerneteazul este in primul rand bucatica dumneavoastra de patrie”.

De ce asa de tarziu o monografie a Cerneteazului? Viorel Marineasa a avut o explicatie. „Banatul are una din cele mai solide traditii in privinta asta (monografismului – nr). In perioada comunista asemenea intreprinderi au fost stopate. Ele au mai iesit firav si pe vremea comunismului, circulau scrise de mana sau dactilografiate. Autoritatile vremii nu erau indemnate sa faca asa ceva. Din mai multe motive. O data, asemenea intreprinderi, lucrari, puteau arata oamenilor ca viata lor n-a inceput odata cu comunismul, ci de fapt are radacini mult mai adanci, de care trebuie sa se tina seama, si probabil ca o serie de adevaruri incomode din trecut nu ar fi placut celor de la putere. Pe de alta parte stiti foarte bine politica agresiva a lui Ceasusescu. Se vorbea de omogenizarea intregului popor, noi nu mai trebuia sa avem identitate, ci sa fim o armata credincioasa in slujba distopiei comuniste„.

O carte scrisa cu sufletul

„Cerneteaz. File de istorie banateana” este o carte ce poate fi citita cu usurinta chiar si de catre cei care nu au cunostinte despre localitate. Autoarea spune ca a avut mari dificultati in a documenta istoria asezarii. „Cerneteazul a fost comuna si a avut o arhiva pana la organizarea administrativ-teritoriala, dar aceasta a disparut. Tot ce s-a gasit pe la Arhivele Nationale au fost vreo 20 de pagini. Din pacate, nici sursele locale nu sunt numeroase. Batranii din sat cu care a vorbit nu mai stiu foarte multe lucruri si nici documente sau obiecte vechi nu se mai gasesc”, spune ea.

In paginile monografiei, Sonia Seracin incearca sa desluseasca unul dintre misterele acestui sat, legat de existenta multor nume de familie sarbesti si de folosirea a numeroase cuvinte de origine slava, insa majoritatea dovezilor istorice arata ca satul a fost unul romanesc. „Cerneteazul a fost un sat romanesc care din ce se spune, pentru ca nu exista documente, ar fi asimilat o mare parte din sarbi. Pentru ca multe nume de familie sunt cu „-ici””, spune ea. „Din discutiile cu satenii, cei mai in etate, a reiesit ca cel putin in secolul XX nici o familie de bastinasi nu vorbea limba sarba”. La intrebarea ce s-a intamplat cu etnia sarba, autoarea ajunge la aceeasi concluzie cu Francesco Griselini, care spunea ca „numele de familii, portul si fizionomia multor locuitori arata ca aceasta comuna a fost candva mixta sarbo-romana”, dar ca sarbii s-au romanizat.

Citind printre randuri, aflam o multime de lucruri interesante. Satul se poate lauda cu una din cele mai frumoase biserici ortodoxe din Banat, construita in 1841 si pictata pe interior de faimosul pictor banatean Ioan Zaicu. De asemenea, are un pod din perioada habsburgica, transformat in pod pietonal.

CITESTE SI: Un batran pod austriac, salvat si readus la viata, langa Timisoara! Primaria Giarmata a transformat un monument istoric, la Cerneteaz, in primul pod de promenada din judet. VEZI FOTO!

Eroul Cerneteazului de la Revolutia din 1989

Un alt episod care iese in evidenta este cel legat de Revolutia din 1989, in care si Cerneteazul a avut un erou. „Gogu Opre avea 29 de ani in 17 decembrie 1989” si locuia in Freidorf. „Ma duc sa schimb lumea si sa schimb pe comunisti”, le-a spus acesta familiei, care il implora sa nu iasa in strada. „ A fost ucis brutal, de un glont tras direct in cap de militieni, in spatele catedralei”. Corpul sau a fost dus la Bucuresti si incinerat, iar cenusa aruncata intr-un canal. Astazi, in memoria eroului din Cerneteaz, o strada din Timisoara poarta numele Martir Gogu Opre, iar consatenii, an de an, ii cinstesc memoria in ziua de Inaltarea, la monumentul eroilor.

Personalitati

Printre personalitatile Cerneteazului se numara scriitoarea Aquilina Biraescu, lautarul Nica Iancu Iancovici, Dorel Gatlan, fost director adjunct la Optica si subprefect al judetului Timis, profesorul Ion Ilin, director al Editurii de Vest, Radosav Ramon – fost instrumentist la Cargo, Ionel Radonici – solist de muzica simfonica, Tiberiu Ilin – director al fabricii de calculatoare Memory, doctorul Florian Galdau si multi altii.

Traditii si Obiceiuri

Monografia ne dezvaluie un trecut bogat in obiceiuri legate de cele mai importante evenimente din an. La Anul Nou „se facea supa din carne de porc, se fierbea ratul de porc”, iar oamenii spuneau ca „ratul semnifica mersul inainte, asa cum „jumuia porcul cu botul”, insemna economisire, avutie”, in timp ce acela care fierbeau pasare „nu aduna nimic in anul care va veni, ba mai mult, imprastia (rascaia) ca si gaina.

Dintre retetele locale de prajituri, aflam despre saviaca se face din foi ca de strudel unse cu gem sau cu nuci si zahar, in timp ce pancovele se fac dintr-o „patura de taitei”, iar„foaia se intinde foarte subtire si se taie cu pincenul si se prajeste in untura”.

Iar daca mergeti la Cerneteaz si vorbiti cu localnicii, trebuie sa va inarmati cu un mic dictionar, pentru ca altfel s-ar putea sa nu intelegeti graiul deosebit vorbit inca din plin de oameni. Astfel, daca mergeti la magazin, asigurati-va ca aveti suficienti bani in bugilari (portofel), daca sunteti invitati la o gostie (nunta), sa fiti sigur ca veti fi servit cu bunatati nemaipomenite in cinier (farfurie), in nici un caz listave (fara gust). Sa nu va speriati daca auziti de carfiol (conopida), dunt (compot), gimisca (chifla), peringi (orez) sau peschir (prosop).

„Lumea moderna, reprezentata de tren, sosea, aeroport, de un oras mare, a fost si un magnet care a atras populatie in Cerneteaz, a fost si sansa pentru unii dintre locuitorii lui de a se muta mai aproape de civilizatie. A fost si este, insa, nesansa pentru aspectul satului, care in unele situatii s-a transformat fie in dormitor pentru navetisti, fie intr-un azil de oameni batrani”, este o concluzie trasa de Sonia Seracin.