Niciodata

Fotbalistii romani sunt niste fiinte radicale. Nu pentru faptul ca, in teren, in lupta pentru victorie, s-ar comporta aidoma unor „sinucigasi” ci pentru ca, luand modelul tribunei, isi urasc de moarte adversarii traditionali. Daca fanii sunt pe undeva de inteles atunci cand  isi manifesta ostilitatea fata de alte grupari, fotbalistii, care se autoapreciaza drept profesionisti, preiau discursul galeriei si se comporta ca atare.

Sarbul Martinovici de la Steaua ca sa dea probabil bine in ochii stelistilor de vita veche ne anunta: Niciodata la Dinamo si Rapid! Proaspata achizitie a cainilor, albanezul Bakaj, care nici nu stie inca pe unde se afla Stadionul Dinamo, spune si el foarte convins: Trebuie sa batem Steaua! La randul sau rapidistul Herea isi anunta adversarii ca nu au scapat de el. O amenintare voalata…nu? Ghionea, dupa ce a devenit liber de contract de la ucrainienii din Rostov era sa ajunga in curtea dinamovistilor. Ghinion…jucatorii lui Dinamo nici nu vor sa auda de transferul fostului stelist.

Lista asta poate fi ajustata in fiecare secunda cu pupatorii de steaguri, cu cei care… pana la moarte… cu cei care inca din uterul mamicii erau stelisti, dinamovisti, rapidisti sau…ce vreti voi. Numai ca realitatea din „teren” ne cam arata altceva. O multime  de jucatori care au trecut dintr-o tabara in alta fara nici un fel de problema. Matei, Bumbescu, Danciulescu, D.Serban, Margaritescu, Andrei Cristea, Curt, Oprita, Bostina, Vladoiu…si lista ar putea continua dar nu ne ajunge hartia. Sigur ca si reciproca e valabila. Au fost jucatori care s-au „nascut” intr-un club si acolo au si „murit”. Nu cred insa ca ar trebui sa ne cramponam de un astfel de tip fidelitate mai ales in aceste vremuri in care enclavizarile, fie ele si de sorginte fotbalistica, sunt depasite. in fond piata muncii este libera. De ce nu ar fi ea la fel de libera si in fotbal. Ca suporter ma intereseaza prestatia din teren a jucatorului si nu gradul de adversitate fata de terti manifestat in declaratii de conjunctura.