O zupa calda, rimflais si crofne pufoase, cel mai bun pranz al banatenilor in zilele reci de iarna. Ce alte minunatii traditionale mai gateau bunicii

TIMISOARA.  Zupa aurie si aburinda in care se scalda taitei subtirei, rimflais din carnea si legumele fierte in supa amestecate cu sos de rosii sau marar, papricas mustind de cartofi galbiori si bucatele de carne frageda, varza calita intesata de carnati virgonti si gustosi, pogacele calde cu crame crocante, beigli din care se revarsa macul inecat in lapte, scovergi unse cu gemuri fel de fel. Ce mai, nu-i asa ca-ti vine sa te lingi pe degete, iar gandurile iti zboara la vremurile copilariei, cand mirosuri imbietoare se ridicau din cuina bunicii din Banat?

Cate si mai cate minunatii se pregateau prin cuptoarele gospodinelor din aceasta parte de tara, de-a lungul secolelor. Cate insa dintre bucatele traditionale banatene s-au mai pastrat si care isi mai gasesc si astazi locul pe mesele noastre?

Despre banateni se spune ca le place sa manance bine, masa sa fie imbelsugata, iar felurile bine gatite. Si niciodata nu trebuie sa lipseasca dulciurile, pentru ca, se stie, in Banat se fac cele mai grozave prajituri de casa.

Bucataria banateana a fost puternic influentata de cea austro-ungara, dar, intr-o buna masura, si de bucataria greceasca, italieneasca sau franceza. Mancarurile pregatite in Banat sunt facute in cea mai mare parte din carne de porc, pui sau vita, cu legume prajite in untura sau ulei, cu sosuri condimentate cu piper, cimbru, boia de ardei sau chimen. Bucataria din Banat se caracterizeaza prin mancaruri grase, hranitoare si gustoase.

Zupele din retetele de altadata se pregatesc cu taitei de casa, facuti de gospodine din oua si faina. In zeama e musai sa-si fi facut veacul vreme indelungata carnea de cocos, pui sau gaina, care, pe langa o savoare unica, ii da acea culoare inegalabila intre galben si auriu.

Insa, taiteii nu sunt folositi doar la supe, ci servesc si la prepararea multor dulciuri.  Din taitei se pot obtine renumitele preparate „iofca” cu branza, cu nuca, cu lapte, mac sau varza.

Ciorbele se acresc cu lamaie si se adauga smantana din abundenta.

La fel de celebre in zona de vest sunt si sarmalele facute din carne tocata, mari cat pumnul, „cat capu’ la mat„, indeajuns de indesate si consistente incat sa te saturi din una sau doua.

In retetele de top ale banateanului se afla preparatul „Varga Beles”, o budinca din taietei de casa cu branza de vaci si stafide, invelita in foaie de placinta si coapta in cuptor. Gostii (n.r. musafirii) sunt primiti de cele mai multe ori in casele banatenilor cu pogacele facute din aluat cu jumari, servite cu tuica.

Si totusi, ce s-a mai pastrat cu sfintenie din mosi stramosi in Banat si care sunt mancarurile de suflet ale banateanului?

De multe ori, suntem tentati sa spunem ca traditia nu se mai pastreaza, ca totul se pierde chiar sub ochii nostri. In materie de mancaruri, in Banat unele retete s-au pastrat cu sfintenie. Ele inca se mai prepara in casele banatenilor ca la carte, dupa retetele lasate scrise sau transmise prin viu grai de bunici si strabunici.

Crumpii cu galuste, crofnele (n.r. gogosile), scovergile (n.r. clatitele), rasolul cu os, fripturile, papricasul, taschelele cu diferite umpluturi, zupa, placintele, sarmele, preparatele proaspete din carne de porc sunt doar cateva dintre mancarurile traditionale care se gatesc in zilele de sarbatoare, la evenimentele speciale, dar si in zilele obisnuite.

Renumitul bucatar din Banat Uica Mihai spune ca unele mancaruri sunt „mai pastrate si mai vii ca oricand„.

‘Este nelipsita de pe masa de duminica zupa cu taitei «par de zana», taitei de casa taiati cu cutitul, de iti dau impresia ca sunt suvite de Ileana Cosanzeana, sarmalele, cotoroagele sau fasolea batuta. La fel de consumate sunt si prospaturile facute din porc: caltabos, sangerete, maios, carnati albi, carnatii de toate felurile. Nelipsite de pe masa banateanului sunt slanina afumata, costita afumata, jambonul. Incepe primavara si, cum coincide cu postul, se mananca leurda, salata de leurda, fierturile de urzici, de dragavei, de loboda, macris’, spunea nu demult, pentru opiniatimisoarei.ro, Uica Mihai.

