O noua cladire istorica scoasa la lumina, la Timisoara! Cum si-a schimbat infatisarea dupa renovare imobilul aflat in centrul orasului? FOTO!
TIMISOARA. Candva atractiile zonei centrale din Timisoara, zeci de cladiri istorice au ramas, de-a lungul timpului, in paragina. Este si cazul uneia dintre imobilele ridicate in vremea Primului Razboi Mondial. Dupa cateva luni de munca intr-o ampla lucrare de renovare, cladirea isi dezvaluie din nou frumusetea vremurilor de altadata.
„Arata rau inainte… picase tencuiala si peretii erau deja urati, scorojiti, ma bucur ca au renovat-o”, spune un timisorean care locuieste in vecinatatea Pietei Sfantul Gheorghe.
” Stau aici de peste 30 de ani. Pana acum nu s-a mai facut nimic. Normal ca ne bucuram ca s-a refacut cladirea. Arata foarte bine acum. Ar fi bine sa faca toate cladirile din zona asta, ca e pacat de ele sa ramana asa„, a spus un alt timisorean.
Desi cladirea nu este una care sa fi adapostit institutii ale statului sau localuri faimoase, insemnatatea ei este una deosebita, prin simplul fapt ca dateaza de acum aproape 100 de ani, pastreaza arhitectura si aerul epocii sale.
„Constructia cladirii a inceput undeva in primele doua decenii ale secolului 20, dupa ce s-a daramant Biserica Sfantul Gheorghe, in anii 1913-1914. Sigur lucrarile au avut loc inainte de anul 1920, pentru ca dupa aceea s-a schimbat stilul de constructie”, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro istoricul Ioan Hategan.
Inca de cand a fost construit, imobilul a fost impartit in spatii de locuit, iar proprietarul cladirii a reusit sa isi duca traiul doar din inchirierea apartamentelor.
„Erau palate de raport, cu apartamente de inchiriat. A fost o cladire cu apartamente de inchiriat, proprietarul avea acolo apartamente pe care le inchiria si traia bine-merci. Dupa nationalizare a fost aprobata oamenilor muncii, care au ramas acolo, apoi au lasat mai departe locuintele copiilor. Unii dintre urmasi inca locuiesc aici si mai sunt si cateva sedii de firme. Si pe vremuri, in partea de jos a cladirii erau magazine, iar etajele erau facute cu spatii de locuit”, a completat pentru opiniatimisoarei.ro istoricul Ioan Hategan.
Cladirea de pe strada Proclamatia de la Timisoara dateaza inca de la inceputul secolului XX si a fost ridicata imediat dupa daramarea bisericii Sfantul Gheorghe, atunci cand s-a facut si extinderea strazilor din zona.
„Constructia cladirii a inceput undeva in primele doua decenii ale secolului XX, dupa ce s-a daramant Bisercia Sfantul Gheorghe, in anii 1913-1914. Sigur lucrarile au avut loc inainte de anul 1920, pentru ca dupa aceea s-a schimbat stilul de constructie”, a incheiat istoricul.
Aceasta este doar una dintre cladirile istorice din centrul Timisoarei care a fost renovata in ultimii ani. Chiar vizavi de acest imobil este cladirea Episcopiei Romano-Catolice, renovata si ea de curand, la fel ca multe alte cladiri din zona Pietei Unirii.
Reabilitarea cladirilor istorice din centrul vechi al Timisoarei continua. Iar unul dintre imobilele care urmeaza sa fie finalizat in curand este cel in care functioneaza Liceul Nikolaus Lenau. Pe de alta parte, reprezentantii municipalitatii spera ca, odata cu introducerea taxei de paragina, care prevede impozite uriase pentru proprietarii de cladiri istorice care nu isi renoveaza fatada, un numar cat mai mare de imobile sa fie refacute.
Pareri
BRAVO TIMISOARA!
Arata de minune o cladire din anii 1920 renovata langa una cu fatada de sticla. Arta romaneasca 100%. Timisoara capitala culturala europeana!
pai din punctul asta de vedere Timisoara arata bine sa vezi tu constructii din sticla langa cele istorice in alte parti(Bucuresti)la noi e un exemplu izolat de pe vremea lui ciuhi. dar de daca n-ai fi carcotas chiar si pentru un lucru bine facut doar ca sa dai in propriu-ti oras.sau nu?
arata super bine…dar sunt curios daca o sa renoveze si pe partea stanga a cladiri..ca la cum arata acuma e semi-renovat
Sunt sigur că vor face și cealaltă fațadă. Cea dinspre parc e deja făcută (cel puțin o parte, care aparține tot de Episcopie.
Cladirea apartine Episcopiei singurele cladiri renovate in zona centrala sunt cele care au 1 maxim 2 proprietari la restul unde sunt 10-15 coproprietari vor mai trece multi ani pana sa se poata renova o astfel de cladire !
