Ioan Coriolan Garboni: Nemuritori… Ce-am manca?

TIMISOARA. Ma gandeam ca nemurirea nu-i este harazita omului pe pamint. Haideti sa vedem, glumind amar, cam ce ”complicatii” ar aduce nemurirea noastra aici, pe pamant.  Cea mai importanta problema ar fi: ce am manca toti, daca am fi nemuritori?

De unde atata hrana pentru miliardele de locuitori? si mai ales, fiind noi nemuritori, urmasii nostri ar ingrosa si ei randurile nemuritorilor. Ce-am putea sa mancam cu totii, in conditiile in care, chiar si acum, hrana nu ajunge pentru toata populatia planetei? Daca acum, in 2011 suntem sapte miliarde de locuitori (muritori) iar in 2050 se estimeaza ca vom fi noua miliarde (tot muritori), cat ne-ar mai putea hrani secatuita noastra planeta Terra?!

OMS spune ca in anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decat astazi. Ce sa mai zicem ca avem deja pe glob, o criza acuta de apa potabila!! Apoi mai ganditi-va ca intreaga legislatie, morala, filozofiile si religiile sunt structurate pe idea mortii noastre. Dealtfel, am putea spune ca intreaga civilizatie a lumii noastre moderne se sprijina pe realitatea ca oamenii mai si mor, dupa ce au trait o vreme…!  Ce ar insemna ca proprietatea sa nu mai fie transferata niciodata urmasilor, caci parintii sunt… nemuritori? Cati ani am face scoala si cati ani am lucra pentru pensie si mai ales, cand ne vom pensiona ? Niciodata ?

Apoi, cum ai pedepsi un delicvent care este nemuritor? La cati ani de detentie ai condamna un asemenea om (milenii ?). Sau cum l-ai condamna la… moarte pe nemuritor si mai ales cum s-ar efectua executia sa? Cred ca nemurirea, l-ar face pe om orgolios, poate chiar despotic. Nemurirea te face sa nu te gandesti la viitor. Timpul n-ar mai exista iar trecutul s-ar amesteca cu prezentul si viitorul. Cred ca omenirea ar stagna in propria–i nemurire! Probabil, ca omenirea daca ar fi nemuritoare ar fi obligata sa se imprastie prin univers. Am coloniza alte planete, am construi alte lumi si am duce cu noi prin cosmos, dorul obarsiei noastre pamantene. Se zice ca omul a avut nemurirea in Rai si ca odata cu alungarea noastra din gradinile edenice, ne-am pierdut nemurirea terestra. Iar daca tot ar fi sa nu mai murim,  credeti ca nemurirea ar trebui data doar acelora care o merita? Ar fi dobandirea nemuririi o competitie? Sau poate o rasplata? Sau poate un… blestem? in Biblie, patriarhii traiau cate opt sute de ani.

Cred ca aceasta varsta, de maxim opt sute de ani, ar fi suficienta pentru umanitate. Am avea timp suficient ca in cele opt secole de viata sa colonizam planete vecine. Am putea sa ne dezvoltam mai bine ca specie umana, stiindu-ne trecatori pe Pamant. Ei bine, cam cand credeti ca am putea ajunge din nou la varsta lui Matusalem? Conform statisticilor, rata cresterii populatiei a scazut mult in ultima jumatate de secol si, dupa toate probabilitatile, va continua sa scada. in schimb, tendinta este de crestere a sperantei de viata si de imbatranire a populatiei planetei. Astfel. in anul 2010, cam 7,6% din populatia globului avea peste 65 de ani. in 2100, procentul celor de varsta a treia va ajunge la 22%. in acest ritm de prelungire a sperantei de viata, inseamna ca prin anul 4900, am putea sa-l egalam pe Matusalem. Pana atunci, eu zic sa ne bazam pe nemurirea de dupa moarte. Mai ales, ca ramane inca neclar in ce masura atingerea nemuririi personale  aici, pe Pamant, ar rezolva marile probleme ale civilizatiei umane. Om trai si om vedea! Nu?