In noaptea de 31 octombrie sarbatorim Halloween-ul, sarbatoarea dovlecilor luminosi si a copiilor costumati!

In noaptea de 31 octombrie, americanii, si, de ceva timp, si europenii, sarbatoresc Halloween, „Sarbatoarea tuturor sfintilor”. Romanii din Ardeal si Banat, care celebreaza de 1 noiembrie Ziua Mortilor,  au importat si sarbatoarea in varianta americana si au preluat de la masti, costume, accesorii si decoratiuni pana la superstitiile privitoare la pisica neagra si vrajitoare.

Ce este, de fapt, Halloween-ul?

Sarbatoarea Halloween-ului isi are originile in vechea religie a celtilor. Celtii aveau o deosebita constiinta a lumii spiritelor si aveau mai ales propriile idei si practici care sa-i ajute sa aiba acces catre aceasta lume. Principalele sarbatori ale anului corespundeau schimbarii anotimpurilor. 1 mai insemna pentru ei inceputul verii si se deschidea cu sarbatoarea numita Beltane, iar Samhainul, sarbatorit la 1 noiembrie, reprezenta trecerea de la o perioada a caldurii, a bogatiei, a Soarelui la una a inghetului, a hibernarii si a intunericului.

De Samhain se credea ca ordinea fireasca a Universului este perturbata, barierele dintre natural si supranatural sunt indepartate, iar portile lumii spiritelor stau larg deschise, permitand acestora sa rataceasca printre cei vii, intervenind de cele mai multe ori brutal in vietile lor.

Druizii erau preoti celti, membri ai ordinelor pagane din Britania, Galia si Irlanda. In aceasta perioada, ei initiau ritualuri pentru oferirea de jertfe catre zei, ele avand rolul unei „captatio benevolentiae” menite sa-i imbuneze pe acestia, sa alunge spiritele malefice si sa asigure intoarcerea soarelui dupa anotimpul zapezii.

Jertfele ritualice si lupta celtilor impotriva spiritelor rele se faceau cu ajutorul focului, simbol al soarelui regenerator. Aceste focuri purtau numele de „bonefire”, in traducere libera „foc de oase”, deoarece jertfele reprezentau animale si uneori chiar oameni banuiti ca ar fi fost posedati de spirite malefice. In noaptea de 31 octombrie, oamenii stingeau focurile din vetre pentru a face casele cat mai reci si mai respingatoare eventualelor spirite care le-ar fi vizitat si, totodata, cu scopul de a le reaprinde, avand ca sursa marele foc druid, ce ardea in permanenta in centrul Irlandei, la Usinach.

Numele de Halloween a aparut in secolul VII, cand Papa Bonifaciu al IV-lea stabileste 13 mai ca fiind Ziua tuturor spiritelor, in dorinta de a da o imagine crestina vechii sarbatori pagane a Samhainului. In anul 834, Papa Gregory al III-lea schimba data de 13 mai cu cea de 1 noiembrie, dand posibilitatea si comunitatii crestine de a-si aminti si plange mortii, precum si de a celebra sfintii care nu aveau o zi dedicata in timpul anului. In felul acesta, 31 octombrie devine All Hallows’ Eve (Noaptea tuturor spiritelor).

Cand foametea i-a determinat pe irlandezi sa caute un trai mai bun, s-au indreptat catre America, purtand cu ei tot ceea ce ii definea ca popor. Astfel, in 1848, mii de imigranti irlandezi se stabilesc aici, iar sarbatoarea Halloween-ului gaseste adepti noi pe un taram strain. Simbolurile si traditiile vechiului Samhain prind repede la americani, continua si ajung pana in zilele noastre, transformandu-se intr-una dintre cele mai cunoscute si asteptate sarbatori din an.

Atunci, ca si astazi…

…in seara de Halloween, oamenii sunt prinsi in vraja sarbatorii. La fiecare usa sta de paza cate un dovleac luminat, oamenii se mascheaza pentru a se ascunde de spiritele care bantuie in cautare de corpuri bune de posedat, copiii merg din casa in casa pentru a cere pomana pentru sufletele celor plecati, se spun povesti, se dau petreceri. Ochi verzi si sclipitori te urmaresc din umbra neagra a blanitei, in timp ce vrajitoare plutesc prin linistea vazduhului, soptind incantatii si aruncand farmece sau blesteme asupra lumii.

Se spune ca odata, demult, a trait un anume Jack (un fel de Ivan Turbinca), betivan renumit si trisor pe masura. El a reusit sa-l pacaleasca pana si pe Satan, facandu-l sa se urce intr-un copac pe trunchiul caruia a sculptat apoi o cruce. I-a spus ca il lasa sa coboare doar daca Satan ii promite ca nu-l va mai ispiti niciodata. Satan ii promite, anii trec si vine vremea ca Jack sa plece in lumea celor drepti.

Numai ca i se interzice accesul in Rai, din cauza vietii pe care o dusese, iar Satan, furios ca fusese candva pacalit, nu-i deschide portile Tartarului. Sufletul lui Jack rataceste prin intunericul dintre cele doua lumi, pana cand lui Satan i se face mila de el si ii da o lumanare ca sa-i lumineze drumul, pe care Jack o pune intr-o gulie.

Iata de ce dovlecii sculptati si luminati poarta numele de Felinarul-lui-Jack. Celtii purtau aceste felinare prin noapte sau le lasau sa arda la usa casei in credinta ca forma fioroasa pe care o aveau va alunga spiritele. Obiceiul de a merge si cere prajiturele pentru sufletele mortilor se pare ca nu este de origine celtica, ci a fost imprumutat prin secolul IX de la popoarele europene.

