(P) Invatamantul romanesc – o perpetua reforma a ultimului sfert de secol

De 26 de ani suntem într-o reformă continuă în ceea ce privește învățământul preuniversitar sau universitar. În tot acest timp am încercat să schimbăm de la miniștri și până la manual școlare. La fiecare patru ani se schimbă conducerea în ministere, în școli și grădinițe, în universități și școli profesionale, se schimbă manuale, se adaugă materii, apar noi caiete și culegeri dar rezultatele nu sunt de fel îmbunătățite, ba din contra. Observăm elevi demotivați ba chiar revoltați și profesori nepregătiți să facă față acestei situații.

Învățământul vocațional – o soluție cu rezultate, acolo unde este deja aplicat

Nu am să dezvolt în amânunt cum e împărțită în prezent programa școlară dar e evident faptul că e mult prea încărcată și are nevoie de o relaxare în funcție de cerințe, nevoi și valențe. Spun asta pentru că atunci când se impune o restructurare, de orice fel, în orice domeniu, trebuie să ții cont de anumiți factori. De exemplu, e bine ca un copil să învețe atât matematică sau informatică dar și limba română însă undeva în ciclul gimnazial ar trebui ca acestuia să i se descopere deja abilitățile și înclinațiile spre un anumit domeniu și să urmeze cursuri dedicate acestei ramuri. Astfel școala românească va reuși să “producă” forță de muncă performantă.
Fiecare e bun la ceva, unul la desen, altul la sport sau la fizică sau altul la matematică. De ce să dorim să îi facem și pe cei buni la desen și la sport, it-ști? Nu realizăm că ne autosabotăm atât pe noi ca țară cât și pe ei ca adulți?
De aceea dincolo s-a inventat,și culmea, chiar funcționează, învățământul vocațional.

Copiii au nevoie de timp de joacă și recreere

Pe lângă faptul că actuala programă îi încarcă pe elevi cu materie poate nefolositoare, reușește să le ocupe și tot timpul liber. Și nu doar lor ci și părinților pentru că temele de casă sunt atât de complexe și neadecvate vârsei încât cei care le primesc și le rezolvă sunt părinții. Copiii stau și privesc la explicațiile acestora, dacă au noroc de părinți care știu cum să îi facă să înțeleagă, să învețe și să gândească e bine iar dacă nu, merg la școală cu temele făcute de mama sau tata, iau o notă și la final rămân fără cunoștințele pe care trebuiau să le asimileze.
Una dintre soluțiile pentru ca cei mici să aibă timp de joacă și recreere ar fi introducerea în programa școlară actuală a sistemului “școală după școală”, cel puțin pentru clasele primare, în primă instanță. Astfel, copii, după școală să își poată dedica timpul pentru alte activități de recreere.

Profesorii ar trebui să urmeze cursuri de comunicare, de coaching, din care să învețe să vină în întâmpinarea elevilor cu răbdare, tact și toleranță. Practic să își schimbe abordarea care nu dă rezultate.

Modul actual de predare, mai ales cel din învățământul preuniversitar, este total depășit. Nu se pune accent pe comunicare, pe interacțiune și încurajarea implicării elevilor în predarea unei lecții ci este de genul elevul stă cuminte în bancă și nu vorbește neîntrebat iar profesorul turuie lecția.
Profesorii ar putea urma câteva cursuri de comunicare și coaching sau chiar de predare smart, prin deducții logice și exemple concrete și practice, pentru a veni în întâmpinarea elevilor de astăzi. Sunt sigur că le-ar fi mult mai ușor să gestioneze o clasă de elevi care e activă și implicată în procesul de predare decât una în care elevii se retrag în lumea lor și au alte preocupări în timpul orelor, fapt ce crează frustrare în rândul cadrelor didactice.

Părinții, un rol important în mesajele pe care le transmit copiilor

Sunt tată a două fete care au trecut de mult de școală și facultate. Au trecut cu bine pentru că atât eu cât și soția mea care este cadru didactic, ne-am implicat și le-am ajutat să învețe să învețe! Poate acesta este de fapt cel mai mare secret. Să te învețe cineva când ești copil cum să înveți.
Dar fetele mele au fost un caz fericit însă, spuneam mai devreme că sunt părinți care poate nu au timp sau nu știu cum să își ajute copiii.

Învățământul superior public trebuie să funcționeze după necesitățile pieței și cu eficiență economică

Copiii ajung în clasa a 12-a și apoi la facultate unde, pentru că nici acolo lucrurile nu sunt cu mult mai organizate, ajung să studieze tot felul de domenii care nu au corespondent în piața muncii. Pentru asta, statul ar trebui să crediteze formarea profesională pentru un număr de absolvenți care vor avea locuri de muncă în domeniul public de sănătate și învățământ, respectiv privat, pentru zonele de interes ale comunității.
Centrul universitar care oferă servicii educaționale poate încheia chiar un contract de studii cu studenții, în care facultățile se obligă să ofere pregătirea necesară pentru domeniile de interes iar studentul are obligația să se angajeze pe o perioadă de timp în țară.

Publicat la comanda ALDE Timis de SC Ripensis Media Trust SRL, Cod mandatar financiar: 11160008