In Banat inca se mai pastreaza traditia pranzurilor de duminica, de pe mese nelipsind zupa de pasare cu taitei de casa sau o friptura buna facuta la ceaun.

‘Mult mai rar si pe arii restranse se mai gatesc preparate mai vechi, dar absolut savuroase, cum ar fi paturata pe crumpi, crumpii cu galuste sau taschele cu diferite umpluturi’, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro Laura Laurentiu, cunoscuta interpreta de muzica populara si detinatoarea unui site culinar – lauralaurentiu.ro

Banateanului ii place sa manance bine si sa guste cate putin din toate. Mancarurile lui de suflet sunt gombotii (n.r. galustele cu prune), zupele, sarmalele, placintele si prajiturile, dar niciodata de pe masa unui banatean nu o sa lipseasca mezelurile traditionale, carnatii, costita, soncul, cotoroagele (n.r. raciturile), carnatii fripti sau varza murata in butoi.

Fara doar si poate, in Banat, dintotdeauna dulciurile au fost o adevarata desfatare a simturilor. Traditia prajiturilor banatene a fost dezvoltata de bucataresele nemtoaice din Banat, care s-au folosit de influentele din Viena si Budapesta.

‘Existau acele hochzeitkochin (n.r. bucatarese de nunti), care dezvoltau propriile retete, pazite ca ochii din cap, care isi lasau caietele de retete drept mostenire fiicelor sau nurorilor si care erau celebre pe o arie destul de extinsa, fiind chemate sa gateasca la destul de mare distanta fata de locul în care ele traiau. Ele au fost cele care au adus si au impus in Banat Crempita, Dobos Torta sau Damenkapritzen’, mai spune Laura Laurentiu.

Mancarurile adoptate de banateni din alte gastronomii

Banateanul nu este pretentios, el doreste sa aiba doar o masa bogata, sa fie multe puse la un loc, din belsug, sa nu lipseasca nimic, iar gustul sa fie cat mai apropiat de cel natural. De-a lungul timpului, fel de fel de mancaruri din gastronomia celorlalte regiuni din tara noastra au fost imprumutate. Influentele nemtesti, maghiare si sarbesti, moldovenesti si ardelene si-au pus amprenta asupra bucatariei romanesti din Banat, dar si cea banateana s-a impus in fata lor.

‘Nu trebuie sa ne sperie influentele, atata vreme cat sunt benefice. Cultura culinara a Banatului are tocmai particularitatea de a fi suma influentelor care s-au exercitat intr-un spatiu multicultural si tocmai de aceea este mai bogata si mai speciala decat alte gastronomii locale de pe teritoriul romanesc. Consider ca e aberant sa ne consideram saraci pentru ca un preparat cum ar fi «grenadier marsch» (n.r. crumpi cu galuste) are origine germana. Din moment ce cateva generatii au crescut cu acest preparat, e deja demult de-al nostru’, sustine Laura Laurentiu.

In Banat se folosesc mirodenii foarte putine, sarea, piperul si cateva mirodenii verzi – cimbrul si sovarful. Mai rar se foloseste boiaua sau prajeala de ceapa. Insa, exista si ingrediente care au disparut in timp. De exemplu, napii si bobul se gasesc tot mai greu, iar plantele de acest tip au devenit aproape necunoscute.

‘Aici fiind o zona unde s-au perindat diverse natii si popoare, cam tot este imprumutat. Influenta germana si maghiara, sarbeasca, sunt atat de puternice, nu doar ca ele au influentat bucataria romaneasca din Banat, dar si bucataria din Banat le-a influentat pe celelalte. Desi Banatul se afla intre niste ape importante: Dunarea, Muresul, Timisul, banatenii totusi nu sunt mari consumatori de peste, pestele devenind pentru ei un fel de supliment alimentar si niciodata gatit ca un fel de baza’, explica Uica Mihai.

Iar una dintre cele mai interesante caracteristici ale bucatariei banatene este alaturarea bunatatilor dulci si a celor sarate in aceeasi farfurie.

Daca va era dor de gusturi si arome de altadata, dati fuga la spais, adunati ingredientele, ca idei v-am dat destule!

Pofta buna!

Sursa foto: lauralaurentiu.ro