Parca sunt desprinse din povesti. Racoare si visare in ‘tarnat’, la Timisoara. Foto
TIMISOARA. Te indeamna sa zabovesti macar pentru o clipa sa te bucuri de aer, de racoare, de culoare, iar gandul sa-ti zboare la casa copilariei tale, cea a bunicilor, cand statul in 'tarnat', cum spune banateanul, era o adevarata desfatare in zilele calduroase de vara.
CITESTE SI: Temerarii Centenarului. Mai multi biciclisti din Timisoara, intre care si 2 pompieri, au pornit intr-o calatorie de 1.000 de kilometri Video
Imagini de poveste au fost surprinse la Muzeul Satului Banatean din Timisoara in casele cu veranda acoperita de flori si verdeata.
"De pe verande prindem ultimele culori ale asfintitului si ne ordonam gandurile la ultima tigara pe ziua de azi. Prin veranda intram in casa noastra ca in propria inima, si tot pe veranda iesim in toiul noptii, parcă nu din casa, ci din noi insine, sa ne imaginam ziua de maine. Intram si iesim, intram si iesim, parca prin noi, parca spre noi", au notat reprezentantii Muzeului alaturi de o fotografie incantatoare facuta in pridvorul salasului slovac de la Nadlac, jud. Arad, sec. XIX, pe pagina de Facebook.
Tarnatul este denumirea banateana a coridorului casei, in alte zone acesta purtand numele de prispa ori pridvor, cerdac sau tinda.
Muzeul Satului Banatean este o adevarata 'rezervatie' de arhitectura etnografica in aer liber. Intins pe o suprafata de 17 hectare, muzeul este conceput ca un sat traditional banatean si cuprinde gospodarii taranesti apartinand diverselor etnii din Banat (romani, slovaci, svabi, ucraineni, maghiari etc.), cladiri cu functiune sociala ale satului traditional (primarie, scoala, biserica), instalatii de tehnica populara si ateliere.
Deschis publicului la 20 august 1971, ideea infiintarii muzeului se datoreaza perseverentei lui Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Banatean intre anii 1928-1940, cunoscuta personalitate culturala a Banatului — pictor, istoric de arta, restaurator de biserici.
Muzeul Satului Banatean de la Padurea Verde este deschis in fiecare zi de weekend intre orele 10.00 si 18.00.
FOTO: Ilin Borco
TIMISOARA. Te indeamna sa zabovesti macar pentru o clipa sa te bucuri de aer, de racoare, de culoare, iar gandul sa-ti zboare la casa copilariei tale, cea a bunicilor, cand statul in ‘tarnat’, cum spune banateanul, era o adevarata desfatare in zilele calduroase de vara.
Imagini de poveste au fost surprinse la Muzeul Satului Banatean din Timisoara in casele cu veranda acoperita de flori si verdeata.
„De pe verande prindem ultimele culori ale asfintitului si ne ordonam gandurile la ultima tigara pe ziua de azi. Prin veranda intram in casa noastra ca in propria inima, si tot pe veranda iesim in toiul noptii, parcă nu din casa, ci din noi insine, sa ne imaginam ziua de maine. Intram si iesim, intram si iesim, parca prin noi, parca spre noi„, au notat reprezentantii Muzeului alaturi de o fotografie incantatoare facuta in pridvorul salasului slovac de la Nadlac, jud. Arad, sec. XIX, pe pagina de Facebook.
Tarnatul este denumirea banateana a coridorului casei, in alte zone acesta purtand numele de prispa ori pridvor, cerdac sau tinda.
Muzeul Satului Banatean este o adevarata ‘rezervatie’ de arhitectura etnografica in aer liber. Intins pe o suprafata de 17 hectare, muzeul este conceput ca un sat traditional banatean si cuprinde gospodarii taranesti apartinand diverselor etnii din Banat (romani, slovaci, svabi, ucraineni, maghiari etc.), cladiri cu functiune sociala ale satului traditional (primarie, scoala, biserica), instalatii de tehnica populara si ateliere.
Deschis publicului la 20 august 1971, ideea infiintarii muzeului se datoreaza perseverentei lui Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Banatean intre anii 1928-1940, cunoscuta personalitate culturala a Banatului — pictor, istoric de arta, restaurator de biserici.
Muzeul Satului Banatean de la Padurea Verde este deschis in fiecare zi de weekend intre orele 10.00 si 18.00.
FOTO: Ilin Borco
Pareri
Nimeni nu mai spune un cuvant despre proiectul mediatizat acum cativa ani de constructie a unor case in care sa si locuiasca pe timpul verii reprezentanti a diverselor regiuni folclorice ale tarii. Casele s-au construit, dar se pare ca proiectul s-a impotmolit la selectia candidatilor „țarani”, cunoscatori a min. 2 limbi straine care sa si locuiasa si sa munceasca acolo.