Baliverne. Mă întreb ce surse folosește domnul Hategan. Casă de raport se poate să fi fost dar inițial nu a aparținut unui privat ci Episcopiei Catolice care voia să construiască un corp identic simetric unde e Palatul Banatul și intre ele un turn. A venit războiul și nu s-a mai construit decât corpul de față. Din câte știu eu aparține și acum tot Episcopiei Catolice (bravo lor!), dacă nu e așa vă rog să mă contraziceți.
Nu stiu ce inseamna „casa de raport”, dar suna prost. Cladirea a fost bloc de locuinte. Intamplarea face ca am vazut cartea de imobil, cu toti locatarii care au locuit incepand cu 1929 si pana dupa anii ’90. Nu stiu ce a fost inainte de 1929, probabil acelasi lucru. Presupun ca domnul care a fost administratorul cladirii (si locatar) din 1929 pana la moarte, un om meticulos, nu a avut listele vechi. Au fost locuinte si mici afaceri, nu prea multe, in apartamente: o croitorie, un cabinet medical, eventual un cabinet de avocat. Standardele de locuit au fost de la inceput ridicate: pereti grosi de caramida, tavane inalte, 3,5m in locuinte si 5m in spatiile comerciale de la parter, camere de 20-35mp (si camere mici pentru servitoare), teracote inalte cu lemne, spalatorie la parter, uscatorii si spatii individuale pentru depozitare in pod, camari individuale pentru lemne la subsol, fiecare cu gratar individual pentru descarcarea lemnelor direct din strada, portar care locuia (locuieste) in cladire. Ansamblul masoara aprox. 50m x 50m (nu e un dreptunghi perfect, ci trapez). Cladirea a ramas neintrerupt in proprietatea Episcopiei Catolice, dar comunistii stabileau cine locuia aici iar chiria era conform directivelor comuniste. Apartamentele fiind mai mari, dupa razboi au fost comasate mai multe familii intr-un apartament, 2, 3 sau chiar 5 familii, ceea ce a creeat probleme, neexistand bai si bucatarii pentru toti acestea au fost folosite „la comun”. Cladirea a fost construita pe bucati, corpul principal, care se vede in imagini are 3 etaje, si se prelungeste dupa colt (partea lipita de magazinul Bega). Partea dinspre str. Augustin Pacha are 4 etaje, iar extensia in forma de L lipita de magazinul Bega si continuand spre parcarea din spate are doar 2 etaje, dar si demisol (restul corpurilor au subsol tehnic). La un moment dat (dupa informatiile mele in anii ’50) s-a construit o „plomba” inspre spate, inchizand complet perimetrul. Privind din spate, dinspre parcarea magazinului Bega, se vede clar diviziunea, doua cladiri identice lipite, cu demisol, parter si 2 etaje. In corpul nou construit (cel din stanga privind dinspre parcare) a functionat aproape 40 de ani caminul de femei al angajatelor de la ILSA. La demisol era baia comuna si bucataria. Acest corp nu are balcoane sau balustrade si nu comunica cu restul cladirii, singura intrare fiind dinspre curtea interioara. Celalat corp (partea dreapta vazut dinspre parcare) a gazduit, tot la demisol dar si la parter, „Clubul Pensionarilor”. Celelate spatii de la parter au fost comerciale. Fotografiile de epoca ne infatiseaza diverse magazine, dar dupa instaurarea comunismului au ramas doar 3: Un bufet in coltul din stanga (partea stanga a sediului Vodafone de azi) care avea si o terasa afara (in locul magazinului Bega) precum si un mic chiosc lipit de cladire care vindea langosi. Restul parterului dinspre linia de tramvai era ocupat de un singur magazine, „Aschiuta”, cu articole pentru copii: haine, pantofi, jucarii. Odata cu construirea magazinului Bega aceasta parte devine raionul de electrice/electonice al magazinului. Pe strada Augustin Pacha (fosta Rodnei din anii ’60 si Voltaire inainte) a functionat depozitul ICRM, era plin de containere pe strada (containere mici pe roti, aprox 2mc fiecare). Prin 1968-70 se transforma in magazinul „Bunul Gospodar” (articole casnice si fierarie). Nu cred ca mai locuieste nimeni care a apucat razboiul in aceasta cladire, dar cativa locatari „rezista” din anii ’50. Interiorul cladirii se poate vedea clar pe BING Maps, selectand optiunea „Bird’s Eye”. Sa ne mai amintim ca pana la inceputul anilor ’60 in locul parcarii de azi a magazinului Bega a fost o parte din Cazarma Transilvaniei, o cladire de aprox. 400 m serpuind de la Banca Nationala pana aproape de Colegiul Tehnic Emanuil Ungureanu (fostul Liceu Electromotor). Sarbatori fericite!