Cu cat gazdele erau mai darnice, cu atat colindatorii promiteau sa spuna mai multe rugaciuni pentru sufletele celor plecati. Rugaciunile, chiar si cele spuse de straini, ajutau sufletele sa gaseasca drumul spre Rai. Asadar, cu cat pomana era mai mare, cu atat mortii isi gaseau linistea mai repede.

Pisica neagra, discipol al vrajitoarelor

Daca in timpul anului pisicile negre sunt evitate pe cat se poate, in perioada Halloween-ului se starneste o adevarata nebunie. Figurine de pisici negre, costume, masti si accesorii navalesc asupra cumparatorilor pe fiecare usa deschisa a fiecarui magazin, fiind o afacere deosebit de profitabila pentru comercianti.

Pana si adaposturile de pisici din America (si nu numai) se confrunta cu o multime de solicitari venite din partea celor care vor sa adopte o pisica neagra in preajma acestei sarbatori, pe post de „accesoriu senzational”. Din pacate insa, vraja aceasta se destrama o data cu aburii spiritului de Samhain.

Dovlecii, pisicile negre si vrajitoarele sunt simbolurile Halloween-ului. Fara ele, aceasta sarbatoare parca si-ar pierde din farmec. De-a lungul timpului, culoarea neagra le-a adus felinelor mii de ghinioane. Au fost invinovatite de toate relele lumii, de la aducerea nenorocirilor, vrajitorie si pana la raspandirea Mortii negre (ciuma bubonica).

Chiar si mitologia greaca vorbeste despre o femeie pe nume Galenthias, care s-a transformat intr-o pisica si a mers in templul zeitei Hecate (numita si Mama cea intunecata sau Mama vrajilor) pentru a i se supune. In Europa Evului Mediu (in special secolele XII – XVII), biserica crestina, prin marea si temuta Inchizitie, a facut o adevarata profesie din persecutarea acestor animale, acuzandu-le ca ar fi discipoli ai vrajitoarelor si, implicit, ai Diavolului.

Pentru vrajitoare, Halloween-ul reprezenta Festivalul mortilor, inceputul si sfarsitul anului vrajitoresc, perioada distructiva a intunericului asimilata iernii. Acum se puteau face farmece, se raspandeau blesteme, se putea citi viitorul.Pisica neagra era nelipsita din casa unei vrajitoare, ajutandu-o in ritualurile sale si totodata oferindu-i trupul pentru a se intrupa in el de noua ori.

In aceasta perioada, oamenii nu aveau nevoie de prea multe incurajari pentru a vedea pretutindeni vrajitoare. Fenomenul arderii pe rug se raspandise atat de mult, incat la un moment dat sate intregi ramasesera fara femei si fara pisici in gospodarie. Negresit, bietele animale isi insoteau stapanele pe rugul aprins sau in lacul de la marginea satului.

Totul a inceput insa sa se schimbe o data cu raspandirea ciumei bubonice. In faza sa incipienta, tot pisicile si vrajitoarele au fost acuzate de aceasta nenorocire, insa pe masura ce oamenii mureau pe capete, nimanui nu i-a mai pasat de ceea ce se mai intampla cu pisicile. Ragazul acesta le-a permis sa se inmulteasca si sa ajute la eliminarea adevaratului focar al maladiei – sobolanii. Persecutarea pisicilor nu s-a terminat decat spre sfarsitul secolului XVIII, cand biserica, animata de sentimente mai curate si mai sfinte, a ridicat valul malefic pe care il aruncase asupra acestui animal cu sute de ani in urma.

Pisica neagra si Halloween-ul de astazi

Pisica neagra este, fara indoiala, un simbol nelipsit al sarbatorii de Halloween. Ne place sa credem ca torturile la care au fost candva supuse pisicile au ramas doar fila de poveste, spusa de un bunic unei nepotele costumate in vrajitoare si tocmai intoarse de la colindat. Din pacate insa, lucrurile nu stau chiar asa. In unele parti din vechea Britanie si Irlanda, noaptea Halloween-ului mai era cunoscuta si sub numele de Noaptea faradelegilor, deoarece oameni costumati mergeau din sat in sat si le era permis sa faca absolut orice lucru care ar fi avut scopul precis de a alunga spiritele, fara sa se teama ca ar fi putut fi pedepsiti.

Se pare ca acest obicei a ajuns pana astazi, iar oamenii fac lucruri care nu sunt in cinstea secolului pe care-l traim. In fiecare an, in luna octombrie, asociatiile pentru protectia animalelor, in special cele din SUA, se confrunta cu multe situatii triste. Multi dintre cei care adopta o pisica neagra, dupa ce trece nebunia sarbatorii, isi dau seama ca nu prea le place culoarea blanii animalului. Si astfel, ghinionul de a se fi nascut neagra arunca biata pisica inapoi pe strazi.Acesta ar fi un caz fericit, in comparatie cu cel al pisicilor care sunt adoptate cu scopul de a fi chinuite si „exorcizate”. Oricat de incredibil ar parea, exista mii de cazuri de acest gen.

Pana si pisicile care au proprietari pasnici, dar care au obiceiul sa umble pe strazi traiesc experiente de nedorit de Halloween. Asociatiile fac apel catre proprietari sa-si tina pisicile in casa, intr-o camera cat mai linistita si mai ferita de nebunia personajelor fabuloase care tot suna la usa, intreband: „Ne dati, ori nu ne dati?”. Pe de alta parte, felul cum priveste biserica aceasta sarbatoare s-a schimbat mult. In prezent, multe biserici au slujbe speciale si organizeaza petreceri pentru copii, cu dovleci, dulciuri si fara sa mai ameninte pisicile negre cu rugul…