A murit lovindu-se de bolovani dupa ce cazut in gol peste 200 de metri in muntii Retezat
O turista in varsta de 35 de ani, din Timisoara, a murit, vineri, in muntii Retezat, dupa ce a alunecat pe gheata si a cazut în gol peste doua sute de metri, lovindu-se de bolovani.
Femeia se afla impreuna cu doi barbati in zona varfului Peleaga, din muntii Retezat, la o altitudine de peste 2.000 de metri. Traseul este unul deosebit de dificil si nu este recomandat turistilor in perioada de iarna, decat daca au echipament.
Urmeaza ca in zona sa ajunga acum criminalistii, iar trupul femeii va fi coborat, cel mai probabil, in cursul noptii, din Retezat.
Este posibil ca cei trei turisti sa fi avut echipament adecvat, insa probabil nu l-au folosit, a declarat sefului Serviciului Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean.
Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
stie cineva numele ei ?
mosincat adina
si avea 30 de ani boilor
Adina n-ar fi plecat pe munte fara echipamentul adecvat!! si cu singuranta l-a purtat!
Pe net se poate găsi blogul Adinei.
Ea a mai fost acolo, pe vârful Peleaga-Retezat, în 27 Martie 2005, un fragment din acea ascensiune din 27.03.2005 :
…Ajungem pe varful Pietrele si incepem coborarea – este o portiune un pic mai pretentioasa unde o alunecare ar insemna contactul cu coltii neprietenosi. „Infige pioletul unde gasesti muschi si pamant, verifica-l ca sta bine si asigura-te in el!” Aha! Nebanuite sunt caile pioletului. Continuam matematic pe creasta,pe lespezi nu este zapada, si trecem de creasta stancoasa.
Dar zapada este moale deja si la fiecare pas adun bulgari pe coltari si trebuie sa-i scutur tot la 2-3 pasi. Parca as dansa rap – un pas in zapada , o izbitura in stanca:) Renunt la coltari si scot betele de ski. Dupa o scurta atipeala soparleasca pe un manunchi de pietre ce risca sa devina un somn in toata regula, incepem sa coboram printre copaci spre Gentiana. Ne afundam la fiecare pas si chiar la un moment dat ma trezesc cu piciorul ingropat pana la sold. Ma chinui degeaba sa-l scot din zapada si sunt nevoita sa sap pt a-mi recapata libertatea.Aici ar trebui sa spun ca am coborat si am ajuns in Timisoara duminica seara, dar adevarul e ca eu am ramas pe-acolo pe sus privind rasaritul, si sper sa nu-mi revin prea curand..
….si-acum visul i s-a-mplinit
A ramas de tot in rasaritul care-o fascina.
Eu o cunosc pe Adina din Elvetia si stiu ca are tot echipamentul necesar unor astfel de expeditii (casca, coarda, piolet, coltari etc). Din spusele ei avea astfel de echipament si in Romania. Experienta nu ii lipsea, stiu ca pe vreme frumoasa mergea si de doua-trei ori pe saptamana in drumetii la munte, multe la peste 3000m. A fost pe multe varfuri de peste 4000m, Monte Rosa fiind unul din preferatii ei. Mersul pe ghetari ii era la fel de natural cum este pentru omul obisnuit o plimbare pe dealul din apropiere. De obicei in drumetiile grele mergea singura pentru ca era dificil sa gaseasca parteneri si, spunea ea, pentru ca era mai greu sa-si mentina concentrarea daca trebuia sa aiba grija si de altii.
Am fost cu Adina de 10-20 ori la munte, dar in excursii usoare, cel putin dupa criteriile ei. Ultima a fost acum doua saptamani, pe monte Generoso. Majoritatea dintre ele sunt memorabile, am vazut locuri pe care nu le-as fi vazut altfel.
Mi-e greu sa cred ca nu a fost precauta sau ca nu a avut echipament in excursia din Retezat, insa accidente se intampla oricat de atent ai fi.
Ii placea sa vada rasaritul de pe varf de munte, de multe ori a mers si in Elvetia sa prinda astfel de momente deosebite. Acum o saptamana spunea ca vrea sa mearga pe un munte din apropiere de Lugano in timpul perigeului lunar. Nu am mai vorbit cu ea sa vad daca chiar a fost.
Intr-o saptamana trebuia sa-si prezinte lucrarea de doctorat. Mersese acasa pentru a-si vedea familia inainte.
Cuvintele sunt prea sterpe in astfel de momente.
„Jurnalul de creasta” al Adinei: jurnaldecreasta.blogspot.com/
ultima ei postare pe blog, ultima ei fraza:
„That’s because to the general happiness I add happy to be still alive.”
Adina, odihneste-te in pace!